7,134 matches
-
cerute pentru educația morală a tinerilor care se pregătesc de preoție. Aceste epistole erau menite a fi citite preoților și călugărilor și arată că Nicodim se ocupa și de pregătirea preoților din Țara Românească. În epistola către mitropolitul Antim, patriarhul bulgar îi atrage atenția asupra ereziei bogomilice, care circula în țările ortodoxe la acea dată, și îl sfătuiește să îi dojenească pe aceia care o răspândeau. Aceste legături între comunitățile ortodoxe balcanice au permis importante schimburi culturale și bisericești. Au existat
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
la Athos al sârbilor. Deține locul patru în ordinea ierarhică a mănăstirilor și este locuită de 46 de călugări (1990). Limba vorbită în mănăstirile grecești este greaca, în Sfântul Pantelimon rusa (35 călugări), în Hilandaru sârba (46 călugări), în Zografu bulgara (15 călugări), iar în schiturile Lacu și Sf. Ioan Botezătorul (zisă și Prodromu) se vorbește româna (64 călugări). Câteva comunități sunt mai cosmopolite decât altele. Un aspect al înnoirii recente este faptul că, spre deosebire de călugării provenind din fostele state ortodoxe
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
pe care era chipul unui leu. Locuitorii Moldovei numeau aceste monede lei. În 1867, după Unirea Principatelor Române, cu numele de „leu” a fost botezată moneda României, iar după căderea Uniunii Sovietice și bancnota Republicii Moldova a luat același nume. Leva bulgară și leka albaneză au exact aceeași etimologie. 1. Filigran umbrit, reprezentînd portretul lui Ștefan cel Mare orientat spre centru, vizibil la privirea în contralumină.<br> 2. Firul de siguranță metalizat încorporat între portretul lui Ștefan cel Mare și ghioșul central
Leu moldovenesc () [Corola-website/Science/297371_a_298700]
-
luptele intestine legate de succesiunea la tronul Bizanțului. Caracterizat de izvoarele scrise din această perioadă drept „fortăreață”, dar și drept „oraș de coastă”, el trece succesiv sub controlul diferitelor părți angajate în conflict, fiind ocupat temporar (1343-1345) și de către armata bulgară . Viitorul împărat Ioan al VI-lea Cantacuzino, care a vizitat orașul în 1342, în căutare de aliați, folosește alături de „Polystylon” și vechiul nume al cetății antice „Abdera”. Odată cu extinderea Imperiului Otoman în regiunea Traciei (1380-1390), urmele așezării se pierd din
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
170 bulgari, 46 armeni, 40 găgăuzi, 37 greci etc. La recensământul din 1989 au fost numărați 138.000 locuitori, din care 57.800 (41,9%) ruși, 41.400 (29,9%) moldoveni, 25.100 (25,1%) ucraineni, 3.800 (2,8 %) bulgari, 1.600 găgăuzi (1,2%) și 8.300 (6%) alte etnii. Tighina este un important centru industrial. Aici sunt amplasate mai multe fabrici, precum "Floare Tighina" (producție de încălțăminte) sau "Moldavkabel" (producție de cabluri electrice). Este un important nod feroviar
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
Murad al IV-lea, a înfrânt dominația lor prin pedepse aplicate cu cruzime.Murad a reușit să potolească revoltele kurzilor și ale druizilor din Siria,iar în 1638 a recucerit Bagdadul de la Safavizi.In această perioadă,numeroși albanezi,bosniaci și bulgari au fost convertiți la islam.Relațiile cu Imperiul Mughal au fost deschise. A murit de guta în 1640,nu înainte să ordone de pe patul de moarte uciderea fratelui său, Ibrahim I.Porunca n-a fost dusă la împlinire și în
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
