6,806 matches
-
îi provocau și o mare poftă de viață, îi sporeau vitalitatea și potența. După ce ieșea de la bătut, ca într-un ritual, simțea nevoia să tragă un chef monstru, Novăceanu și alți doi-trei argați de încredere îi aranjau mese fabuloase, cu bunătăți la care muritorii de rând nici nu visau. Tovarășului Cameniță însă i se păreau lucruri firești. Înfuleca înfometat, o foame de lup, bea însetat, parcă avea o butie goală ascunsă în pântecul său din ce în ce mai mare. Aproape nu vorbea în timpul acestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Acestei îndeletniciri Lazarus îi rezervă câteva ceasuri în fiecare zi: cu o îngerească răbdare el îi întâmpină pe toți peregrinii doritori să pătrundă taina cărții pecetluite. Și neîncetat, pentru fiecare nou-venit, îngerul are întipărit pe obraz un zâmbet de o bunătate infinită. Culmea, nu obosește niciodată, iar zâmbetul său nu e un zâmbet fals, ci unul pornit din inimă. Tresar: caut pricină de ceartă și acum am impresia că i-am găsit nod în papură, am găsit ce să-i reproșez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-mi dea nici un răspuns, ba are aerul că nici nu m-a auzit. Abia seara, când și ultimul dintre vizitatorii săi a plecat, se întoarce spre mine și-mi zice vorbind cu blândețe și cu același zâmbet de o nemărginită bunătate: -Veniamin, nu te grăbi, sosește o vreme pentru toate. Ai văzut, cărticica aceasta pentru unii nu se deschide niciodată. Pentru alții se deschide, dar aceia află paginile sale albe, nescrise, fără nici o pildă. Pentru alții, cărticica se deschide numai o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o casă improvizată, o sală de așteptare în drumul pământenilor spre ceruri și al ființelor cerești în coborârea ori în căderea lor spre pământ?... Se pare că a sosit clipa. Lazarus se apropie de mine cu înfățișarea lui de o bunătate inexprimabilă. Mă mângâie plin de blândețe cu o mână pe creștet, iar cealaltă o ține sub veșmântul său de in luminos. -Veniamin, azi ți se va îndeplini dorința, azi e vremea să citești cărticica pecetluită. Pecetea cade azi pentru tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
apoi o zi, apoi visul cu tovarășul Cameniță, a doua zi, apoi visul cu sfârșitul orășelului Serenite și acum citirea cărții, a treia zi. Încă o dată mă uit întrebător spre Lazarus. El dă din cap aprobator. Iarăși mă surprind seninătatea, bunătatea, blândețea, umilitatea lui fără de margini, însușiri ce par a vorbi despre o altfel de lume decât a oamenilor, însușiri pe care parcă începe să mi le inducă și mie. Îmi ia din mână cărticica pecetluită și zice: -Drum bun, copile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
făcut la mănăstiri, vă simțiți mai bine?” „Cu totul mă simt mai bine, numa că nu am bucurie. Pentru ce l-am învățat și l-am crescut? Dacă îl creșteam așa, cu unt, biscuiți, margarină, în fel de fel de bunătăți! Eu vacă nu am avut. El a crescut în lipsuri, sărmanul, și în lipsuri trăiește și acum. De asta rezistă acolo, că este învățat cu lipsurile. într-o parte românii m-au îmbogățit, într-o parte m-au sărăcit”. „Poartă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
50 de ființe nevinovate. Cumplit măcel!... Așa a fost în „raiul rusesc”. Domnul Vadim Pirogan a cunoscut la propriu atrocitățile ocupantului rus, a suferit cumplit, dar n-a cedat, a rămas toată viața sa demn, cinstit, deschis sufletește, de o bunătate rară, cu o vorbă blândă, cu zâmbet cald, un om bun și drept. Țelul vieții sale a fost să vadă Basarabia acasă, la patria mamă, dar n-a fost să fie așa. Tot timpul îndemna pe toți să facem România
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în jurul mesei toată familia, iar tanti Mărioara prepară tocănița ei preferată, din purcel randamentizat cu excremente de pui de la avicolele ecologizate cu făină de pește, copiii fac cele mai multe nazuri. „Eh, copiii din ziua de azi - zice bunica -, nu știi ce bunătăți să le mai dai și ei strâmbă din nas. Să fi avut pe vremea noastră măcar un salam cu glutamat de sodiu sau o răcoritoare cu acid benzoic, ce ne-am fi bucurat! Le servești însă cartofiori inozinați, îi îndopi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
