6,861 matches
-
principele transilvaniei Ioan Zapolya și țăranii răsculați, conduși de Ioan Nenada; - sec. XVII - XVIII - construirea podului turcesc peste Cigher (lungime 62 m, lățime 9 m, ănățșime 7 m); - 1796 - 1811 - a trăit în comună Nicolae Horga Popovici, reprezentant al școlii Ardelene. Tipărește în 1807 la Buda lucrarea „Oglinda omului înțelept” iar în 1808 la Oradea una dintre primele poezii românești; - 1804 - Ladislau Nagy de Peretseny ce funcționa ca notar în comună, publică în volumul său „Orodias” și fragmente încredințate din opera
Seleuș, Arad () [Corola-website/Science/300303_a_301632]
-
slab aspect de piemont, etalând o adâncime ce oscilează între 10-30 m, cu o densitate mai mare în partea estică, în perimetrul satelor Firiteaz, Fiscut și Hunedoara Timișană, cele mai importante fiind Valea Fibișului, V. Slatina, Apa Mare și V. Ardelenilor. Situat în cea mai mare parte în bazinul hidrografic al Begăi, bazinetul Fibiș-Beregsău și numai o mică parte, situată în nord-vestul perimetrului, aparținând de bazinul Mureșului, teritoriul comunei este străbătut de un singur curs de apă permanent, pârâul Fibiș, care
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
otomană - 1590 - solda garnizoanei otomane - 1594 - sub Sigismund de Bathory cetatea este reocupată de creștini - 1594 toamna - redevine otomană (garnizoana turcă se reinstalează în ea) - 1595 - Tóth Váraggya - 13 august 1595 - cucerită pentru un mai lung interval de timp de ardeleni - 1658 - cetatea și zona sunt reocupate de Imperiul Otoman și integrare sistemului militar și administrativ otoman - cca. 1668 - Evlia Celebi vizitează cetatea și așezarea: , ...am ajuns la cetatea Vărădia. Și aceasta este o palancă solidă, de formă mai lunguiață decât
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
de cancelaria regelui Carol Robert de Anjou, restituirea Țării Lăpușului ("terra Lapus"), care fusese ocupată de voievodul Ladislau Kán, lui Toma și Ștefan, fiii lui Dionis (magh. "Dénes"), din familia nobiliara de Losonczi-Tomaj (care va da mai apoi faimoasa familie ardeleană Losonczi-Banffy). Între anii 1500-1506 au loc negocieri între Emerich și János Banffy pe de o parte, și Ștefan cel Mare, voievod al Moldovei, împreună cu fiul său Bogdan ("spectabili et magnifico Stephano wayuode et Bogdan filio eiusdem"). Aceștia sunt reprezentați de
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
Bicazu Ardelean (în maghiară "Gyergyóbékás"/"Magyarbékás ") este o comună în județul Neamț, Transilvania, România, formată din satele Bicazu Ardelean (reședința), Telec și Ticoș. Comuna se află în vestul județului, pe cursul mediu al râului Bicaz, acolo unde acesta primește apele afluenților Pârâul
Comuna Bicazu Ardelean, Neamț () [Corola-website/Science/301620_a_302949]
-
Bicazu Ardelean (în maghiară "Gyergyóbékás"/"Magyarbékás ") este o comună în județul Neamț, Transilvania, România, formată din satele Bicazu Ardelean (reședința), Telec și Ticoș. Comuna se află în vestul județului, pe cursul mediu al râului Bicaz, acolo unde acesta primește apele afluenților Pârâul Jidanului (cu afluenții Bistra și Toșorog), Ticoș, Floarea, Neagra și Secul Mihlit. Este traversat de șoseaua națională
Comuna Bicazu Ardelean, Neamț () [Corola-website/Science/301620_a_302949]
-
râului Bicaz, acolo unde acesta primește apele afluenților Pârâul Jidanului (cu afluenții Bistra și Toșorog), Ticoș, Floarea, Neagra și Secul Mihlit. Este traversat de șoseaua națională DN12C, care leagă Piatra Neamț de Gheorgheni. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bicazu Ardelean se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (98,91%). Pentru 0,94% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
