7,041 matches
-
revistei "Curentul nou", scoasă de H. Sanielevici. 1906 martie Apare la Iași "Viața romînească", directori C. Stere și Paul Bujor, secretar de redacție G. Ibrăileanu. Până la 1 iulie 1908, redacția revistei a fost în casa lui Ibrăileanu; după mutarea redacției, cenaclul literar continuă în același loc. 1907 La 18 decembrie, Ministerul îi acordă titlul de profesor definitiv. 1908 1 septembrie Este numit profesor suplinitor la catedra de Istoria literaturii române moderne a Facultății de litere din Iași. 1909 Îi apare volumul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de investigare a memoriei prin literatură. Acest text va fi fost primit, probabil ca o curiozitate sau un joc de societate; din relatări ulterioare vom afla că Eduard Gruber era un foarte activ experimentalist risipind cu vervă, pe la întâlniri de cenaclu, multe observații similare cu acelea din „Edelweisz”. Dacă se hotărăște să publice este pentru că tot acum își ține și conferința și are, probabil, un program bine articulat. Din păcate, acest program nu prinde contur în scris, el îl va absorbi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și altor ziare și reviste socialiste nu-l „deranjează” pe Creangă, nici pe Eminescu. În 1888, însă, pe 19 aprilie Eduard Gruber susține o conferință despre Eminescu la Atheneul Român din București iar pe 4 mai îl aduce într-un cenaclu din Iași pe Ion Creangă. Redăm, în ortografia „Contimporanului” ieșean în care-și scrie Gruber conferința despre Eminescu, un pasaj în care se referă chiar la marele humuleștean: „Creangă, țăranul de la Humuleștĭ, ĭe un foarte puternic talent și cu totul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Rădăuți, încheiat în 1966, și Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, absolvită în 1971. Debutează în 1969, la revista „Alma Mater”, cu proza La naiba cu frunzele galbene și face parte din membrii fondatori ai cenaclului din jurul publicației. Susține o bogată activitate literară, colaborând la principalele reviste care promovau tinerii scriitori, precum „Amfiteatru”, „Viața studențească” (în 1973 devine secretar de redacție la ambele), „Luceafărul”, dar și la „Cronica”, „Steaua”, „Convorbiri literare” ș.a. Începând din 1980 se
TATULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
de bacalaureat în 1929 și se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București, pe care o va absolvi în 1934, când intră în Baroul de Ilfov. Adevăratul debut se produce în 1934 în „Revista burgheză”. Tot acum frecventează cenaclul Sburătorul. E. Lovinescu înregistrează în Agende literare, la 16 noiembrie 1934, apariția lui „Steinhardt - Anthistius cu cartea lui de parodii”, iar peste două zile prezența lui la ședința de duminică. La 16 decembrie „citește o parodie cu succes”. Anthistius este
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
iar în primul volum, În genul tinerilor..., publicat în 1934 și semnat astfel, este vorba de un număr de pastișe, parodii după Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica. Autorul le va repudia mai târziu, socotindu-le neserioase. Participarea lui la cenaclu este marcată de Lovinescu și în anii următori, până în 1940-1941. Tânărul îl vizitează și în afara ședințelor de duminică, de pildă la 18 martie 1937, când vine „cu niște poezii a unuia din Giurgiu”, iar peste oarecare vreme intervine „pentru un
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
în „Iașul literar”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Cronica”, „România literară”, „Pagini dunărene” ș.a. Prima carte de versuri, Caravana robilor, o scoate în 1934, în editură proprie. Urmează Somnul lebedelor (1944), Miracol carpatin (1969) și retrospectiva lirică Poezii (1979). A făcut parte din cenaclul literar „Mihu Dragomir” de la Brăila, al cărui membru fondator a fost. Traduce în diverse periodice, probabil prin intermediar rusesc, versuri din literaturile chineză, italiană, bulgară. A mai semnat T. D. Damaschin, Teodor Damaschin, Octavian Lungu. Poezia lui T. invocă umbrele
TIBEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290167_a_291496]
-
Dragomirescu, N. Iorga, Vasile Pârvan, Charles Drouhet. Acum ia contact cu viața literară. În 1922, cu sprijinul lui V. Voiculescu, intră secretar de redacție la revista „Cugetul românesc”, scoasă de Tudor Arghezi și Ion Pillat. Tot acum începe să frecventeze cenaclul Sburătorul. În 1924 susține examenul de licență, după care e numit profesor la Liceul „Traian” din Turnu Severin. Se căsătorește cu profesoara Elena Vasiliu, viitoarea scriitoare Elena Iordache-Streinu. În 1925 e profesor suplinitor la Liceul „Gh. Lazăr” din București, fiind
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
