8,235 matches
-
să ne întrebăm cine a putut inventa un anume proverb și în ce circumstanțe. De aici, caracterul arhaic al unor proverbe, care marchează tocmai caracterul lor imemorial. 2. Sloganul Proverb și slogan Sloganul, fie el publicitar sau politic, prezintă unele asemănări cu proverbul. Formulă scurtă, destinată să fie repetată de un număr nelimitat de locutori, care utilizează, de asemenea, rime, simetrii silabice, sintactice sau lexicale, sloganul constituie, ca și proverbul, un fel de citat: cel care spune "Nu există viitor fără
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de care el se distanțează prin ton și mimică chiar atunci cînd îi dă cuvîntul. Spunînd "Ce om fermecător!", referitor la o brută, enunțiatorul atribuie responsabilitatea acestei replici altuia, pe care îl pune în scenă în propria enunțare. Observăm, astfel, asemănările și deosebirile dintre proverb și ironie. Atît unul, cît și celălalt implică un enunțiator care, prin propria voce, lasă să se audă, folosind un ton specific, vocea altcuiva care este statuat ca responsabil al enunțului. În cazul proverbului, "celălalt" este
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de asemenea, faptul că semnificantul lui "Corynthe" conține un OR: tipografia acordă un spațiu mai mare lui O de la "OLYMPE" și de la "OR", ceasul fiind, printre altele, de formă rotundă. Dar discursul publicitar ar fi putut la fel de bine să exploateze asemănările fonice dintre COR- și CORPS 64 sau între -INTHE și SAINTE 65, ETREINTE 66 etc. CONCLUZII În această carte, nu am evocat decît un număr foarte limitat de fenomene, aparținînd unor registre diferite. Modul de expunere utilizat poate da impresia
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
orice simț moral. Caracteristica acestor teorii, întâlnită și la alți autori, este considerarea devianței ca o însușire biologică unitară moștenită. În secolul al XIX-lea aceste teorii sunt reluate de Francis Golton și Karl Pearson. Aceștia au măsurat gradul de asemănare sau de corelare dat de ereditate. Urmând pașii acestora, la începutul secolului XX, Charles Goring (1913) explică crima ca pe o moștenire ereditară motivând prin asemănarea crimelor făcute de părinți și cele făcute de copiii lor, și prin asemănarea crimelor
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
teorii sunt reluate de Francis Golton și Karl Pearson. Aceștia au măsurat gradul de asemănare sau de corelare dat de ereditate. Urmând pașii acestora, la începutul secolului XX, Charles Goring (1913) explică crima ca pe o moștenire ereditară motivând prin asemănarea crimelor făcute de părinți și cele făcute de copiii lor, și prin asemănarea crimelor fraților. Deasemenea susținea că tinerii, ai căror părinți fuseseră închiși în perioada copilăriei lor, devin infractori, în cele mai multe cazuri, la atingerea vârstei pe care o aveau
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
de asemănare sau de corelare dat de ereditate. Urmând pașii acestora, la începutul secolului XX, Charles Goring (1913) explică crima ca pe o moștenire ereditară motivând prin asemănarea crimelor făcute de părinți și cele făcute de copiii lor, și prin asemănarea crimelor fraților. Deasemenea susținea că tinerii, ai căror părinți fuseseră închiși în perioada copilăriei lor, devin infractori, în cele mai multe cazuri, la atingerea vârstei pe care o aveau părinții lor când au fost închiși. El negă rolul mediului asupra criminalității, afirmând
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
1977, p. 112) Ereditatea are impact asupra criminalității dar nu trebuie privită ca un factor exclusiv. Datele statistice obținute prin diferite metode apreciază (Beirne, P., 1988, pp. 315-339): Tabel 1: Corelația între factorii ereditari și comportamentul antisocial Tip de crimă Asemănarea părinți-copii Asemănarea între frați Crimă în general 60 45 Crime contra proprietății 45 46 Crime de furt 60 23 Crime de violență 50 46 Crime de fraudă 15 17 Sursa: Beirne, P., 1988, pp. 315-339 Studiul lui Lange. J., în
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
112) Ereditatea are impact asupra criminalității dar nu trebuie privită ca un factor exclusiv. Datele statistice obținute prin diferite metode apreciază (Beirne, P., 1988, pp. 315-339): Tabel 1: Corelația între factorii ereditari și comportamentul antisocial Tip de crimă Asemănarea părinți-copii Asemănarea între frați Crimă în general 60 45 Crime contra proprietății 45 46 Crime de furt 60 23 Crime de violență 50 46 Crime de fraudă 15 17 Sursa: Beirne, P., 1988, pp. 315-339 Studiul lui Lange. J., în 1929 realizat
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
