38,100 matches
-
competent se decide să se joace cu imaginarul amorf al publicului său virtual și să speculeze ingenios ceea ce acesta așteaptă în mod pasiv de câteva decenii. Adică forma de snobism înalt la care se raportează, cel mai frecvent, cei mai mulți dintre cititori. Adică, dacă este să fim corecți, măcar din anii '70 încoace, fenomenul borgesian. Însoțit, evident, de numeroasele sale avataruri. Care, fără a putea fi puse în directă legătură cu opera prozastică a argentinianului, se revendică, marginal, din ea. Mă gândesc
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
unor episoade oculte, încă neelucidate; pentru alții, un fel de rebut al istoriei, texte care nu sunt ce par sau ceea ce au vrut să pară. La prima vedere, ele sunt doar compuneri apocrife, falsuri, Ťmistificăriť. Ar fi deci texte cărora cititorul nu le poate acorda nici o încredere pentru că fie nu au fost scrise de persoana căreia i se atribuie, fie nu-i aparțin epocii de la care se reclamă, fie conțin un alt element care alterează și astfel anulează statutul invocat de
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
său legal, dacă este vorba de un document oarecare. ș...ț În literatură însă, mistificările nu sunt doar Ťaltceva decât pretindť să fie, niște contrafaceri care, o dată dovedite, își pierd orice valoare. Pentru a putea înșela gustul și competența unor cititori, fie și numai pentru o clipă, aceste mistificări - termenul francez superchérie e mai cuprinzător și mai sugestiv, având și o nuanță de sfidare, de provocare - trebuie să inspire prin ele însele încredere, să sugereze calități pe care le-ar avea
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
Cea de-a doua, aducând cu ea un întreg inventar de concepte slabe, de deprinderi constructive, hedoniste și vivificante. Rămâne de discutat unde se plasează, statistic, opțiunea publicului. Nu trebuie uitat că, dacă ignoranța le este - în linii generale - proprie cititorilor inocenți, nevoia de certitudini nu e numaidecât un blazon al celor avizați. Cred că repartiția celor două atitudini e cu atât mai dificilă cu cât una dintre necunoscutele ecuației se plasează, în permanență, de cealaltă parte a clișeului. Specialistul veritabil
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
de a cărei amintire luminoasă nimeni nu se dezice, de ale cărei bucurii fermecătoare nimeni nu se dă în laturi să le evoce cu nostalgie, aș fi ales o singură piesă, dacă n-aș fi fost tentată să-i încerc cititorului virtuțile curiozității și a răbdării, să afle, citind până la capăt, întâmplările cu Oona, bănuind că și el face parte din grupul infinit de copii care cresc și par să-și piardă copilăria, rămânând să-i aștepte revenirea, în ecou, în
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
par-curs-o cu sufletul la gură și despre care aș vrea să vorbesc de-a lungul mai multor scrisori, aici, impresionată de forța talentului său. Voi încheia acest text pur și simplu cu un va urma, și voi conta pe răbdarea cititorilor rubricii, și voi conta pe rostul poeziei în îmbunarea spiritelor tulburate și sărăcite. Daniel D. Marin, de prin 2002 încoace a primit premii numeroase la concursuri de creație literară, i s-a recunoscut peste tot talentul, a citit în cenacluri
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
etnic care s-au sfârșit de multe ori tragic pentru comunitățile de români sau de maghiari. Géza Szávai vorbește, firește, în numele minorității maghiare din Transilvania, căreia îi aparține. Venite din această sursă, unele afirmații pot fi dificil de digerat pentru cititorii de etnie română, familiarizați cu o anumită istorie a Transilvaniei. Nu este ușor pentru un român să afle că: "...În primul război mondial, România a anexat Transilvania, iar marile puteri au consfințit anexiunea prin tratatele de pace. Stăpânirea românească a
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
l-a parcurs rând cu rând. Lucrul pare mai demn de fervorile stahanovismului studențesc decât de justa măsură a criticii literare. Iată ce propune, însă, recenzentul de la Cultura pentru a tulbura, pe cât e necesar, apele: "Pentru a nu strica plăcerea cititorului, un critic ar trebui, prin urmare, să se limiteze la a schița premisele intrigii, fără a depăși paginile de început ale cărții. E despre dragoste sau e despre un tânăr jurnalist rus - acestea sunt detalii suficiente. Critica nu povestește, critica
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
Dacă accepți acest lucru nu-ți rămîne decît să afli care anume e cîștigul cu pricina. Iar dacă volumul asupra căruia ne oprim e unul de doctă desfășurare terminologică - scris într-un jargon a cărui dificultate descurajează pe jumătate din cititori -, întrebarea devine cu atît mai sîcîitoare. Ce anume poate oferi o carte de strictă și aridă alură lexicală - cum este cea a lui Jean-Luc Marion - încît să existe un public cultivat care s-o guste? Orice tentă malițioasă trebuie lăsată
