7,208 matches
-
cu bani. Atunci, da, ar fi fost o demisie de onoare: nu pot suporta gândul că subalternii mei pot face ceva atât de reprobabil. Să nu umblăm după flori rare! Nu onoarea o scoate din casă pe doamna Ridzi, ci cheful, toana de-a ministerul, agresivitatea fudulă, interesul meschin. Ar trebui să se ia de mână cu Cioroianu, care, după câteva gafe de proporții, și-a dat și el demisia de onoare. Care onoare? Vă mai amintiți de prim-miniștrii Vasile
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fără alegere, de mamă, de Dumnezeu, de biserică (ce popor religios!), spurcă și împroașcă cu lăturile unui limbaj buruienos fără nici un motiv, din plăcerea de ași procura o satisfacție facilă,, numai să te vadă terfelit, mototolit, minimalizat, ca să-ți treacă cheful de-a mai încerca să faci ceva, cât de cât, pentru cei cu care trăiești la un loc. Iată, nu mai departe de acum câtva timp, când guvernul Boc, nu interesează al câtelea, în elanul de a culege voturile prăpădiților
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
se manifeste activ cu fiecare mort în Afganistan (12 până acum și 49 de răniți), ca responsabilitatea să fie transferată pe umerii celor care confundă țara cu barul și dansul la bară. Ce distanță și discrepanță între interesul țării și cheful potentaților! Încă nu suntem în regim dictatorial, dar moartea a devenit ceva obișnuit, banal. Or, bagatelizarea morții arată un grad înalt de manipulare a societății: vezi, ai toate drepturile, inclusiv dreptul să mori pentru interesele altora. Ce mai contează câțiva
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
suferință care-l făcea să-și dea foc la carnetul de partid de câte trei ori pe zi, cu speranța că odiosul regim va fi dărâmat și el, luptătorul dârz și înflăcărat, anticomunistul sadea, își va dobândi libertatea deplină și cheful de viață. Asemenea creaturi vezi peste tot, fac parte din peisaj, însă eu n-am să mă refer decât la unul peste care dăduse boala și stătea la rând pe culoarul unui spital cu nume de sfânt, unde plătești și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
exclusiv guvernării P.D.-L. sau președintelui, dar dacă nu vrei să pui capăt dezmățului economico-financiar practicat dezinvolt și iresponsabil de toate guvernările, dacă se continuă politica de clientelă politică, de creat posturi și funcții, dacă se cheltuiesc sume uriașe pentru cheful oricărui ministru, atunci e absolut necesar, ca măsură de salvare națională, ca actualul guvern să fie alungat de la guvernare, dacă nu se grăbește președintele s-o facă. Să nu ni se fluture pe sub nas că nu sunt bani; sunt bani
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cuprins de importanța funcției de a apăra sănătatea băutorilor ruși. Ar putea fi vreo legătură între vin și politică? Păi, este: dezleagă limbile, simți”că-nmuguri/și tristețea-n suflet moare”, ai sentimentul că toată lumea e a ta, ai un chef nebun să spui ce nu trebuie, adică adevărul, pășești mai țanțoș și dai semnături pe acte și documente care te pot face culpabil chiar de situații de război. Nu se poate ști cu siguranță, dar se poate bănui, că, fără
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
piața la negru a muncii din vest. 23 iulie 2010 Căderea în gol Motto: „Virtutea este o știință.” (Pilde filosoficești) Am ajuns într-un soi de imunitate la mirarea, provenită, probabil, dintr-un fel de lehamite autohtonă, din lipsă de chef și de perspectivă, care mi-a amintit de limuzina lui Ceaușescu, primită în dar de la cei mari, bucuroși nevoie mare, că le face jocul față de Moscova. Ceaușescu a avut surpriza să constate, când a vrut să-și pornească darul, că
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și, ca ales, că ești președinte sau primar, sau altceva în care lumea votantă te-a ales, cum te-a ales, rămâi acolo, bătut în cuiele unui sistem prost croit. Adică cum? Faci toate blăstămățiile, îți bați joc, îți faci cheful, calci în picioare toate angajamentele, spurci și ofilești tot pe unde calci și, culmea, rămâi în funcție hlizind ca tontu’, că uite, bă, voi ăștia, nu aveți ce să-mi faceți. Pe tine alesule, ar trebui să te intereseze că
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