accident apărut în limitele creaturii din propria ei libertate de voință. Operă a lui Dumnezeu, omul îi poartă chipul în libertatea spiritului, dar mișcarea acestei libertăți, pentru a se menține în armonia cosmică, e condițională moral de imitația sau de asemănarea cu libertatea divină de mișcare, în sensul în care timpul e condiționat de veșnicie, iar spațiul de infinit. Accidentul păcatului e o desfigurare a frumuseții și armoniei cosmice și totdeodată, o mâhnire pricinuită Creatorului. Omul a fost capabil de păcat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
revelație divină. Există o revelație naturală și o revelație supranaturală, care implică deopotrivă o colaborare a lui Dumnezeu cu omul. În ce privește însă participarea omului la colaborarea teandrică, trebuie să ne referim la cele două concepte de antropologie creștină: chip și asemănare. Omul e chipul real al lui Dumnezeu prin creația divină, dar omul e asemănarea posibilă a lui Dumnezeu. Nu atârnă de om să poarte chipul lui Dumnezeu sau nu, fiindcă acest chip e un dat în făptura lui, în structura
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
colaborare a lui Dumnezeu cu omul. În ce privește însă participarea omului la colaborarea teandrică, trebuie să ne referim la cele două concepte de antropologie creștină: chip și asemănare. Omul e chipul real al lui Dumnezeu prin creația divină, dar omul e asemănarea posibilă a lui Dumnezeu. Nu atârnă de om să poarte chipul lui Dumnezeu sau nu, fiindcă acest chip e un dat în făptura lui, în structura lui spirituală, prin care se deosebește de toate celelalte creaturi. Dar atârnă de el
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
asemene sau nu cu Dumnezeu, și această posibilitate stă în libertatea voinței lui, care are în față modelul de perfecțiune morală Iisus Hristos. Astfel conceptul de chip sau imagine a lui Dumnezeu are o accepțiune general omenească, iar cel de asemănare una specific creștină. Gradul culminant al chipului lui Dumnezeu în om e geniul, care poate să fie sau nu creștin; gradul culminant al asemănării e sfântul, care nu poate fi decât creștin. Dacă există o revelație naturală admisă de doctrina
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
conceptul de chip sau imagine a lui Dumnezeu are o accepțiune general omenească, iar cel de asemănare una specific creștină. Gradul culminant al chipului lui Dumnezeu în om e geniul, care poate să fie sau nu creștin; gradul culminant al asemănării e sfântul, care nu poate fi decât creștin. Dacă există o revelație naturală admisă de doctrina ortodoxă, nimic nu ne oprește s-o vedem realizându-se în lume în colaborare cu geniul, precum revelația supranaturală, dată prin Iisus Hristos, se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unde altundeva decât la înălțimile cucerite de plăsmuirile geniilor neamului? Am spus că, dacă tot omul poartă în spirit chipul lui Dumnezeu, gradul natural cel mai înalt al acestui chip e geniul, preum sfântul e gradul cel mai înalt de asemănare morală. De aceea, geniului îi atribuim o tainică solie profetică, nu de a mântui lumea ci de a-i sugera prin puterea de seducție a operei lui ordinea eternă unde religia indică plinătatea scurtei noastre vieți pământești. Asimilarea culturală e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nostru. El e puterea care pune în mișcare aptitudinile naturale de creație. Dar singur spiritul nostru, măcar că e după chipul lui Dumnezeu, nu implică, sub starea de păcat, o ireproșabilă directivă, care să determine creațiile noastre să fie făcute după asemănarea lui Dumnezeu. Libertatea e un mod de a fi al voinței omenești, atât de larg încât creațiile noastre pot să iasă idoli sau lucruri după asemănarea demonică. În realitate, nu există concepție filosofică sau religioasă care să acorde omului o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de păcat, o ireproșabilă directivă, care să determine creațiile noastre să fie făcute după asemănarea lui Dumnezeu. Libertatea e un mod de a fi al voinței omenești, atât de larg încât creațiile noastre pot să iasă idoli sau lucruri după asemănarea demonică. În realitate, nu există concepție filosofică sau religioasă care să acorde omului o mai adâncă și mai insondabilă libertate ca ortodoxia. Am schițat în capitolul precedent liniile doctrinale cum reies din Noul Testament, în legătură cu problema culturii. O cultură, să-i
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
zice Petru: să vorbești ca și cum Dumnezeu ar vorbi; să lucrezi ca și cum Dumnezeu ar lucra. Libertatea creatoare pusă în acord cu directiva harului însemnează plăsmuiri după modul divin. Omenește, putem crea după chipul lui Dumnezeu; creștinește putem crea după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. După doctrina ortodoxă, creația omenească e un joc liber sau spontan al personalității; ea poate deveni cu adevărat creștină prin încreștinarea profundă a acestei personalități. Natura coexistenței istorice a culturii cu Biserica depinde astfel de libera adeziune a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