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
discursului speculativ? În faptul că întreține o dispoziție care nu se deosebește prea mult de sensibilitatea religioasă a credinciosului din biserică. Atîta doar că, în acest caz, altarul și naosul lasă locul textelor tradiției și științei etimologiei. În cazul filozofiei, cititorul e martorul unui ceremonii lexicale la care participă empatic: e ca și cum ar lua parte la un ritual de pe urma căruia se încarcă cu o stare de spirit. El este spectatorul unei scenografii filologice al cărei principal rost este acela de a
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
urmează să fie dezlegată în paginile lor. Amănuntul că volumul se încheie fără ca autorul să rezolve vreo enigmă nu are importanță: important este că senzația de mister a fost creată. Și atunci ce deosebește un mergător la biserică de un cititor de filozofie? Faptul că al doilea nu-și poate cultiva nevoia de mister pe cale obișnuită. Cu alte cuvinte, odăjdiile preoților oficiind misteriile tradiționale nu-l mai satisfac. El vrea entități subtile și, de preferință, nesensibile. El vrea concepte de factură
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
niște misterii la care nu poți ajunge decît așa, pe calea abstracțiunilor, etalarea aceasta iscă o reverberație fantasmatică ce merge mînă în mînă cu credința propriu-zisă. Ce înseamnă asta? Un lucru foarte simplu: jargonul filozofic are o funcție liturgică, credința cititorului hrănindu-se din concepte cu aceeași ardoare cu care un mirean, bătînd mătănii în timpul slujbei, se reculege cu evlavie. Că cititorul de filozofie este prea rafinat ca să se mulțumească cu mirosul de tămîie cădelnițat între proscomidie și euharistie este iarăși
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
în mînă cu credința propriu-zisă. Ce înseamnă asta? Un lucru foarte simplu: jargonul filozofic are o funcție liturgică, credința cititorului hrănindu-se din concepte cu aceeași ardoare cu care un mirean, bătînd mătănii în timpul slujbei, se reculege cu evlavie. Că cititorul de filozofie este prea rafinat ca să se mulțumească cu mirosul de tămîie cădelnițat între proscomidie și euharistie este iarăși un lucru secundar: substratul trăirii e același, doar cauzele exterioare care o declanșează sunt altele. Rugăciunea e înlocuită cu citatul celebru
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
autorul nici nu-și propune asta, cum nici un preot, atunci cînd își ține slujba, nu pretinde că vorbește despre realitate. Lumea unei lucrări de filozofie este autarhică: nu are nevoie de realitate pentru a exista. În schimb are nevoie de cititori care, sub efectul unui ritual de degustare conceptuală, își scot din latență o sensibilitate religioasă.
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
editoriale ale deceniului nouă, romanul lui Matei Vișniec reclamă fundamental altceva decât un text esopic. Posibilele (și, în cele din urmă, destul de plauzibilele) șopârle sunt puține și - forțând exprimarea - descărnate. Nu atât existente în pagină, ele sunt introduse retrospectiv de cititorul de azi mai mult, cred eu, pentru varietatea ecosistemului. A lega prea mult Cafeneaua Pas-Parol fie de antiuto-pismul politic dezvoltat au contraire în perioada ceaușistă, fie de literatura preexistentă a lui Matei Vișniec e, hotărât, un abuz. Similar cu acela
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
-i citi versurile și a ne bucura că izolarea sa rodește acolo, ca-n Rai, atât de spectaculos în simplitate, om bun exemplar, uimitor, imposibil sau foarte greu de urmat de cei mai mulți dintre noi, înclin să cred, așadar, că de dragul cititorului interesat să știe fac și repet, cu mijloacele pe care le am, acest portret necesar. Are, la data cererii de primire în Uniunea scriitorilor pentru la finele lui 2004, trei volume de poeme, Fulgere captive (Junimea, 1985), bine primit de
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
poeme în proză, parte poeme desfășurate normal pe pagini, le-am despărțit în două și le propun pentru o primă dată pentru pagina noastră consacrată poeziei, deși puteau acoperi bogat spațiul paginii Post-restantului sub titlul mai rar, și el cunoscut cititorilor, Poemul și scrisoarea. Ca sărbătoarea să fie deplină, sufletul meu mulțumit și cititorul pe deplin servit cu poezie și informație, petrecând cu toții cum se cuvine în valoarea și noblețea acestui moment, am recurs la această, sper, bună încercare și care