acestuia (Mite și Bălăuca) nu îi fac o impresie prea bună. Destul de rezervat se arată și față de Memorii (volumul III), unde apreciază scrisul artistic și portretistica, ironia, umorul, nu și intențiile caricaturale, procedeul simplificării, disprețul față de contemporani. Implicat în viața cenaclului de la „Sburătorul”, comentatorul poate fi, în parte, subiectiv. Mihail Sadoveanu i se relevă ca un „fabulos talent”, unitatea operei lui fiind perfectă. Clasicismul scriitorului, pe care de obicei critica îl prezintă ca pe un romantic, vine din faptul că el
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
licența cu o lucrare despre M. Blecher. Integrat grupului echinoxist, va fi secretar general de redacție și cronicar al revistei - unde și debutează în 1975, cu eseul Funcția spațiului în piesa „Zamolxe” de Lucian Blaga -, precum și coordonator din partea studenților al cenaclului din jurul acesteia. Împreună cu Ioan Groșan, Ioan Buduca, Emil Hurezeanu, George Țâra, Lucian Perța, Horia Pop, Alexandru Țion întemeiază în 1974 grupul literar-artistic Ars Amatoria, care va da spectacole în mai multe orașe din țară. Profesor de română, latină și franceză
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
Națiunea” (1883), „România literară” (1883-1884), „Universul” (1886-1889), „Moftul român” (1902), „Voința națională” (1908) și, probabil, la „Constituționalul”, „Biciul” (1901), „Moș Teacă”. Alături de Emil Andrieș conduce „Revista ilustrațiunilor române” (1910). Admirator al lui Al. Macedonski și prețuit de acesta, a frecventat cenaclul poetului. Deși a scris numeroase versuri lirice, s-a afirmat mai întâi ca umorist, fiind nelipsit de la rubricile sau revistele de umor de după 1875 și întâlnindu-se aici, uneori, cu I. L. Caragiale, cu care a fost, într-o perioadă, în
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
spânzurătoare/ Pe-al meu l-a ales dintre popoare”. Peisajul apocaliptic, sentimente precum ura, dezgustul, revolta, angoasa predomină și alcătuiesc un tablou alegoric terifiant al războiului. Versurile din volumul Focul din amnar (1946), intitulat inițial Vocile nopții, citite inițial în cenaclul Sburătorul, sunt dedicate memoriei lui E. Lovinescu. Și aici peisajul este apocaliptic, populat de strigoi, fantome, dar sentimentul amenințării se potențează, iar subiectivitatea eului poetic pare stimulată în acest context învălmășit. Macabrul, ciudatul se înscriu în aceeași manieră a unui
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
din Sibiu (1950-1951). Trecut în rezervă, își va încheia cariera cu gradul de maior. Câțiva ani (1945-1947) a audiat cursuri de filosofie și istorie la Universitatea bucureșteană. Intrând în viața literară, între 1952 și 1954 se ocupă, la Sibiu, de cenaclul Orizonturi noi, apoi e redactor la „Scrisul bănățean” (1956-1958), secretar al Filialei timișorene a Uniunii Scriitorilor (1956-1965), redactor la „Astra” și secretar al Filialei din Brașov a Uniunii Scriitorilor, vicepreședinte al Comitetului Județean de Cultură și Artă Brașov (1965-1970). Ulterior
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
Scrisul bănățean” (1956-1958), secretar al Filialei timișorene a Uniunii Scriitorilor (1956-1965), redactor la „Astra” și secretar al Filialei din Brașov a Uniunii Scriitorilor, vicepreședinte al Comitetului Județean de Cultură și Artă Brașov (1965-1970). Ulterior se stabilește la București, unde conduce cenaclul literar al revistei „Viața militară”. Din 1958 până în 1960 nu mai face parte din Uniunea Scriitorilor, fiind sancționat și eliberat din toate funcțiile deținute. După 1990 este director al Casei de Editură și Presă Galaxia Românească și al publicațiilor „Galaxia
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
X.1964, București), prozator și publicist. Este fiul Iulianei Țîrlea (n. Burlacu), contabilă, și al lui Gheorghe Țîrlea, tehnician. Urmează în Capitală Liceul „Matei Basarab” (1979-1983) și Facultatea de Filologie, absolvită în 1990. În anii studenției va participa la activitatea cenaclurilor Junimea și Universitas. În 1983 Geo Dumitrescu îi publică în „Flacăra”, la „Poșta redacției”, câteva poeme, iar primele texte de proză îi apar în revista „Amfiteatru” în 1987. Debutează editorial în 1993 cu volumul Povestiri cu pensionari, distins cu Premiul
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
era Legiunea În floare noi de-abia ne nășteam. Și scăpasem de două dictaturi, dar am intrat În ultima și cea mai grea... Dar cum v-ați gândit să faceți o organizație? În 1957, Între noi, puștii, am Înființat un cenaclu literar. Și ne Întruneam când la mine, când Într-o cofetărie unde aveam noi un prieten, cofetar, și acolo stăteam de vorbă, la o șuetă, beam cafele și discutam literatură... Și de aicea s-a pornit ideea să facem o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cofetărie unde aveam noi un prieten, cofetar, și acolo stăteam de vorbă, la o șuetă, beam cafele și discutam literatură... Și de aicea s-a pornit ideea să facem o organizație anticomunistă... Și Încet, Încet ne-am strâns. Și În afară de cenaclu s-a făcut organizația, care nu mai avea nimic literar În treaba asta... Pot să Înșir niște membri: Valter Drăgușin, Ovidiu Orceag, Ion Neagoe, Mihai Popescu, Tudor Mareș, Nicolae Tocher, Gogu Bădescu și doi frați, Aurel și Gigel Bădescu. Valter