Comuna Bicazu Ardelean, Neamț () [Corola-website/Science/301620_a_302949]
-
cu numele românesc de "Bicaz", cu o populație de 6994 de locuitori, în plasa Tulgheș a județului Ciuc, această comună cuprinzând și teritoriul actualei comune Bicaz-Chei. Spre sfârșitul perioadei interbelice, cele două comune s-au diferențiat. În 1950, comuna Bicazu Ardelean a fost transferată raionului Piatra Neamț din regiunea Bacău. În 1968, ea a trecut la județul Neamț. În comuna Bicazu Ardelean se află din satul Telec, monument istoric de arhitectură de interes național, datând din 1829. În rest, un singur alt
Comuna Bicazu Ardelean, Neamț () [Corola-website/Science/301620_a_302949]
-
cuprinzând și teritoriul actualei comune Bicaz-Chei. Spre sfârșitul perioadei interbelice, cele două comune s-au diferențiat. În 1950, comuna Bicazu Ardelean a fost transferată raionului Piatra Neamț din regiunea Bacău. În 1968, ea a trecut la județul Neamț. În comuna Bicazu Ardelean se află din satul Telec, monument istoric de arhitectură de interes național, datând din 1829. În rest, un singur alt obiectiv din comună este inclus în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monument de interes local: biserica de lemn
Comuna Bicazu Ardelean, Neamț () [Corola-website/Science/301620_a_302949]
-
Borca prin Preluca Dreptului și Obcina Grințieșului, până la vârful Grințieșul Mare . Limta nord-vestică urmează cumpăna apelor dintre bazinele Grințieșul Mare - Bradu și Valea Seacă - Bărăsău, spre comuna Tulgheș. La sud și est, Obcina Schitului delimiteză comuna Grințieș de comunele Bicazu Ardelean și Ceahlău. Comuna este strabatută de în principal de DN15 care traversează Carpații Orientali, legând Piatra Neamț de Toplița. Altă cale de acces din localitatea Grințieș este DJ155F care se ramifică din DN15 și face legătura cu stațiunea Durău. Centrul comunei
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
transilvăneană nu a mai fost pe placul lor. Se înregistrează un aflux mare de fugari - bine primiți de autorități dată fiind densitatea redusă a localnicilor - mai ales în secolul al XVIII-lea. Catagrafiile - cu începere din 1772 îi consemnează pe ardeleni (pe unii cu nume și pe alții cu poreclele: bârsan, ungurean, sălăgean, almășan, etc... Venirea transfugilor s-a desfășurat pe poteci, de cele mai multe ori știute doar de localnici și care erau numite "vama cucului". Atestarea documentară datează din anii 1737
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
lingvistică, de la Pietriceana a rezultat Pietriceaua și de la Șteflești a rezultat Ștefești. Acum 480 ani, prin această zonă treceau turmele de oi către bălțile Dunării. Cum județul Săcuieni avea poteci larg cutreierate de turme de oi, poate că un păstor ardelean din Șteflești a rămas în județul Săcuieni și a dat numele localității. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Vărbilău din județul Prahova (interbelic) și era formată din satele Ștefești și Scurtești, având în total 899
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
1567 menționa existența bisericii. Într-un registru al consiliului bisericesc din 8 octombrie 1939 directorul și învățătorul József Szabó, în urma unor cercetări făcute asupra bisericii străvechi, scria: "„În 1933 am constatat împreună cu Endre Orosz, secretarul de atunci a Societății Muzeului Ardelean, urmele bisericii noastre strămoșești, despre existența căreia s-a menționat în arhiva bisericească din 1567 și care a fost prada incendiului din 1771. După această descoperire m-a preocupat întrebarea cum s-ar putea scoate la lumină biserica dispărută în
