7,167 matches
-
trepte, nici întârziați care să urzească intrigi pe coridoare. Liniștea era solemnă - în realitate, era încordată și, în cazul multora, poate chiar înspăimântată, fiindcă în spatele lui Sejanus își făcuseră apariția pretorienii, cărora Macro le dăduse primele ordine cu glasul lui aspru, pe când ieșea, și care înconjurau Curia printr-o manevră rapidă, disciplinată. Îi văzu și Sejanus, din spatele ușii de bronz deschise încă, și rămase împietrit la jumătatea drumului. Într-o clipă, bucuria lui plină de îngâmfare se transformă în alarmă. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să pună să se construiască o hermă cu două fețe, ca aceea a lui Janus, vechiul zeu italic al Soarelui și al Lunii, numai că pe o parte avea să fie chipul barbar al tracului Aesopus, care trăia într-o aspră solitudine, neîngrijit, cu părul ciufulit, având și el experiența sclaviei, „iar pe cealaltă - chipul gânditor, înspăimântat din cauza închisorii, al dragului meu poet, al lui Phaedrus al meu“. Acum ușa de la zothecula era din nou deschisă, și toți se arătară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
praefectus al cohortelor pretoriene, ofițerul cel mai vechi și de încredere, care se ocupa de paza Împăratului: Cassius Chereas, cel care, cu trei ani în urmă, îi înmânase lui Callistus mesajul fatal al lui Sertorius Macro. Chereas era un om aspru, de modă veche, curajos și foarte puternic, care nu suporta - și, probabil, nu înțelegea - bârfele și glumele de la curte. Callistus râse de el aruncându-i un cuvânt jignitor, iar când celălalt se supără, îi spuse că numele respectiv fusese inventat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sărbătoarea propriilor răni. Capitolul 2 Am început să înțeleg adevărații fiori ai accidentului de mașină doar după prima întâlnire cu Vaughan. Purtată de două picioare inegale și pline de cicatrice, rănite în mod repetat în te miri ce coliziune, figura aspră și neliniștită a acestui savant huligan a intrat în viața mea la un moment când obsesiile lui erau evident cele ale unui nebun. Într-o seară de iunie măturată de ploaie, când mă întorceam acasă de la studiourile din Shepperton, mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mijiți la mine ca asistenții unui toreador însângerat. Până și cele mai mici mișcări ale lor păreau să fie formalizate, mâinile întinzându-se spre mine într-o serie de gesturi codificate. Dacă unul dintre ei și-ar fi descheiat pantalonii aspri de serj ca să-și scoată la iveală organele genitale și și-ar fi apăsat penisul în despicătura însângerată a subsuorii mele, chiar și acest act bizar ar fi fost acceptabil în termenii stilizării violenței și a salvării. Am așteptat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
schimbau tuburile de drenaj de la genunchi, încercam să nu-mi vomit sedativul, destul de puternic să mă țină liniștit, nu însă și să-mi aline durerea. Numai calmul lor extrem mă ținea în frâu. Un doctor tânăr, cu păr blond și aspru la față, îmi examină rănile de la piept. Pielea îmi era crăpată în jurul marginii de jos a sternului, acolo unde mă lovise butonul claxonului când fusese smucit în sus de prăbușirea compartimentului pentru motor. O vânătaie semicirculară îmi marca pieptul, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acelor mașini. Vaughan mă privea din fotoliul galben în timp ce Seagrave se juca cu băiețelul său. Mi-amintesc fața lui, detașată dar serioasă, în momentul în care Seagrave își desfăcu nasturii cămășii și așeză gura copilului la sfârcul său, strângând pielea aspră într-o parodie a unui sân. Capitolul 11 Întâlnirea mea cu Vaughan și albumul de fotografii care-mi confirmau accidentul îmi stimulaseră toate amintirile legate de acea dramă a viselor. Coborât în garajul de la subsol o săptămână mai târziu, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ale autostrăzii și îndreptându-se către noi ca un arhanghel în aterizare. Țineam în mână încheietura mâinii lui Vaughan. Firele întunecate de păr de pe antebrațul său palid, țesutul cicatrizat de la încheieturile inelarului și arătătorului, erau acum irigate de-o frumusețe aspră. Luându-mi ochii de la drum, i-am prins mâna într-a mea, încercând să închid ochii la izvorul de lumină care curgea prin parbriz, venind dinspre mașinile care se apropiau de noi. Armada de creaturi angelice, fiecare înconjurată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu volumul Grădina între ziduri, apărut în ediție de lux la Paris (1920): „A ocolit școala de importatori ai simbolismului și revistele de contrafacere a acestei mărfi, și în literatura fardată de după 1908 a irumpt ca un curent