care le aveau în România. </spân></p> Migranții romi din Est - clandestini de 25 de ani Conform unui raport publicat în 2015 de Amnesty Internațional, în Franța locuiesc între 15.000 și 20.000 de migranți romi de naționalitate română, bulgară, cehă, slovaca, ungară, moldoveneasca, sau din țările din fosta Iugoslavie - Șerbia, Croația, Kosovo. Majoritatea acestora au migrat în anii ’90, la scurt timp după căderea regimurilor din blocul estic. Deși trăiesc acolo de mai mulți ani, ei sunt considerați „clandestini
Relocare temporară la hotel, dar să fie liniște! Apoi, la frontieră. () [Corola-website/Science/296088_a_297417]
-
dreaptă", ultimul fiind editat în luna iulie 2007. Cartea a fost scrisă sub influența lecturii romanelor lui Thomas Pynchon, influență recunoscută deschis de autor în interviurile sale. Operele sale au fost traduse în limbile engleză, italiană, franceză, spaniolă, poloneză, suedeză, bulgară, maghiară etc. Între anii 1980 și 1989 a fost profesor de limba română la o școală generală, apoi funcționar la Uniunea Scriitorilor, iar apoi redactor la revista "Caiete Critice".<ref name=bio3>
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
Taraclia devine centru administrativ al raionului cu același nume. În prezent, populația de bază a orașului o constituie bulgarii, dar în oraș de asemenea locuiesc găgăuzi, ucraineni, moldoveni și alte naționalități. În anul 2002 Taraclia s-a înfrățit cu orașul bulgar Nova Zagora și colaborează cu el în domeniul economic și cultural. Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004: Economia orașului este formată din sectorul agrar și industria de prelucrare a producției agricole. Baza producției industriale o reprezintă întreprinderea
Taraclia () [Corola-website/Science/297661_a_298990]
-
a orașului este de 55%. Transportul urban este efectuat de două microbuze care leagă partea istorică a orașului cu microraionul nou. Populația orașului Taraclia este de 15.340 persoane. Taraclia este unicul oraș din Moldova în care populația este majoritar bulgară. Sistemul de educație a orașului este format din 4 instituții preșcolare cu 780 de copii, 2 școli de cultură medie generală cu 1.620 de elevi, un gimnaziu cu 360 elevi și un liceu cu 450 elevi. De asemenea, pe
Taraclia () [Corola-website/Science/297661_a_298990]
-
fusese obținută simultan cu a sa în același război De atunci, pentru a denumi teritoriul anexat, se folosește denumirea de „”, probabil din comoditate (este mai scurt decât „Dobrogea de Sud”). Populația „Cadrilaterului” era atunci majoritar turco-tatară, populația creștin-ortodoxă fiind preponderent bulgară, dar cu minorități, în jur de 10%, române, găgăuze și grecești. În momentul anexării, potrivit statisticilor bulgare, dintr-o populație de 286.000 de locuitori, doar 6.348 ar fi fost români, ei înșiși, în majoritate, urmași ai mocanilor mărgineni
Cadrilater () [Corola-website/Science/296623_a_297952]
-
folosește denumirea de „”, probabil din comoditate (este mai scurt decât „Dobrogea de Sud”). Populația „Cadrilaterului” era atunci majoritar turco-tatară, populația creștin-ortodoxă fiind preponderent bulgară, dar cu minorități, în jur de 10%, române, găgăuze și grecești. În momentul anexării, potrivit statisticilor bulgare, dintr-o populație de 286.000 de locuitori, doar 6.348 ar fi fost români, ei înșiși, în majoritate, urmași ai mocanilor mărgineni staționați și sedentarizați aici ca urmare a transhumantei lor pastorale (locuind îndeosebi împrejurul Turtucaiei, Silistrei și în
Cadrilater () [Corola-website/Science/296623_a_297952]
-
au stabilit și români din Timocul bulgăresc . Prin 1937 bulgarii erau 37 %, rămânând totuși mai numeroși decât românii. În decursul perioadei interbelice, atât jandarmii cât și coloniștii sau românii autohtoni s-au confruntat în permanență cu gherilă armata a comitagiilor bulgari și cu rezistență pasivă a populației bulgărești, perioada evocata în filmografia românească de filmul „O vară de neuitat” de Lucian Pintilie. La 15 iunie 1940, Hitler și-a exprimat sprijinul față de pretențiile teritoriale ale guvernului de la Sofia. Ca urmare, la