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care nu mai avea nimic literar În treaba asta... Pot să Înșir niște membri: Valter Drăgușin, Ovidiu Orceag, Ion Neagoe, Mihai Popescu, Tudor Mareș, Nicolae Tocher, Gogu Bădescu și doi frați, Aurel și Gigel Bădescu. Valter Drăgușin fusese și șeful cenaclului și a fost după aia și ca șef al organizației, dar el a fost luat În armată, că era ceva mai mare cu vreo doi ani ca noi, și am rămas eu ca șef. Și, concret, ce doreați dumneavoastră să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o spunemŭ acum cândŭ s-a sfârșitŭ lucrulŭ.“ Ortografia și mai ales construcția frazei, puse alături de fraza lui Hasdeu, din același an, arată inferioritatea și marea eroare a heliadismului întârziat. În București, pe lângă Hasdeu și tendința lui, mai era și cenaclul literar al celor grupați, câțiva ani mai târziu, în jurul Revistei contimporane. Numele lor erau cunoscute, aceste nume sunau: Petre Grădișteanu, Ciru Economu, Mihail Zamfirescu, Nicolae Ținc, Nicolae Scurtescu, D. Petrino și alții. Caracteristica acestui cenaclu, dezbrăcat cu totul de școala
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tendința lui, mai era și cenaclul literar al celor grupați, câțiva ani mai târziu, în jurul Revistei contimporane. Numele lor erau cunoscute, aceste nume sunau: Petre Grădișteanu, Ciru Economu, Mihail Zamfirescu, Nicolae Ținc, Nicolae Scurtescu, D. Petrino și alții. Caracteristica acestui cenaclu, dezbrăcat cu totul de școala Heliade, era lupta împotriva Junimii de la Iași.57 55. De la fr. mitigé, îndulcit, slăbit, diminuat. 56. Probabil Trompeta Carpaților, care nu era, totuși, „cel mai bine scris ziar de la 1871“. Cel mai bine scris ziar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
temere similară mi-au comunicat și alții. Eu însumi am același gen de neliniști, poate chiar mai mari. *Adrian Păunescu, care de la o vreme oscilează între elogiu și satiră, elogiu și palinodie, a dat drumul recent, într-un spectacol al cenaclului „Flacăra”, la încă una din afirmațiile sale piramidale: „Căci pînă la urmă, calul (apropo de cîntecul lui Mircea Vintilă, „Desșeuatule”) e cel mai important om din univers”! Emul al lui Țopescu în dragostea față de cabaline, poetul e bombastic și în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe care le-au inițiat, le-au aprobat, le-au susținut. Abia literatura mai tînără s-a întors la omul obișnuit, „banal”. Integrîndu-se acestei tendințe, deși buletinul lui arată altceva, Savin se prezintă ca tînăr. Lansarea s-a făcut în cenaclu. N-am mai fost de mult la o ședință de-a acestuia: cea de acum mi s-a părut o brambureală. Unii din cenacliști au venit cu texte afectate și incomprehensibile (Ioan Herescu), alții s-au comportat grosolan (Victor Munteanu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai previzibile numere de ziar sînt cele de „sărbători”. Atît sub raport tematic, cît și sub cel al colaboratorilor. Dacă e aniversarea „Tovarășului” sau a „Tovarășei”, partea lirică va fi asigurată de Costin, Gavrilovici, Genaru și de cîțiva „băieți” din cenaclu, iar aspectele ideologice le va trata Vasile Sporici. Cînd unul dintre aceștia ratează ocazia s-o mai facă, zice imediat că „strugurii sînt acri” și-i descalifică pe cei ce continuă să muște din ei. Cînd ciorchinii le pică lor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alt ordin? Mobilul e vanitatea. Una-două apariții pe an, în contexte politice, despăgubesc pentru luni de anonimat și repetate amînări redacționale. Odată ce și-au dat obolul, speranța lor secretă e că vor fi apreciați la locurile de muncă și în cenacluri, că ulterior vor cîștiga diverse „concursuri de creație”, îndeosebi sindicale. Neîndoielnic, printre ei sînt și „ciubucari”, dar nu banul (mai degrabă pentru bani o fac „consacrații”) e cel ce îi determină să treacă peste umilințe și să prefere Revelionului obișnuit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu care el se află în conflict deschis. Vrînd-nevrînd, cineva (și acela a fost Verman) a trebuit „să spargă gheața”. Apoi, prin spărtura făcută, s-au strecurat, abil, Adam și Sporici, primul remarcînd că G. Îl ajută cu prezența la cenaclu, iar al doilea evidențiindu-i „inițiativele editoriale”. În timp ce-i ascultam, am fost frapat de contrazicerile față de opiniile exprimate în particular. A. mi-a spus de zeci de ori pînă acum că-l consideră un „nebun” care „ne îmbolnăvește de inimă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]