de aer aspru prin ferestrele deschise ale unui bal îmbîcsit. Dintru început, Ion Pillat a fost o excepție și o protestare în lumea literară uniformizată de la noi. (...) nu și-a săvîrșit evoluția sub ochii cititorului răbdător și obsedat de toate chinurile gramaticale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sub steaguri mîine, s-ar zice că vom accepta povara morală a Italiei, sau a Greciei și Bulgariei; cuvintele sentimente și interese vor agasa din nou, înaintea tăcerii generale”. Firul conducător al acestui număr îl constituie critica politicianismului, supus unei aspru rechizitoriu, încă de la începutul secolului, de către Constantin Rădulescu-Motru. Dacă însă universitarul junimist care găzduise, de altfel, primele încercări literare ale lui Vinea, Tzara și Adrian Maniu în paginile Noii reviste române tindea să asocieze, de pe poziții conservatoare, politicianismul cu modernizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de lîngă pămînt, Adrian Maniu. Incursiunile simboliste de odinioară au rămas simple amintiri și simple aventuri. Maniu a rămas însă un inovator temerar al poeziei românești, a cărei brazdă o adîncește și o răstoarnă a belșug cu fierul geniului său aspru și virgin”. Alături - o consemnare moderat-elogioasă a volumului În marea trecere de Lucian Blaga (poezie „cerebrală”) indică, o dată în plus, afinitățile de identitate cu expresionismul și bizantinismul „tradiționaliștilor” congeneri de la Gîndirea, fapt confirmat și de o „scrisoare” a lui Aderca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nou, conflictul interior (propriu și autorului) între temperamentul romantic, sentimental, defetist și cel „avangardist”, instinctual, dur: „Sînt un romantic fără leac, un sentimental sortit înfrîngerii. Resorturile animalului primitiv din mine s’au frînt. Slava și biruința sînt numai pentru cei aspri și cutezători”. „Domnul cu servieta” este numele generic al birocratului „burghez” pe care vrea să-l jefuiască spre a scăpa de sărăcie (G. Călinescu a fost printre cei dintîi care au identificat, în construcția lui, influența lui Urmuz). Un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acum. Aceiaș mască pentru indivizi diferiți. Ei reprezintă caracterul acrobatic al epocei. În clownada lor citadină circulă fatalitatea, cum circulă în vechile mistere. Charlot, inventivitatea însăși, se împleticește mereu de obstacole, care îl arată pururi impostor - impostor tragic. Malec, mască aspră, e aventura deslănțuită, aventura fără voie. Harrold Lloyd - băiat de ispravă, e omul trucului surprinzător, eroismul acrobatic în ascensiune. Masca sa fragilă cu ochelari americani îl arată intelectual mijlociu sau comptabil. În developarea artei, peste ruinile falșilor monetieri, Chaplin, Malec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
culmea, e că nici măcar polițiștii nu pot să-i atingă pe infractori, nici cu o floare, trebuie să procedeze cu gingășie, cu lugu-lugu, lugu-lugu, la punerea cătușelor și să aibă mare grijă, să nu cumva să folosească un limbaj mai aspru, care ar putea violenta urechile extrem de sensibile ale criminalilor, hoților și violatorilor. Când, până si bivolii din Africa se coalizează pentru a scăpa pe câte unul de-al lor din ghearele leilor, românul este sfătuit chiar de poliție, să nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mari prinți ruși, tăia lemne la cei neajutorați, cosea cizme la nevoiași, mergea la coasă pe terenurile văduvelor. Tolstoi a fost excomunicat, adepții lui prigoniți și băgați la închisoare, tolstoismul declarat religie eretică, interzisă prin lege sub amenințarea cu pedepse aspre. Deci biserica, s-a văzut din nou pusă la locul ei statornicit, unde împărățește mai ceva decât cei mai mari împărați. Asta se întâmpla la ruși, un popor care de abia aștepta atunci, să devină comunist și să fie anatemizat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
modul, hâc, democratic, bineînțeles”. Ne-a fixat marinarul direcția, încă din 2004 și vrea să ne vadă până la urmă pe toți câți am mai rămas prin țara asta, aliniați cu mâna întinsă, pe axa București, Londra, Washington, bătuți de vântul aspru al Vestului, acel netrebnic Vest, care ni se păruse în infantilismul nostru proverbial, un fel de El Dorado. Cozile de topor ale celor care ne-au încălecat pentru următoarea sută de ani, guiță de mama focului că direcția e bună
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