Cadrilater () [Corola-website/Science/296623_a_297952]
-
5/6 sepembrie 1940 și arestat din ordinele lui Ion Antonescu, bulgarii au reintrat în posesia acestei regiuni relativ fără probleme. Una din primele măsuri instituite de noii ocupanți a fost aceea de a reveni la numele vechi, în limba bulgară. În final, populația română din acest teritoriu a fost mutată în Dobrogea de nord printr-un schimb obligatoriu de populație cu bulgarii. Astfel, din Bulgaria s-au stabilit atunci în România circa 110.000 români (din Cadrilater și sudul Dunării
Cadrilater () [Corola-website/Science/296623_a_297952]
-
o populație de 971.643 de locuitori. 883.620 (90,94%) sunt români (inclusiv aromâni). Alte grupuri semnificative sunt: 27.580 turci, 23.409 tătari, 21.623 lipoveni și restul greci, ucraineni și bulgari. Dobrogea își trage numele de la conducătorul bulgar Dobrotici, care a domnit la mijlocul anilor 1300, între 1347 și 1386. Așezată la răscrucea a două drumuri dintre care unul unea Marea Nordului cu Marea Neagră străbătând Europa centrală iar celălalt porturile Mediteranei orientale cu ale stepelor pontice, istoria i-a hărăzit
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
culturii Hamangia (cunoscută în special datorită statuii numită „Gânditorul de la Hamangia”). În secolele VI - IV î. Chr. litoralul Mării Negre este colonizat de greci. Pe teritoriul Dobrogei române de azi sunt întemeiate coloniile Histria, Callatis și Tomis, iar Dionysopolis în partea bulgară. Coloniile grecești se organizează după modelul polis-ului grecesc. Inițial Histria era cea mai prosperă dintre colonii, însă, ca urmare a împotmolirii golfului, decade, și Tomisul devine cea mai importantă cetate de pe malul de vest al Mării Negre. Coloniile își exercitau
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
Moesia. În antichitate, Dobrogea era cunoscută sub denumirea de Sciția Mică (Scythia Minor, denumire romană). Începând cu secolul XX, unii istorici au început, sub influența naționalismului romantic, să folosească și denumirea anacronică de Dacia Pontica. Numele actual vine de la despotul bulgar Dobrotici din sec. 14. Istoricul antic grec, Pliniu cel Bătrân, susținea că teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră era populat de geți, pe care romanii îi numeau daci. S-au stabilit în zonă mai târziu și sciții, și același Pliniu cel
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
Țării Bârsei. Astfel, la 1003, ducatul lui Kean, care se întindea și asupra acestor teritorii, este cucerit de către regele ungar Ștefan. Ducatul lui Kean (strămoșul lui Salanus) era între Dunăre și Tisa. El trebuie raportat, desigur, la dominația Primului Țarat Bulgar în zonă, dominație care, fără să aibă amploarea susținută de unii istorici, a fost, totuși, o realitate. Se pare totuși că, vreme de două secole, regalitatea maghiară nu și-a putut exercita suveranitatea deplină asupra acestor locuri, astfel încât de abia
Județul Brașov () [Corola-website/Science/296651_a_297980]
-
obicei limba rusă. 380.000 de cetățeni ai Republicii Moldova au declarat limba rusă ca limbă maternă, peste 500.000 persoane declară rusa ca limba pe care o folosesc de obicei, indiferent că se declară moldoveni (români), ucrainieni, găgăuzi, români sau bulgari. În comparație cu recensământul din 1989, folosirea zilnică al limbii ruse a scăzut semnificativ din cauza emigrației multor ruși din Republică, precum și din cauza diminuării politicii de rusificare, în administrație fiind mult mai mulți vorbitori de limbă română (« moldoveni »/« români»). Tradițiile creștine din Moldova
