7,814 matches
-
știa de frică și nu-l agrea, căutând să nu se dea în spectacol în fața lui, dar odată s-a văzut în situația de a da drumul unuia din acele discursuri patriotice reglementare în prezența lui și-a celorlalți soldați. Bietul căpitan nu-și putea dezlipi ochii de la ochii și de la gura istețului băiat, spionându-i mimica, ceea ce nu-l împiedica să nimerească altceva decât locurile comune ale discursului, până când, alarmat și speriat, nemaistăpânindu-se, i se adresă soldatului, zicându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
eu rostindu-le, sau sunt auzit rostind altele decât cele pe care le rostesc?“ Și nu lipsesc atunci să-mi aduc aminte de figura lui Don Quijote. [După asta, mi s-a întâmplat aici, în Hendaya, să mă întâlnesc cu un biet ins care s-a apropiat să mă salute, spunându-mi că în Spania sunt considerat nebun. S-a dovedit apoi că era polițist, după cum el însuși mi-a mărturisit, și că era beat. Ceea ce nu însemnează tocmai a fi nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
treizeci și șase de ani, când aveam douăzeci și cinci. Aș fi pus în romanul meu amintiri din călătoriile mele, aș fi vorbit de Gand și de Geneva și de Veneția și de Florența și... la sosirea într-unul din aceste orașe, bietul meu Jugo de la Raza s-ar fi apropiat de o tarabă cu cărți și ar fi dat peste alt exemplar al cărții fatidice, și, tremurând din cap până-n picioare, l-ar fi cumpărat și l-ar fi dus la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sa epistolară. Voia poate să-mi dea de înțeles că venea să facă pentru mine ceea ce ai mei, soția și copiii, nu făcuseră. Doamna cu pricina e femeie de litere, pe când nevasta mea, deși scrie bine, nu este. Dar acea biată femeie de litere, preocupată de numele ei și vrând poate a și-l uni cu al meu, mă iubește oare mai mult decât Concha mea, mama celor opt copii ai mei și adevărata mea mamă? Adevărata mea mamă, da. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ea, oglinda mea de sfântă inconștiență dumnezeiască, de eternitate. Din acest motiv m-a lăsat singur pe insula mea, pe când cealaltă, femeia de litere, cea a romanului ei, nu al meu, a căutat alături de mine emoții și chiar filme cinematografice. Biata femeie de litere căuta însă ce caut eu însumi, ce caută orice scriitor, orice istoric, orice romancier, orice politician, orice poet: să trăiască în istoria durabilă și permanentă, să nu moară. Zilele astea l-am citit pe Proust, prototip al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să pună prima cărămidă la Casa de la Prensa, asociație al cărei președinte este Francos. Altul îl înfățișează în timpul ceremoniei la care asista regele și alături de acesta. Chipul său reflectă spaima deșertată în carne. Și mi-am amintit de acel alt biet don Gumersindo Azcárate, tot republican, care, invalid pe-atunci și gângav, era transportat la Palat ca un cadavru viu. Și cu prilejul ceremoniei primei cărămizi de la Casa de la Prensa, Primo de Rivera a făcut elogiul lui Pi y Maragall, republican
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu cuvântul sau propriu-zis cu litera, deoarece fără schelet carnea nu poate sta în picioare. Și aici intervine rolul acțiunii și al contemplației, politica și romanul. Acțiunea e contemplativă, contemplația e activă; politica e romanescă și romanul e politică. Atunci când bietul meu Jugo, rătăcind pe marginile - nu pot fi numite maluri - Senei, a dat peste cartea fatidică și-a început s-o devoreze și să se lase absorbit de ea, tranformându-se într-un pur contemplator, într-un simplu cititor, ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Prim-Ministru? Ce-ai realizat tu În toată viața ta? Ce-ai făcut astăzi? Ieri? Fima lovi inconștient Într-o cutie goală de tablă care se rostogoli În josul străzii și sperie o pisică dintr-un coș de gunoi. Râdeai de biata Tamar Greenwich doar pentru că din cauza unui capriciu de pigmentație s-a născut cu un ochi verde și unul căprui. I-ai disprețuit pe Eitan și pe Wahrhaftig, dar cu ce, mă rog, ești tu mai bun decât ei? L-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