la anticipate nu le stă gândul. Dar ca să ai anticipate, ar trebui dizolvat parlamentul, treabă grea, peste puterea și dorința lui Ponta care, în această problemă, rămâne la mâna lui Băsescu. Să admitem, de dragul unui scenariu, că toate merg după chef și după plac și, când să numeri voturile pățești ca Geoană, îți mai trebuie, nu mult, de-un UDMR, ca să ai o majoritate liniștitoare. Adică cum? Să rămână sănătatea și cultura tot pe mâna lor? Și celelalte? Și autonomie, și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cauți - și Îți poate face legătura cu cei care Își fac reclamă ce are relevanță directă sau indirectă În raport cu ceea ce cauți. La sfârșitul anului 2004, Google a pornit un serviciu prin care, dacă te plimbi prin Bethesda, Maryland, și ai chef să mănânci sushi, le trimiți celor de la Google un mesaj SMS de pe telefonul tău mobil, În care să scrii „Sushi 20817“ - codul localității Bethesda - și vei primi Înapoi un mesaj cu locuri În care poți mânca sushi. Numai Dumnezeu știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Google, reputația ta te va urma și ți-o va lua Înainte oriunde te vei opri... În zilele noastre, reputația Începe să se construiască devreme. Nu mai ai posibilitatea să-ți petreci patru ani din viața Îmbătându-te când ai chef. Reputația se fixează mult mai devreme În viață. «Întotdeauna să spui adevărul», spunea Mark Twain, «ca să nu te chinui să-ți aduci aminte ce anume ai spus.»“ Tot mai mulți oameni o pot face pe detectivii cu viața ta, având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
în felul ăsta, despovărat de îngrijorări (căci n-am luat eu hotărârea fermă de a lăsa în urmă orice anxietate?), îmi voi descoperi „forma literară“. În orice caz, de ce să iau de pe acum o decizie? Mai târziu, dacă o să am chef, voi putea considera toate aceste gânduri răzlețe drept note brute pentru alcătuirea unei opere mai coerente. Cine poate ști dacă viața mea din trecut n-o să-mi apară foarte interesantă din momentul în care voi începe s-o povestesc? Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe întuneric, contemplând clarul de lună, care e întotdeauna un miracol și o încântare pentru orice citadin. Poleiește atât de scânteietor stâncile, încât aș putea citi la lumina lui. Curios, foarte curios, îmi dau seama că n-am avut nici un chef de lectură de când am venit aici. Semn bun. Scrisul pare să fi luat locul cititului. Dar, pe de altă parte, s-ar zice că amân în mod constant momentul din care ar trebui să încep să scriu organizat despre mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ambiguă. Nu e decât o idee care ți-a trăsnit prin cap; scrisoarea este foarte abstractă. Probabil că, între timp, te-ai și răzgândit. Dacă aș veni să te vizitez, așa cum dorești tu, dacă aș veni numai pentru că tu ai chef să mă vezi, să experimentezi din nou compania mea, m-aș prăbuși iarăși în vechea nebunie. Nu vreau să spun prin asta că am depășit-o vreodată cu adevărat, dar am supraviețuit, m-am adaptat, am făcut chiar, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a trebuit mult până să-l conving că e stupid și imoral să mergem în restaurante scumpe și aglomerate, unde să fim serviți cu mâncare proastă de către niște chelneri disprețuitori, și siliți să eliberăm masa înainte de a fi avut noi chef să plecăm. Pe când așa, am petrecut o seară lungă și relaxantă, am mâncat un delicios curry (preparat de mine, Perry habar n-are să gătească), cu orez, și o salată verde, urmate de o orgie de fructe proaspete, biscuiți cu cremă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dat seama că aproape îmi atinsesem obiectivul. Iată luminile bungalovului Nibletts, cu ușa larg deschisă și, stând în poartă cu privirile ațintite în josul drumului, iată-l pe Ben. Era prea târziu ca să mă mai pot ascunde, și nici n-aveam chef s-o fac. Meschinăria ascunzișului părea total deplasată, și devenise - cel puțin așa îmi spunea o speranță brusc încolțită - ceva ce ținea de trecut. M-am grăbit să ajung în fața lui Ben, care ieșise pe poartă ca să se uite la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
posibil să fi fost speriat de Titus? Curând însă, am încetat să-mi mai pun întrebări. Cât despre Titus și Gilbert, de îndată ce puteau scăpa de Hartley și de mine, se comportau ca și cum ar fi fost în vacanță. Titus nu avea chef să discute despre mama sau despre tatăl lui. Optase împotriva acestor probleme. Înota în fiecare zi, uneori de două sau chiar trei ori pe zi, plonjând întotdeauna de pe „muntele“ meu. Se ungea cu o soluție împotriva insolației și zăcea gol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