persoanele apropiate. Cititorii care au căței înțeleg foarte bine ce spun. Cei care n-au ar putea socoti totul un delir. Și unii, și alții avem dreptate, numai că în joc intră și dreptatea cățeilor. Ea înclină balanța spre toleranță, bunătate și fidelitate. Rue de Grenelle Din romanele polițiste ale lui Simenon, mi-a rămas numele unei străzi: Rue de Grenelle. Numele și nimic altceva. Memoria mi-e plină de nume și cuvinte reziduale despre care n-am nimic de spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
colegiul redacțional se păstra tăcerea, unele articole nu erau semnate sau conțineau doar inițialele autorului. În acest comitet de acțiune frații Hurmuzaki erau cei mai influenți. Soarta i-a înzestrat cu calități de aproape aceeași intensitate revărsând în mod egal bunătățile ei asupra tuturora astfel că Alexandru primise temperamentul și era fire de poet, George corectitudinea, iar Eudoxiu erudiția părinților săi. Colaborare lor, sprijinindu-se unul pe altul era necesară pentru a produce ceva armonic. Pe ei îi unea un puternic
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
vreo considerație. Începând cu 1946 va funcționa ca profesor de istorie la Liceul de băieți, actualul Colegiu Național „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți. În anul următor se căsătorește cu Livia Ștefănescu, viitoarea profesoară de limbă și literatura română, de o mare bunătate sufletească, sensibilitate afectiva și estetică. Din unirea lor a rezultat un fiu care a absolvit Facultatea de Geologie din Iași iar actualmente funcționează la Institutul de Geologie din București. În perioada 1950-1964 locuiește împreună cu familia în clădirea internatului liceului, după
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93284]
-
e În țara asta. Am răspuns la mii de Întrebări despre țara noastră și despre modul ei de viață. Cu oasele Încă pătrunse de frigul nopții, imaginația noastră colorată a transformat Argentina Într-o viziune ademenitoare din trecut. Entuziasmați de bunătatea timidă a cholos-ilor∗, ne-am dus Într-o albie secată din apropiere, unde ne-am Întins păturile și am dormit, sub mîngîierea soarelui care răsărea. La 12 am pornit din nou, mult mai fericiți; trecuserăm peste suferințele din noaptea precedentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o cruce sfântă, semn slăvit, cu care Domnul S-a-nălțat slăvit în ceruri pentru ca s-ocupe tronul, Și coroana sa de slavă, după cruda suferință Ce prin tine-a îndurat-o, îndestul, cu prisosință. Tu ești unica scăpare, ce primești cu bunătate Pe cei buni și cei ce-ncontra-ți au greșit cu răutate. ............................................................ Binecuvântată-n lume fii, tu cruce, și slăvită, Tu, ce arăți la lumea-ntreagă biruința-ți strălucită Cu recunoștință-adâncă, eu sărut a ta figură ; Fii slăvită-o cruce
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la București de la Orăștie, a încetat din viață în urma unei răceli puternice, pe Ep. Marton Aron, un păstor plin de curaj și de demnitate; pe Ep. Paha al diecezei de Timișoara, care a ieșit din pușcărie orb, dar iradiind de bunătate și veselie; pe Ep. Ioan Duma, care, escortat de miliție s-a oprit o oră la Arhiepiscopie, iar de aici a fost dus cu domiciliu obligatoriu la Kogălniceanu, în județul Constanța; pe Ep. greco-catolici Iuliu Hossu, Ioan Balan și Alexandru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
București - Lourdes jurnal de călătorie Tot ce ni se întâmplă în viața noastră pământească, se întâmplă prin dispoziția și cu permisiunea divină. Atunci când Dumnezeu ne încearcă cu boli sau nenorociri, el are în vedere niște scopuri pline de înțelepciune și bunătate, căci suferințele primite cu credință din mâna Domnului, devin pentru cei încercați prin ele un izvor de haruri și o ocazie de mântuire. Sunt preot și vă vorbesc acest lucru din experiența proprie. Din anul 1960 sunt paralizat de ambele
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de ambele picioare ca urmare a unei lovituri nemiloase primită în închisoarea Jilava. În cei 32 de ani de când sunt paralizat, cu excepția doar a primelor zile de suferință, nu am cunoscut niciodată momente de descurajare, de deprimare, sau neîncredere în bunătatea lui Dumnezeu, și aceasta pentru că am înțeles să primesc cu seninătate și bucurie voința sfântă a lui Dumnezeu, știind că el toate le rânduiește spre binele nostru. În toți acești ani n-am uitat niciodată că sunt preot și trebuie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