directorul căilor ferate și distanța dintre șine, despre templele În ruine din nordul Greciei, despre pădurile din Sierra Leone din Africa, despre vânătoarea de balene din Alaska, despre Înmulțirea peștilor tropicali În bazinele din Valletta, capitala Maltei, despre Sfântul Augustin, despre bietul cantor care s-a trezit singur pe o insulă pustie, În Zilele Cumplite. La ora unu fără un sfert Ted și Yael s-au Întors de la Tel Aviv și l-au găsit pe Fima dormind Îmbrăcat, ghemuit În poziție fetală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-o din plin, de la Chișinău 1 și până la Auschwitz. Am să-ți povestesc o istorioară edificatoare despre un cantor care a fost părăsit - Doamne ferește să ni se Întâmple și nouă așa ceva! - pe o insulă pustie, tocmai În Zilele Cumplite. Stătea bietul evreu În mijlocul pustietății lumii și a timpului și se Întreba... Stai o clipă, izbucni Fima, tu cu toți cantorii tăi care se Întrebau. Cam În felul În care India e țară arabă, tot așa civilizația europeană e Hmelnițki și Hitler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dormi până la unsprezece. Nu se trezi singur: prietenii veniseră din nou să stea cu el, ca să-i aline durerea. Femeile aduseseră oale pline cu mâncare și atât ele, cât și bărbații se străduiră din toate puterile să-l Înconjoare pe bietul orfan Fima cu dragoste și blândețe, căldură și afecțiune. Încercau tot timpul să-l atragă În discuții politice, la care Fima nu voia să participe, dar binevoia din când În când să zâmbească. Sau să dea afirmativ din cap. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-o pe Petra, editoarea mea adjunctă, ținând un toast: „Pentru soțul Lisei Bradford care a lăsat-o gravidă și ne-a scutit pe noi să mai tocmim un ucigaș“. Apoi cineva spuse: „Ar trebui totuși să ne pară rău pentru biata pramatie“, iar secretara mea, secretara mea, a răspuns: „Mda, dar nu prea rău“, apoi toți au râs și au aplaudat. —Lisa, e groaznic ce ți s-a întâmplat!, am exclamat. Dar ea nu m-a auzit. —Mă urăsc toți! Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de porumb tânăr, cu vârfurile înnegrite de pomadă și prelungite ca doi țepi lungi și drepți. Venea și dânsul să asculte pe trompetul Gheorghe Chihaia, și clătina din cap, abătut, nemulțumit de pierderile suferite de ai noștri, pentru ocuparea unui biet petec de pământ, răscolit de obuze și îngrășat cu sânge. „Veni și ziua în care sentinela cu arma la baionetă, nu se mai prezentă ca să mă ceară corpului de gazdă. Știam și pentru ce: Boierul Costache mi se plânse într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
priveliștea ca atare a hoitului dezmembrat al copacului iubit, la umbra deasă și foșnitoare a căruia stătuse atât de des În veri trecute, era cu totul altceva. — E un simbol, Burgess, spuse el mohorât. Un simbol și o prevestire. Întâi bietul dud bătrân, pe urmă bietul, bătrânul H.J. Burgess Întâmpină această sentință așa cum Întâmpina toate enunțurile stăpânului, dacă nu erau instrucțiuni sau Întrebări, cu o tăcere respectuoasă. Experiența Îndelungată Îl Învățase că aceasta era cea mai bună politică. — Nu e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
colțurile gurii lăsate și obrajii supți, adânciți Între maxilarele fără proteză, Theodorei i se pare că aura Marelui Scriitor, „cher maâtre“, cum Îngăduie tinerilor admiratori să Îi spună, s-a evaporat În fine și că nu mai e decât un biet bătrân bolnav și simplu, așa cum Întâlnești În orice rezervă de spital. Spre surprinderea ei Însă, este chemată chiar În seara următoare, pentru o dictare nouă - o dictare prelungită, nu În Întregime coerentă, dar plină de expresii izbitoare și de imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Nici un alt desenator angajat nu se apropia de vârsta pensionării Într-un viitor cât de cât previzibil - Tenniel și Keene erau Încă În floarea vârstei. Un asemenea gând mi se părea demn de dispreț, ca și cum i-aș fi dorit moartea bietului om... — Nu, nu, murmură Henry. În locul tău, oricine ar fi gândit la fel. Poate, oftă Du Maurier. Toți ocupăm locul câte cuiva care a murit, chiar dacă nu ne dăm seama de asta. Dar eu Îmi dădeam, și asta mă Îndurera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Înmormântare având, confidențial, această informație În buzunar. Închipuie-ți! A fost un moment de mare emoție - fusese foarte iubit și părea că am ajuns la sfârșitul unei epoci. Millais și-a pierdut complet stăpânirea de sine, la fel ca și bietul Mark Lemon. Chiar și eu am vărsat câteva lacrimi, dar apoi m-am gândit la scrisoarea de numire din buzunar și a trebuit să mă stăpânesc să nu surâd cu toată fața În mijlocul slujbei. A fost oribil. Dar după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zise Du Maurier zâmbind, ar trebui să-ți iei și tu o soțioară devotată, ca Emma, cu o caligrafie ordonată. — A, pentru asta mă tem că e prea târziu, Îi răspunse el. În plus, probabil că aș aduce-o pe biata femeie În pragul nebuniei cu bâjbâiala mea după le mot juste. — E drept, eu nu nădăjduiesc să ating același stil desăvârșit ca al tău, zise Du Maurier modest. — Nu, nu, dragul meu, nu asta am vrut să spun, Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