epilog: După câțiva ani de zile pe o uliță dintr-o comună din Bărăgan, acolo unde pământul constituie sursa de supraviețuire, unde verile sunt călduroase și praful te arde la tălpi iar iernile bogate în zăpadă cu geruri și vânturi aspre, predominând Crivățul, uneori bătând cu putere, smulgând copacii din rădăcini și acoperișurile caselor, trecea adus de spate și îmbătrânit de timp un bărbat între două vârste, vorbind și gesticulând de unul, singur. Se numea Petre Soare. Terminase teologia dar nu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Un fel de datorie de a răsplăti ceva ce îți este dat mai mult decât altora. Promiscuitatea universului deschis, zbaterea când furtunoasă, când molcomă, dar tenace a apei, murmurul sau strigătul permanent al valurilor, adierea blândă a brizei sau tumultul aspru al vânturilor ce se întretaie încrucișat pe faleză< toate acestea te urmăresc, te bântuie, te constrâng. O întorsătură oarecum neașteptată, în drumul vieții, dar mai curând o formă de revoltă în fața destinului, care nu se vedea mai repede împlinit l-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
slabe! Amator de „fructe oprite” și „sensuri interzise”, omul își caută de lucru tocmai în atari zone pentru că nu are încredere în oameni.... În „arta de a conduce,” arma ironiei este mijlocul perfect de a câștiga asentimentul celorlalți. Nemulțumirile, „măsurile aspre”, mustrările, tărăboiul - „ metode” practicate de unii „ șefi” sunt sortite eșecului! Când suntem întrebați ce facem, uneori răspundem - mai cu veselie în glas, mai cu tristețe că ne gândim la „nemurirea sufletului.” De bună seamă nu putem percepe viața de după moarte
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
sfințite de chiotele noastre copaci zâmbind neastâmpărului din noi precum chipuri de bunici îngăduitoare ciobani bălai cu ochi de stele adună flăcări din huila serii în mijlocul stânii pentru filonul de aur ce fierbe-n ceaunul cel veșnic toropită sub țolul aspru aud cașul ce-și picură zerul sub bârna de lemn afumată trupul copilului trudit de hârjoană întins pe scândura goală urda proaspătă îmbietoare dulce cum zorile în creștetul munților vântul hăulind înspăimîntă flacăra Florea mioriticul izgonește răgușit lupii monstruoși visele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
rupă și să rămână cu ele în mâini. Chipul omului era înnegrit de o barbă nerasă de multe zile, iar ochii îi erau duși în fundul capului și roșii de griji și de nesomn. Hooooo!... Ptrrr!... strigă el cu un glas aspru și răgușit, care sparse liniștea acelei dimineți liniștite. Pe unde-mi umbli, mă prăpăditule, că de când te caut?!... De trei zile și de trei nopți nu mai avem hodină!...Maică-ta, săraca, și-a pus haine negre pe ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mă!... Cum ai plecat tu așa, ca un năuc și unde te-ai dus?!... Culae își plecă fruntea în piept și nu spuse nimic. Cu sufletul plin de amărăciune, tatăl său continuă să-l mustre acolo, în mijlocul drumului, cu vorbe aspre. Apoi, când se mai liniști, îi porunci să urce, întoarse căruța grăbit cu plesnituri de bici și cu smucituri de hățuri și-o porniră cu toții în goana mare înapoi, spre casă. Și așa, mă, Culae..., grăi hâtru badea Ivan. Ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pentru tine! îi spuse. Căința este începutul mântuirii... Nimeni nu spuse nimic și se făcu din nou liniște. Zalman Aron se așeză înapoi la masă și își sprijini fruntea în palme, dar Levi rămase mai departe nemișcat pe scaunul său, aspru și neînduplecat. Fratele lui își lăsă să-i cadă pe lângă trup mâna zadarnic întinsă. Atunci..., articulă el umil, eu vă urez drum bun și vă doresc să vă găsiți fericirea în Eretz-Israel! Rămâneți cu bine!...Gârbovit, cu capul căzut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
oase. Adică chiar pe omul despre care aflase de la tatăl său că s-ar fi făcut partizan anticomunist și ar fi fost omorât în timpul unor lupte cu trupele de Securitate. Fănel îi scutură mâna bucuros de întâlnire, cu mâna lui aspră și vânjoasă, și stătu vreo jumătate de ceas de vorbă cu el la marginea pădurii, lângă niște stejari mari și bătrâni, cu crengile coborâte protector peste ei, în timp ce însoțitorii săi stăteau tăcuți la câțiva pași mai încolo, cu mâinile vârâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să-i spună, privind-o de sus cu mânie proletară, că unei odrasle cu un tată ca al ei nu i se cuvenea, pe scara ierarhiilor sociale și profesionale din țara fericirii sociale, decât o lopată grea sau o coadă aspră de mătură! Dar de ce crimă îngrozitoare s-a făcut vinovat tatăl tău, de l-au condamnat la atâția ani de închisoare?... o întrerupse Victor, impresionat de cele aflate. Felicia zâmbi cu tristețe. A, nimic deosebit, decât că tata avea obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]