alcătuisem pentru Hartley înainte de moartea lui Titus și pe care nu apucasem să i-o expediez: epistola despre Ben care încercase să mă ucidă, despre faptul că intenționam să intru și să ies din casa lor oricând aș fi avut chef și despre viața secretă și liniștită pe care o vom duce împreună. Multe dintre cele cuprinse în scrisoare deveniseră inactuale în urma mărturisirii lui Perry și a morții lui Titus; mi-am dat seama cu amărăciune de acest lucru și eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu aveam cravată. Soarele strălucea într-un hol confortabil și vesel mobilat, și m-a săgetat senzația că era atât de curat și de îngrijit și de comod în comparație cu murdăria sordidă de la Capul Shruff, pe care nu mai aveam nici un chef s\-l înfrumusețez. Fotolii confortabile, îmbrăcate în brocarturi luminoase, un vas uriaș plin de orhidee sălbatice, fuxii, răscoage și nalbe violete care creștea printre stânci! Un slujbaș nu foarte disprețuitor s-a apropiat să mă întrebe ce doresc. Eram îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
uite la mine, desena cu degetul contururi ciudate pe masă. Poate că se simțea stingherit; și ideea că, o dată în viață, se afla și el în atitudinea solicitantului, mă făcea și pe mine să mă simt stingherit. Oricum, n-aveam chef să-i ușurez situația. Tăcerea continua. Începea să semene cu o întâlnire de kuakeri. La un moment dat, James spuse: — Poți auzi marea? — |sta era citatul favorit din Shakespeare, al lui Keats. Am ascultat. Bătăile mării încetaseră, fiind urmate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aranja între noi doi. Dacă, de pildă, Hartley ar fi fost sora mea, aș fi putut să-i port de grijă în chip fericit, s-o ocrotesc cu atâta tandrețe! Nu mă puteam hotărî să mănânc ceva. N-aveam nici un chef de mâncare și simțeam că nici nu voi mai dori vreodată să mănânc. În cele din urmă, am urcat în dormitor, beat și bolnav. Perdeaua de mărgele țăcănea, ondulată de cine știe ce briză marină, care pătrundea cine știe pe unde. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dimineața amenajat cu Stöhr în pavilionul de vânătoare. Ora 1 sosit Lucie Ghica, au fost toată iarna în Corfu. Venit Basset. Ora 3 I. Brătianu, discutat cu el, apoi plecat cu trăsura la pavilionul de vânătoare. Slăniceanu a fost numit chef d’état-major, Manu inspector al artileriei, Mavrogheni va merge ca ministru plenipotențiar la Roma, Teriachiu va fi numit unul dintre directorii de la căile ferate. Ora 6½ cinat, invitat pe Brătianu la masă. Trimisul brazilian va ajunge mâine în București. A
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
totuși domn fusesem darnic Și bun de inimă cu toți. De câte ori l-al meu păharnic Umplut-am cupa numai zloți! Că ce sunt recile mademuri, Ce aur, pietre și sidef Pe lângă vinul copt de vremuri, Pe lâng-un haz, pe lâng-un chef. împresurat-am eu și Beciul Cu oaste bună și strânsuri; Soroca, Vrancea și Tigheciul Trimis-au mii viteze guri Să certe craii cu mânie... Ce-mi pasă? Mie deie-mi pace Să-mi duc Moldova-n bătălie Cu mii de
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de mii de poloboace. Atunci când turcii, agarenii Mureau în iuruș cu halai, Oștirea noastră, moldovenii Se prăpădeau într-un gulai. Și zimbrul cel cu trei luceferi Lucea voios pe orice cort. Precum ne-a dus, venirăm teferi Și toți cu chef și nime mort. Nici vin cu apă n-am să mestec, Nici dau un ban pe toată fala. De-aceea n-am nici un amestec Oriunde nu îmi fierbe oala. Când calcă țara hantatarii, Eu bucuros în lupte merg, Când între
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
pământ! Moldova cu stejari și cetini Ascunde inimi mari de domn, Să bem cu toți, să bem, prietini, Să le vărsăm și lor în somn. Pân- la al zilei blând luceafăr Să bem ca buni și vechi tovarăși; Și toți cu chef, nici unul teafăr, Și cum sfârșim să-ncepem iarăși. Răpiți paharele cu palma, Iar pe pahar să strângă pumn Și să cântăm cu toți de-a valma Diac tomnatic și alumn; Cântăm adânc un: De profundis. Perennis humus erit rex. Frumoase
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]