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
care a fost prada incendiului din 1771. După această descoperire m-a preocupat întrebarea cum s-ar putea scoate la lumină biserica dispărută în negura timpului. Desenele arhitectului și viitorului inginer Lukács Zárug, reprezentând biserica și expuse la expoziția Muzeului Ardelean de la Gheorgheni din acest an, m-au îndemnat să cer colaborarea specială a sus numitului, care m-a și ajutat cu mare serviabilitate și am terminat lucrările. Și am scos la iveală fundația bisericii în a treia zi a lunii
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
conținând monede de aur și un lanț de bronz. Monedele sunt republicane romane, cunoscute a fi întrebuințate în relațiile de schimb de către daci înainte de cucerirea romană. Între anii 1802-1814, Săcărâmbul a constituit un centru al iluminismului românesc reprezentat de Școala Ardeleană, prin protopopul greco-catolic de Săcărâmb, Vasile Coloși, care, alături de Petru Maior, a avut contribuția majoră în redactarea primului lexicon cvadrilingv al limbii române, cunoscut și sub numele de Lexiconul de la Buda. Biserica trăsnită a fost o biserică greco-catolică zidită în
Săcărâmb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300558_a_301887]
-
mesei din grădină erau ținute în fiecare vară evenimentule cercului Helikon. Se poate citi următorul: ""...masa de piatră de la castelul Kemeny din Brâncovenești, unde se întâlneau între cele două războaie cei de la Revista Erdelyi Helikon, tocmai propagând ideea unei literaturi ardelene de limbi și origini culturale diferite."" O parte din cenușa scriitorului maghiar din Transilvania, care a trăit ultima parte a vieții în emigrație în Statele Unite, au fost aduse la Brâncovenești și așezate cu acordul familiei Kemény în parcul castelului aproape de
Brâncovenești, Mureș () [Corola-website/Science/300572_a_301901]
-
Vălișoara: -la est valea Vălișoara-Fornădia: -la sud valea Mureșului, dar fără localitățile de pe lunca Mureșului Zam, Ilia, Bretea Mureșană, Brănișca unde influențele bănățene, pădurenești, orășănești sunt mai mari. Sunetele cu pronunție diferită (ori mai diferită) față de limba literară, graiul bănățean, ardelean sunt: -"N"-ul(Ñ) care se pronunță ca doi de n mai mici in acelaș timp și care seamană cu: ñ-ul de la rusul ñet(=nu), bănățeanul strigoañe, moldovenescul ñic(=nimic) simbol=ñ. Exemple: ñimic, biñe, mâiñe, luñi, pruñi, căpșuñi, carñe
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
de familia Suciu, nume românesc, dar de origine maghiară ("szűcs" = cojocar). Actualul sat a fost din punct de vedere administrativ creat doar în 1956, prin divizarea vechiului Idicel în două: Idicel și Idicel-Pădure. Doctor Virgil Ciobanu, în studiul „Statistica românilor ardeleni din 1760 - 1762”, publicat în „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, volumul 3, 1924 - 1925, pagina 641, menționează că "„localitatea făcea parte din comitatul Turda și exista un preot unit și un preot ortodox; erau 32 familii de confesiune ortodoxă, exista
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
lor și-au făcut întâi bordeie prin crânguri, departe de râu, de drum, pentru a se adăposti de ochii spionilor veniți de dincolo de Carpați. Cătunul Ungureni - probabil cel mai vechi din sat, oferă și astăzi mărturii în acest sens. Credincioșii ardeleni s-au adăpostit pe pământurile Mănăstirii Aninoasa (la răsărit de Vâlsan), ale Episcopiei Argeșului (la miază-zi și apus) și ale boierilor Brătieni (la miază noapte), fiind acceptați ca clăcași vreme de 100 de ani, până la întâia împroprietărire datorată lui Alexandru