patineze pe apa iazurilor. Privind, Du Maurier Își aminti de o Întâmplare de demult, când un câine căzuse prin gheața de pe lacul Whitestone și Începuse să aibă probleme, iar el se aruncase În apa rece ca gheața, pentru a salva biata ființă. — Stăpânul, recunoscător, a Încercat să-mi dea o jumătate de coroană și, când am clătinat din cap, a ridicat la cinci șilingi, moment În care mă tem că m-am cam răstit la el. „Vă rog să mă iertați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o colecție de povestiri ale lui Maupassant, inițiată și completată cu sprijinul lui Henry. Era conștient că nici unul dintre acești tineri nu satisfăcea tiparul masculinității robuste anglo-saxone, de la care divergeau În moduri și din motive diferite: Sturges din pricina defectului fizic, bietul de el, Fullerton pentru că părea atras la fel de mult de frumusețea feminină ca și de cea masculină și Harland (care era căsătorit) datorită interesului său față de ceea ce, odată, se numea estetism și acum Începea să se cheme, pe măsură ce se apropia le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și trei. Admițând că „deznodământul meu nu face parte din clasa de finaluri convențional denumită fericită“, invocă abil precedentul stabilit de succesul la zi al lui Alexander: „Doamna Tanqueray mi se pare a fi făcut un mare serviciu, demonstrând că bietul, minunatul public britanic se poate ridica la Înălțimea unui dénouement care să fie mai mult decât o tușă de culoare trandafirie“. Cu aceeași ocazie, Îi trimise lui Alexander scenariile scurte pentru alte două piese, dar, spre deliciul său, acesta Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
uman, pentru ca noi să Îl contemplăm și să Îl copiem. Dar asta nu se poate face fără ca modelele, ca Trilby a mea, să se dezbrace. Și, dat fiind că expunerea propriului corp față de sexul opus este inacceptabilă În societatea noastră, bietul model este pur și simplu ostracizat. Nici nu mă mir că cele mai multe dintre ele nu sunt cu nimic mai bune decât se crede - cel puțin la Paris, În tinerețea mea, nu erau. — Mai pictezi sau mai desenezi după natură? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și frumoase, până or să ți se Înverzească, și sărmanele tale zdrențe ude și pline de noroi or să atârne din tavan, pentru ca prietenii să te recunoască; pic, pic, pic! Dar nu vei mai avea prieteni...“ Imaginea cadavrului gol al bietei fete era o transpoziție remarcabilă a nudului ca beau idéal Într-un fel de memento mori plin de satisfacție, semnificativ fiind faptul că moartea cu care Svengali o amenința pe Trilby era prin Înec, sfârșitul tradițional al femeii pierdute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cărucior cu roți, și lăsă să cadă o jumătate de coroană În căciula pusă cu gura În sus. — Mulțam fain, domnu’, sunteți un suflet creștinesc, spuse omul luând moneda și Încercând-o cu dinții, dezvăluind astfel suspiciuni cam necreștinești. Dar bietului nefericit, a cărui căciulă nu conținuse până atunci decât ceva bănuți de aramă, trebuie să Îi fi părut o pomană neobișnuit de generoasă. Nu În fiecare zi trecea pe lângă el un scriitor care aștepta cu emoție premiera unei piese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
căutare de băuturi mai tari și se Întoarseră mai bine dispuși, nădăjduind să vadă ceva divertisment mai robust În actul al doilea.] „- Ceai, lady Markby? — Nu, mulțumesc, draga mea. Am promis că mă duc zece minute să o văd pe biata lady Brancaster, care e tare necăjită. Fiica ei, o fată cu o educație aleasă, s-a logodit de-adevăratelea cu un diacon din Shropshire. O poveste foarte tristă, foarte tristă. Nu Înțeleg mania asta modernă pentru diaconi. Pe vremea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]