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
două și le propun pentru o primă dată pentru pagina noastră consacrată poeziei, deși puteau acoperi bogat spațiul paginii Post-restantului sub titlul mai rar, și el cunoscut cititorilor, Poemul și scrisoarea. Ca sărbătoarea să fie deplină, sufletul meu mulțumit și cititorul pe deplin servit cu poezie și informație, petrecând cu toții cum se cuvine în valoarea și noblețea acestui moment, am recurs la această, sper, bună încercare și care se va mai repeta. Transcriu, pentru deschiderea gustului, textul Intrarea în veșnicie: "Focuri
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
neîntreruptă: Deisis și înfiorarea nunții cerești. Semnele timpului se urzesc într-o clipă cum se-nfiripă sămânța în floarea luminii, iar sufletul se minunează când ia zborul spre Hobița. Arde cămașa șarpelui mire în alba împărăție a somnului de vară. Cititorul se închină înainte de a se deschide Cartea Genezei. în veșnicie e tot mai aprigă lumina și nici o intrare nu indică prezența cuiva, memoria se sfărâmă ca un fluture cap de mort. Verbul arde smerit și amurgul își uzurpă melancolia în
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
înalte de lumini în care se topesc strigătele mulțimii, asmuțită fiind de biciuirea eului sarcastic în tratate codificate. La intrarea în veșnicie ne așteaptă înfrigurată clipa ieșirii din sine, vântul ironic spulberă amintirile care se urzesc în pripă, iar tu, cititorule, surprins în contemplare, ești clipa întrupată, fără de urmare." Să-l citim pe Gheorghe Simon cu folos, și în spațiul acesta consacrat tinerilor, dar și la locul cuvenit poeziei colegilor risipiți în lume și încercând să înnoiască fața poeziei în luptă
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
nu analizează gândurile personajelor (cum făceau, în detaliu, Joyce sau Woolf), el nu mai poate părăsi interioritatea. Convenția povestirii realiste (Fielding, Dickens, Galsworthy), la fel ca și principiile ei de structurare (tradiția basmului, cauzalitatea cronologică), par acum puerile chiar și cititorului nesofisticat. Până și romanele polițiste de calitate proastă discută acum ce crede eroul, nu numai ce se petrece cu el. Găsim maniera jurnalului în George Orwell (1984), Lawrence Durrell (Alexandria Quartet), John Fowles (The Collector). Chiar și acolo unde convenția
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
de Graham Swift, eroul Desperado trăiește suspendat într-un ‘azi' atemporal. E atât de lipsită de timp existența lui, încât până și viitorul nu mai e o așteptare, ci o amintire. Dispariția cauzalității cronologice duce inevitabil la schimbarea așteptărilor, pentru cititor. Pînă la moderniști, textul avea o încheiere, dincolo de care lectorul nu mai putea fabula. Eroul avea un destin de împlinit. Ce așteaptă oare de la soarta lor eroi Desperado cum sunt Winston Smith (George Orwell), Justine (Lawrence Durrell), Anna Wulf (Doris
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
Ondaatje și Rushdie memoria devine prezent. În ambele cazuri, cele două momente trăiesc în simbioză, nu pot exista unul fără celălalt. Textul Desperado e o simultaneitate de înțelepciune (trecutul) și confuzie (prezentul). Efectul acestei simbioze se simte abia la relectură: cititorul nu mai e sigur pe memoria lui, nevoia de poveste devine de fapt o nevoie de trecut. În locul finalului intrigii în viitor, lectura tânjește acum după simultaneitatea cu trecutul. Finalul Desperado nu poate fi altul decât explicarea prezentă a trecutului
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
În cazul celălalt, nepăsarea pune capăt înțelegerii ușoare. Cartea lui George Gamow și Russell Stannard oferă spectacolul unui dublu efort: unul de înțelegere din partea autorilor și apoi unul de povestire a ceea ce ei înșiși au înțeles. Asta nu înseamnă că cititorul se va desfăta văzînd cum propria deșteptăciune se adeverește în istețimea autorilor. Dimpotrivă, va fi umilit. Una din prejudecățile de care nu putem scăpa este că, atunci cînd auzim vorbindu-se de cărți de popularizare a științei, ne închipuim că
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
în forma lesnicioasă a adevărurilor rumegate. Aici o analogie, dincolo un exemplu intuitiv, apoi o anecdotă menită a înlătura crisparea, în fine o vorbă de duh din partea vreunui fizician, și gata: ambalajul înțelegerii ușoare e confecționat. Potrivit acestei logici, un cititor deschizînd o astfel de carte, chiar dacă nu are nici un dram de pregătire în domeniu, va înțelege totul de la sfîrșit la început, și culmea o va face fără chin, grație numai inteligenței sale native. În realitate, nu există carte de popularizare
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]