minele de plumb de la Baia Sprie între anii 1952-1954 la orizontul 12 unde părintele Dumitraș era perforator. Totdeauna era plin de voie bună și găsea un sfat pentru fiecare. Nu l-am văzut niciodată încruntat sau furios. Era de o bunătate și de o omenie cum rar pot fi găsiți oameni. Eu, dacă aș putea l-aș trece în rândul sfinților. În momentele de repaos din mină, când cânta Ave Maria cu vocea lui dumnezeiască, toți plângeam”. Nu în zadar era
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Angelus”, se aruncă cu toată smerenia la pământ, fie numai în duh înaintea Sfintei Treimi, pentru a-i mulțumi că ni l-a dat pe Isus; toți îngerii și sfinții se pleacă și ei și adoară pe minunata Treime de bunătatea sa cea mare. Așa ne spune Sfânta Brigida, în revelațiile sale. Tot universul să adore în tăcere, căci cine ar putea să spună tot ce aduce acest fapt în sine? Cineva ar fi putut scrie de acum 1900 de ani
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în sufletul său. Văzu că un preot se îndreaptă către scaunul de spovadă, dar nu avea de gând să se spovăduiască, ci voia numai ca să-și deschidă inima și să-și verse amarul. Preotul îl ascultă cu multă îngăduială și bunătate. După ce termină de povestit, preotul îi zise: - Fiul meu, eu adaug câteva cuvinte la această povestire a ta. Acum câteva luni episcopul din Savoia predica în această biserică. La urmă a cerut poporului ca să se roage pentru întoarcerea unui păcătos
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
că nu mergeți pe drumul adevărat ce duce la perfecțiune, consultați-vă directorul spiritual și liniștiți-vă prin ceea ce vă spune. Care este sfântul pe care să nu-l fi cuprins o asemenea teamă? Dar toți s-au liniștit meritând bunătatea lui Dumnezeu și ascultând întru totul de părintele lor spiritual. În gneral, numai după un urcuș lung și greu ajungem la culmea perfecțiunii. Sf. Francisc de Sales spune: “Sunt statui a căror perfecțiune l-a costat pe artist treizeci de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
construi în sat și un azil de bătrâni, dar boala și moartea aveau să curme toate aceste planuri nobile. Uneori se întâmpla ca Pr. Mihai să se enerveze, dar după o clipă el revenea, arătând ca un înger plin de bunătate și plângea zicând că aceste ieșiri nervoase erau urmarea închisorii. Am mai observat la Pr. Mihai o mare dezlipire de cele pământești. Odată i s-a furat în Gara de Nord din București o valiză în care avea 25.000 lei. Pr.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de drum nou. Depunem eforturi mari pentru refacerea și consolidarea instituțiilor de bază și pentru asigurarea spațiilor necesare desfășurării activității de formare a viitorilor frați. Deoarece suntem foarte puțini în măsură să facem față cerințelor, conducerea de Iași a avut bunătatea să preia patru din cele zece parohii ce ne-au fost încredințate prin actul de constituire a provinciei din 1895, în grija noastră rămânând doar șase, care se află în Hălăucești, Iași, Tg. Trotuș, Luizi-Călugăra, Galați, Prăjești. Tot cu sprijinul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată Spre lacul trist se pun pe drum. Și cum se duc,acum ș-acum Se mai zăresc încă o dată, Ca rămășița unui fum." (Duiliu Zamfirescu) Pe miriștea cu bunătăți diversificate și apetisante pentru papilele ei gustative, asemenea unui ospăț îmbelșugat, vaca se simțea ca în al nouălea cer... Numai el, Serioja, rusnacul ăsta frumos și talentat din Riazani cu sufletul nobil și pur, imaculat ca roua virgină a dimineții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
necondiționat, așa ca un adevărat părinte și nu ca un tată vitreg ce nu acordă audiență fiilor săi dacă aceștia ar comite imprudența să se prezinte în fața lui cu mâinile și buzunarele goale ori fără vreo țoșcă plină cu toate bunătățile. Vai, ce urât, Doamne, ce urât! Dă-o-ncolo, Doamne! Chiar c-ai făcut-o de oaie, ce mai! Dar... n-avem ce face. Apropo, cum stai cu reumatismul? Ai mai fost pe Coasta de Azur? Știi ceva? Tu, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
uimiți! Câtă zăpadă, Doamne! Câtă zăpadă! Iar echipa asta de tineri inimoși, cât au mai lucrat, Doamne! Cât au mai muncit! Au lopătat un munte de zăpadă. Bună ziua, domnule primar! Bună ziua, oameni buni! Vă mulțumim din suflet că ați avut bunătatea să ne salvați de la moarte. Vă mulțumim din inimă tuturor. Doamnă, nu știm cât va mai ține crivățul. Spațiul acesta pe care l-am degajat trebuie ținut permanent sub control, dat fiind faptul că aici se formează niște curenți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]