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
în secolele XII, respectiv XIII. Numele oficial este miasto stołeczne Warszawa (Română: "Orașul capitală al Varșoviei") . Un rezident al Varșoviei este numit varșovian. Alte nume ale Varșoviei în diferite limbi: Warschau (Germană), װאַרשע/Varshe (Idiș), Варшава/Varshava (Rusă, Bulgară, Ucraineană), Varšuva (Lituaniană), Varsovia (Latină și Spaniolă), Varsovie (Franceză). Varșovia este notabilă printre capitalele din Europa nu pentru mărimea sa, vârsta sa, sau frumusețea sa, ci pentru indestructibilitatea sa. Este un phoenix care a renăscut de mai multe ori din
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
menționat primul voievod al Transilvaniei, "Leustachius voyvoda", probabil identic cu Leustachius Rátót, comite de Dăbâca. În directă legătură cu pericolul reprezentat de incursiunile repetate ale cumanilor în Transilvania și urmărind să diminueze presiunile exercitate dinspre nord de al doilea Țarat Bulgar cu sprijinul cumanilor asupra Imperiului Latin (1204-1261), regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) a colonizat în 1211 în Țara Bârsei ordinul Cavalerilor Teutoni. Centrul comenduirii ordinului teuton în Transilvania s-a aflat în cetatea Feldioara. Urmărind interese strategice
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
este sediul arhiepiscopului romano-catolic de Berlin și al persoanei alese de Biserica Evanghelică din Berlin-Brandenburg-Silezia ca episcop al acesteia. În plus, Berlin este sediul multor catedrale ortodoxe, precum Catedrala Sf. Boris Botezătorul, unul dintre cele două sedii ale Eparhiei Ortodoxe Bulgare a Europei Occidentale și Centrale, și Catedrala Învierea lui Hristos, ce ține de Eparhia Berlinului (Patriarhia Moscovei). Credincioșii diferitor religii și denominațiuni se găsesc în multele locuri de cult din Berlin. Biserica Luterană Evanghelică Independentă are opt parohii în de
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
aproximativ 300) este prezent fie doar în limba română, fie și în limba albaneză --se presupune că acestea ar fi cuvinte moștenite de la daci. (→ Listă de cuvinte dacice) O altă caracteristică comună cu albaneza (preluată mai târziu și de limba bulgară) este folosirea unor sufixe ca articole hotărâte (în română -ul, -a; în albaneză -u, -a). (→ Uniunea lingvistică balcanică)
Limba dacă () [Corola-website/Science/296677_a_298006]
-
s-a aflat și șeful legionarilor Corneliu Zelea Codreanu. O dată cu declanșarea războiului și cu prăbușirea Franței, care garantase frontierele României prin convenția de la 23 august 1939, integritatea regatului României era pusă în primejdie din exterior de revendicările sovietice, ungare și bulgare, susținute de Germania și Italia, și din interior de mișcările naționaliste ale minorităților conlocuitoare și de grupările politice extremiste, printre care partidul nazist Grupul Etnic German din România, condus de Andreas Schmidt. Carol al II-lea formează atunci, la 22
România în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296818_a_298147]
-
Schuchardt, Literaturblatt VII, 154). Acesta din urmă seamănă cu termenul uzual grecesc Χριστούγεννα (citit Hristúyena) însemnând "Nașterea lui Hristos". Termenul apare cu diverse semnificații sau ca nume propriu în mai multe limbi care au fost în contact cu româna: limba bulgară, limba ucraineană, limba sârbă, limba rusă ("rusa veche" și "rusa modernă"). Pe de altă parte, o posibilă etimologie poate fi legată de denumirea sărbătorii păgâne a slavilor pentru solstițiul de iarnă și anume "Korochun" (корочун, карачун în rusă), "Kračún" (în
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]