7,090 matches
-
Puiu, a venit și mi-a cerut să inter vin. L-am chemat pe Beldie, l-am dojenit și apoi lu crurile s-au Îndreptat, dar de atunci el n-a mai vrut să mă vadă.“ Când doi prieteni se ceartă, Cherchez la femme! - dar Într-o variantă bucureșteană. Intervenise, probabil, și doamna Eugenia În rezolvarea cazului. Dialogul a revenit la domeniul literar și ilustrul om de știință Octav Onicescu Își amintea: „Ion Minulescu a scos o revistă, Insula, Împreună cu Nae
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Postul Cincizecimii, cum se numea În vechime, datorită darurilor primite de Sfinții Apostoli de la Sfântul Duh. La Buna Vestire, a fost o Liturghie liniștită, dar acasă am găsit furtună. Ionuț și Geanina s-au certat ca niște copii necopți la minte de la o... bluză roz. Țepoși amândoi, n-a vrut să cedeze niciunul. Am purtat, separat, câte o discuție părintească, Însă nu am certitudinea că dojana și sfaturile mele vor avea vreun ecou. Sunt ca
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
uscate: că pe stradă, un băiat, unul care habar n-am cine e, mi-a furat din cap fesul și dus a fost. Mama, era doar ea acasă, s-a uitat la mine fără să zică nimic, nu m-a certat, dar sigur nu m-a crezut, ea are puterea să-mi citească gândurile. În seara aceea am fost trist, am stat în camera mea (de fapt, e greșit spus, camera nu e doar a mea, ci și a fraților mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
gunoiului. „Nu mai arunca, domnule, gunoiul pe scară - a zbierat într-o zi domnul Popa după inginerul Vrabie -, că nu-i nimeni obligat să curețe după dumneata!“ Inginerul Vrabie s-a oprit ca trăsnit și, în loc să se enerveze că era certat ca un neisprăvit și că aude toată scara, s-a scuzat: „Dar nu e gunoi, dom’ profesor, e un os de supă!“. Diferența dintre profesor și vecinii lui era în privința concepției despre murdărie. „V-ați murdărit cămașa“, i-a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bună ziua. În al doilea spital, atât viața, cât și moartea au mai multe variante. Injecțiile sunt, e drept, pediste, dar bandajele sunt udemeriste, piureurile fără sare sunt peremiste, algocalminele sunt conservatoare, iar operațiile sunt făcute de o alianță. Se mai ceartă chirurgii pesediști cu anesteziștii penegiști, câte un activist PIN fără noroc se trezește la reanimare fără penis, dar, în mare, lucrurile stau mult mai bine ca în primul spital. Iar când directorul celui de-al doilea spital îl convinge să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
iar ei parcă ar aștepta altceva. Ionel, Andreea, Angeluța, de unde să vă dea bunica morcovi, ardei grași și roșii fără nitrați? Mai e vreun țăran care să nu vândă la șosea legume din Turcia și portocale grecești fără bifenil?“ „Mai ceartă-i și tu - îi zice mami lui tati -, nu vezi ce mofturoși s-au făcut?!“ Dar tati, ce-i pasă lui, își bea cafeluța cu sorbitol, deși nenea doctorul i-a recomandat aspartan, ronțăie câțiva biscuiți cu eritrozină și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
doi. „Domnule, ce motiv aș avea să spun că nu te cunosc?“, l-a întrebat oarecum iritată femeia când Vasile B. a ieșit după ea în balcon cu o scrumieră în mână. „Și mai lasă dracului scrumiera aia - l-a certat ea -, că se uită lumea la noi. Te ții după mine ca un cățel.“ Acestea au fost cuvintele care l-au durut cel mai tare pe Vasile B. Toată noaptea, până ce petrecerea s-a terminat, n-a mai inoportunat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zis tovarășul Ceaușescu prim-secretarului -, face fiecare ce vrea?!“ Poate c-a zis, poate că n-a zis, cert e că-n ultimele blocuri date în folosință toate căzile erau iarăși albe. Și-n consecință, femeile nu s-au mai certat cu bărbații. Uneori, fericirea înseamnă să n-ai de ales. Când nu ai cu cine te compara, mori convins că nu ți-a lipsit nimic în viață. Ce, parcă simți vernil dacă te bălăcești într-o cadă vernil și devii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
afară. Ea m-a urmat supusă, dar apoi l-a observat pe bărbatu-său urmărindu-ne cu privirea și mi-a spus că ea rămîne În urmă. Eu nu aveam cum să ascult vocea rațiunii, așa că am Început să ne certăm În mijlocul ringului de dans. Am Început s-o trag Înspre ușă, În vreme ce toată lumea se uita la noi, iar ea a Încercat să-mi dea un picior și, fiindcă eu trăgeam de ea, și-a pierdut echilibrul și a căzut pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