natură, cum observă un scriitor din Filocalie. Și toate simulacrele cu care negativismul culturii moderne iluzionează pe om nu sunt decât aceleași mijloace diabolice de înjosire a lui. Ele se insinuează deopotrivă în nobilul domeniu al artelor, unde chipul și asemănarea lui Dumnezeu în om apar cu mai multă strălucire în această lume. Dintre toate creațiile spiritului, frumusețea are aspectul cel mai seducător și de aceea nu e greu ca ea să devină o masca sub care spiritul demonic să continue
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care îl socotește imaginea cea mai convenabilă a divinității „La teologi, zice el, esența supremă, pură și fără formă, ne este adesea zugrăvită sub chipul focului, care are în proprietățile sale sensibile, dacă se poate zice, un fel de obscură asemănare cu natura divină. Căci focul material e răspândit peste tot și se amestecă, fără să se confunde, cu toate elementele, față de care el rămâne totdeauna eminamente distinct”(Ierarhia cerească, p.61 ). Lumina transcendentă a focului imizibil constituie obiectul sublim al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
una singură, dar oricâte chipuri ale ei am apăsa pe hârtie, multiplicitatea lor nu modifică cu nimic caracterul unic al pecetiei. Și precum urma seamănă cu pecetia dar nu e totuna cu ea, făpturile lui Dumnezeu participă în frumusețe la asemănarea cu el, rămânând totuși altceva decât el, tot așa cum opera de arta e o expresie a personalității artistului, rămânând totuși altceva. FRUMUSEȚEA NATURII în sensul teologic al frumosului, după cum s-a putut vedea, universul ne apare poleit cosmic, ca un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o polemică conjugală între Zeus și Hera, ai impresia că asculți o trivială ceartă între doi soți de suburbie, scandată solemn în hexametri. E o artă care imită pe cât se poate natura, fiindcă zeii înșiși erau concepuți după chipul și asemănarea omului. Cele mai aberante patimi ale omului capătă prestigiul olimpic și justificarea practicii. Tragedia sângeră de incesturi monstruoase, sculptura glorifică pe efeb, obiectul celui mai scabros amor, poezia lirică exaltă același viciu sub numele safismului. Amorul monosexual e zeificat în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sensul acesta filosofia sau estetica picturii bisericești. Icoana e chipul artistic al Domnului Hristos, al Fecioarei Măria, al sfinților, adică al umanității transfigurate din istorie în eternitate. Icoana nu e identică cu persoana pe care o reprezintă, dar participînd prin asemănare la figura istorică, concretă, a persoanei, ea participa totdeodată, în mod simbolic, la forma ei pură, cerească. Funcția, pe care o prescrie icoanei genialul apărător al artei în Biserică, e amintirea istorică și preînchipuirea sensibilă a celor viitoare sau a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ei pură, cerească. Funcția, pe care o prescrie icoanei genialul apărător al artei în Biserică, e amintirea istorică și preînchipuirea sensibilă a celor viitoare sau a celor ascunse. Contemporanii au văzut pe Iisus Hristos în trup; noi îl vedem prin asemănarea icoanei, îngerii și sfinții îl văd nemijlocit în cer; noi îl vedem în mod simbolic prin icoană. Icoana e revelația sensibilă „a celor ascunse” sau cunoașterea lor simbolică. Ea răspunde modului nostru de a ne mișca sufletul prin contemplația sensibilă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
naturii și evadarea în regiuni superioare acesteia. Iar geniul, prin definiție, nu este un imitator al naturii. Prin sensul pe care îl dă creației lui, e imitatorul lui Dumnezeu. Chip al lui Dumnezeu în această lume trecătoare, el plăsmuiește după asemănarea divină, cu elemente luate din această lume, superbul simulacru al veșniciei, care este arta. ARTA îN ARTIST Arta nu există în natură, ci în spiritul omenesc. Ea e o însușire a omului de geniu. Artistul se naște cu ea, iar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
darului natural de care ne bucurăm. Și precum fiecare făptură din lume își are arhetipul în atotștiința lui Dumnezeu, tot astfel, fiecare dar cu care suntem înzestrați își are corespondentul desăvârșitor în darurile harice ale Duhului Sfânt. Ceea ce se numește asemănarea cu Dumnezeu e împlinirea în contemplație și în faptă a capacității noastre personale cu darul corespunzător al Duhului Sfânt. Darurile naturale fac parte din existența rațională. Ele sunt în noi după chipul lui Dumnezeu. Existența rațională, creată în timp și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]