Galeșu, Argeș () [Corola-website/Science/300623_a_301952]
-
piatră. Preotul Theodor Manda (1911-1988) a ctitorit și el, pentru a treia oară, biserica din Galeș, după cumplitul incendiu din 2-3 iulie 1978, care a pus la grea încercare răbdarea și voința, vrednicia și credința în Dumnezeu a urmașilor chinuiților ardeleni de altădată. După doi ani, la 31 august 1980, biserica nouă a fost târnosită de arhiereul vicar Gherasim al Râmnicului și Argeșului. Părintele Theodor a slujit merituos timp de 44 de ani (1939-1983) atât Altarul cât și Corul mixt țărănesc
Galeșu, Argeș () [Corola-website/Science/300623_a_301952]
-
trebuie amintit că în acea perioadă nu erau deschise exploatările miniere din Valea Jiului. Trebuie semnalat de asemenea un alt fapt istoric privind participarea unor delegații cu reprezentanți din cele două sate Livadia de Câmp și de Coastă la adunarea românilor ardeleni din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Fiecare din cele două delegații au revenit acasă cu câte un steag tricolor care au fost depuse în cele două biserici din Livadia; după 1960-70 aceste drapele au dispărut (nu se știe cum
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
plăși: Plasa Bran cuprindea localitățile: Bran, Codlea, Cristian, Fundata, Ghimbav, Hălchiu, Holbav, Măgura, Moieciul de Jos, Moieciul de Sus, Peștera, Poiana Mărului, Predeal, Râșnov, Satu Nou, Simon, Sohodol, Șirnea, Tohanu Nou, Tohanu Vechi, Țânțari, Vlădeni, Vulcan și Zărnești. Plasa Buzăul Ardelean cuprindea localitățile: Barcani, Budila, Dobârlău, Întorsura Buzăului, Mărcuș, Sărămaș, Sita Buzăului, Teliu și Vama Buzăului. Plasa Săcele cuprindea localitățile: Apața, Baciu, Bod, Cernatu, Crizbav, Feldioara, Hărman, Măieruș, Prejmer, Purcăreni, Rotbav, Satulung, Sânpetru, Tărlungeni, Turcheș și Zizin. Potrivit descrierii aflată în
Județul Brașov (interbelic) () [Corola-website/Science/300784_a_302113]
-
cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (3,02%). Pentru 1,8% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Conform legendei, satul Chiojdu a fost înființat simultan cu satul Starchiojd, de către fiii unui tătar (după alte surse, român ardelean) așezat aici în vechime. În zona comunei s-au stabilit de-a lungul secolelor români ardeleni din Sita Buzăului, care s-au organizat în ceata de moșneni sitilești, denumiți ulterior "izbășoi" (după ce un reprezentant al lor a devenit izbașă al
Comuna Chiojdu, Buzău () [Corola-website/Science/300807_a_302136]
-
nu este cunoscută apartenența confesională. Conform legendei, satul Chiojdu a fost înființat simultan cu satul Starchiojd, de către fiii unui tătar (după alte surse, român ardelean) așezat aici în vechime. În zona comunei s-au stabilit de-a lungul secolelor români ardeleni din Sita Buzăului, care s-au organizat în ceata de moșneni sitilești, denumiți ulterior "izbășoi" (după ce un reprezentant al lor a devenit izbașă al moșiei Roma Spătărească de la București a spătarului Cantacuzino). Comuna a făcut temporar pe la începutul secolului al
Comuna Chiojdu, Buzău () [Corola-website/Science/300807_a_302136]
-
un suman lung peste care se încingeau. Legăturile cu Transilvania s-au manifestat și ele în ciuda izolării comunei, mocanii aducând din Brașov mintene (sumane de sărbătoare); cei înstăriți purtau la sărbătoare în picioare cizme sau iminei aduși tot din târgurile ardelene, spre deosebire de țăranii obișnuiți care purtau opinci. Femeile nu purtau rochii, ci doar cămăși lungi până la glezne, fote și broboade vărgate la capăt, bunde și ii de cânepă, in (în zilele de lucru) sau din bumbac brodate cu lânică sau arnici
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]