decis să aflăm cît mai e pînă la Leticia. CÎnd proprietarul casei ne-a spus, Într-o portugheză familiară, că Leticia era la șapte ore În amonte și că acum ne aflam În Brazilia, Alberto și cu mine ne-am certat Îngrozitor cu privire la cine adormise În post. Însă asta nu ne-a dus nicăieri. I-am dat proprietarului peștele și un ananas de vreo patru kile primit de la leproși și am rămas peste noapte În casa lui, după care ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cîteva minute, Îți cer actele, pe care unii dintre ei le citesc de-a-ndoaselea. Atmosfera e foarte tensionată; pare că se pune la cale o revoluție. Provincia s-a răsculat deja, iar armata n-are cum s-o potolească. Conservatorii se ceartă Între ei și nu reușesc să se pună de acord, iar amintirea zilei de 9 aprilie 1948∗ e Încă puternică În amintirea oamenilor. Pe scurt, atmosfera de aici e sufocantă. Dacă columbienii au de gînd să se Împace cu situația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
imediat senzația unui coș mar - această reeditare simbolică a situației de acum câteva luni, acest gest suspect al tău de a te precipita la Kindi după luni de zile de absență, aproape imediat după ceva care se asemăna cu o „ceartă“ între noi... Situația mi se păru de nesuportat și nu am făcut un secret din asta. Ceea ce m-a mirat și de data aceasta a fost aerul tău natural, lipsa ta de jenă. Când am făcut eforturi pentru a putea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
același living, erau totuși despărțite. Prin urmare, au obținut aprobare de la sfat, au chemat zidarii și au spart peretele despărțitor, creând o arcadă mare, ce făcea din cele două camere de fapt una singură. La un moment dat s-au certat însă. și din nou au chemat zidarii și au astupat arcada. Apoi s-au împăcat din nou și din nou au destupat buclucașa arcadă. Toate acestea în decursul celor doi ani cât au durat procesele lor de divorț. În fine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
buclucașa arcadă. Toate acestea în decursul celor doi ani cât au durat procesele lor de divorț. În fine, pe la sfârșitul lui 1953, s-au pronunțat despăr țirile: Ticki și Gilda erau liberi; somptuoasa arcadă reunea încăperile... Acum însă s-au certat din nou și, de data asta, definitiv. Ticki s-a întors înapoi la Gaby, fosta lui soție, întorcându-se în felul acesta și la părinții săi, care locuiau în continuare cu toții în vechiul apartament al lui Rory Nasta din strada
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să mă coste neapărat: izbită de indiferența mea față de toate cele ale casei și sleită de grabă, oboseală și diferite simțăminte ale datoriei, între care nici dânsa nu mai reușește să se mai împartă, Mama s-a supărat... Ne-am certat pentru prima oară de la întoarcerea mea. Îmi pare rău... și totuși, trebuie să știi și să poți, atunci când e nevoie, să-ți arunci încărcătura peste bord, în ordinea celei mai mici utilități... 1 octombrie 1955 Cu totul pe neașteptate, întâlnirea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de firesc, unul care nu mai are ce face cu mine de vreme ce eu însămi nu mă mai cunosc. N-am înțeles pe-atunci de ce mă mustra un prieten de-al meu care lucra la spitalul de nebuni. Credeam că mă ceartă pentru că-i eram dragă, însă el o făcea, și pe bună dreptate, pentru că habar n-aveam ce vorbesc. Într-o bună zi m-a luat cu el la ospiciul aflat undeva pe câmpurile din afara orașului. Era instrumentist de muzică rock
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de cel puțin 10 litri, cam cum sunt cele de supă. Evident că după coacere nu reușesc să le scoată la suprafață, în râsetele celor din jur. Dialoghează între ei cu o voce înaltă, dând tot timpul impresia că se ceartă. Amicul canadian David coace într-un nor de fum un hamburger gras, pe care a uitat însă să-l decongeleze înainte de operațiune. Iar eu mănânc pe un colț de masă o supă de pui, cârnat "polonez" și brânză cedar cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lei ai Africii", dacă înțeleg eu bine. Apoi se spune rugăciunea "Tatăl nostru" și se promite dans pentru toată lumea. Revin mai târziu în bucătărie pentru a prepara un ceai. Serbarea camerunezilor este pe sfârșite, iar participanții au aerul de a se certa între ei. Gesticulează larg, vorbesc tare și sacadat, așa cum doar africanii sunt capabili să o facă. Extrem de simpatici. M-am dumirit, făceau politică. Reportajul de pe TV5 dedicat lui Paul Bocuse, marele "papă" al bucătăriei franceze, se termină en beauté cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de față. Dacă o beau în bucătăria mătușei, sunt (benevol?) prezentă. Mă fascinează trecerile - pigmentate mereu altfel, imposibil de reținut și reprodus - de la discuții casnice la politică. Mătușa îl iubește pe Iliescu. Mama îl disprețuiește. Dar cel mai aprig se ceartă de la ziarele pe care le citesc. Mama cumpără tot, mătușa e abonată doar la Adevărul. În timp ce mama știe care-i adevărul despre Adevărul, mătușa crede orbește în acesta din urmă. Controverse sângeroase ne înveselesc diminețile. Mătușa are cancer. În faza
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
noaptea Scânteia ne scoate din rotativă și pierdem provincia (teancurile de reviste trebuie duse la anumite trenuri), enervați că va trebui să așteptăm în ploaie autobuzul de noapte, care vine rar, alergăm bezmetici pe culoarele întunecoase spre tipografie și ne certăm cu paginatorii și linotipiștii care nu se grăbesc îndeajuns. A intrat schimbul III, ei oricum trebuie să stea până dimineața și, datorită plumbului topit, în atelier e cald, nu ca în redacție. 14 octombrie După o oră de stat în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mă îmbrac diseară la Corina. Mama zice că am destule țoale pentru o fată de vârsta mea și că ea, când era ca mine, avea un pulover și o fustă pe care le spăla și le usca zilnic. M-am certat cu ea: măcar dacă aș avea o pereche de blugi; ce, și Christina, și Daria, și Mădă au, dar mi-a amintit apoi de restul găștii și cum mi-a împletit o tonă de rochii, fuste și bluze (jur că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
la Salvare și unde exista un singur avantaj: singurătatea. În afara operațiilor, nu te deranja nimeni. Pasquale, medicul-șef al Ortopediei și tartorul suprem, mă “înfiase“, cu condiția să învăț destul de repede să fac „mâna a doua“ în orice operație. Era certat cu ceilalți ortopezi și detesta profund stagiarii sau pur și simplu nu vroia să împartă gloria și... banii. Semnasem un pact într-o noapte de gardă, când, la o amputare de picior, inversasem locurile. Aveam 18 ani proaspăt împliniți, nici o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a construit socialismul. În al doilea semestru am început să lipsesc de la cursuri spre disperarea părinților. La un moment dat mama s-a enervat și m-a lovit cu un pantof spărgându-mi capul. Tot în acea perioadă m-am certat și cu tata bineînțeles tot din cauza mea (eram la vârsta dificilă). Văzând care este situația, mama ,,a tras niște sfori” să fiu luat în armată, într-un loc cât mai sever, asta ca să-mi fie învățătură de minte. Așa s-
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de exemplu, iese cu prietenii la o bere, unul dintre ei se joacă cu telefonul mobil, mai apasă un buton, ziaristul respectiv pleacă acasă, iar după două zile i se face rău. Nu bănuiește nimic, ba poate se mai și ceartă cu soția care n-a gătit corect mâncarea. Cum să bănuiască omul respectiv că cel mai bun prieten al său este un turnător ordinar care primește bani ca să-i facă rău?! În cazul meu torționarii trebuiau să fie cu băgare
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
suspiciuni. Aici trebuie să mă întorc în timp și să spun că după vârsta de 40 de ani devenisem și eu ceea ce se cheamă un băutor ca majoritatea celor de această vârstă. Nu depășeam măsura, nu mă îmbătam să mă cert cu cineva, n-am căzut niciodată în șanț din cauza băuturii.( Ulterior am ajuns în situații critice, dar lucrurile trebuie explicate clar și la obiect). Din cauza sărăciei, am stat doi ani fără frigider și din cauza mâncării alterate, sănătatea mi-a fost
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]