6,739 matches
-
până colo, aruncând rapid o privire peste umăr. Unde ai fost azi-noapte? —Nicăieri. Acasă. Reflexul fricii. Ghicești unde am fost eu? Nu știu. —Ghicește. —La Salima? Nu, nătărăule! Mai ghicește o dată. —Nu știu. Dă-mi un indiciu. — Am strâns o comoară, frate. —Ai muncit? — Poți să-i zici și așa. O, am tras mult azi-noapte. Am făcut mai mulți bani decât o să vezi tu toată viața. —Cum? Salam vorbea în șoaptă, chiar dacă Ahmed striga vesel în gura mare. Ahmed rânji, arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
am tras mult azi-noapte. Am făcut mai mulți bani decât o să vezi tu toată viața. —Cum? Salam vorbea în șoaptă, chiar dacă Ahmed striga vesel în gura mare. Ahmed rânji, arătându-și dinții. —La un magazin încărcat cu cele mai prețioase comori ale lumii. Au avut o ofertă specială azi-noapte: luați cât vreți, gratis! —Ai fost la muzeu! —Am fost. Avea zâmbetul mândru al unui tânăr om de afaceri. Salam observă puful de pe bărbia lui Ahmed și își dădu seama că prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
om de afaceri. Salam observă puful de pe bărbia lui Ahmed și își dădu seama că prietenul lui încerca să-și lase barbă. —Ce ai luat? A, asta ar însemna să spun, nu? Dar după cum spune Profetul, pacea fie cu el, „Comorile de aur și de argint le par oamenilor demne de râvnit“ - și, cu siguranță, și mie îmi par la fel. —Ai aur și argint? Și multe alte lucruri demne de râvnit. Cât timp ai stat acolo? Toată noaptea. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era tot acolo, dar acum, scoțând-o, i se păru lipsită de valoare și inutilă. Se gândi la ascunzătoarea plină de cupe cu rubine și statuete de aur a lui Ahmed și își blestemă zilele. De ce nu a găsit el comorile alea? Ce anume l-a împins să meargă să scotocească într-o pivniță întunecată când avea la dispoziție podoabele strălucitoare ale Babilonului? Soarta era de învinuit sau destinul. Sau ambele, pentru că hotărâseră că, orice s-ar întâmpla, Salam al-Askari va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui de piele, șifonată în urma călătoriei-maraton cu autobuzul, cu peticele tocite, aproape fără culoare. Nu era vorba doar de costum: în toate privințele, Naasri avea strălucirea aceea care vine odată cu bogăția. Nu trecuseră decât câteva săptămâni de când începuseră să curgă comorile din Bagdad, dar acestea păreau să-l fi transformat deja pe Jaafar Naasri. Probabil că banii mulți își făceau repede efectul. Mahmud avea de gând să afle pe pielea lui dacă acest lucru era adevărat sau nu. — Deci, prietene, cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spate. Își strânse în grabă colecția și se ridică. Merseră în șir indian prin camera dosnică în care se găseau niște cutii de carton și două suluri uriașe de bandă adezivă. Acolo era, cu siguranță, locul în care se găsea comoara. Dar cei doi Naasri nu zăboviră; nici măcar nu aprinseră vreo lumină. În schimb, tatăl, care pășea înainte, Mahmud și fiul, care venea în urmă, continuară să meargă până când ajunseră la o a doua ușă. Aceasta era mai masivă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să dea o patină de legitimitate colecției lui Jaafar. Dacă putea s-o facă să pară în regulă, atunci putea să pornească mai plăcutul demers de a o vinde. Dar nimeni nu s-ar încumeta să cumpere oricare din aceste comori dacă le-ar lipsi „proveniența“. Ar fi prea riscant: ar putea fi descoperite oricând și trimise înapoi în Irak, cu despăgubiri nesemnificative. Colecționarii din lumea întreagă au văzut ce s-a întâmplat cu Munch-urile și Klimt-urile care fuseseră furate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
înainteze o bucată bună ca să-și aprindă lanternele: era prea riscant să lase lumina să transpară prin pereții de sticlă ai centrului de vizitare. Ziad fu primul care o folosi pe a lui, luminând cu ea piesa centrală a clădirii, comoara care aducea aici turiști încă din anii ’30. Era un mozaic în stil romanic, absolut intact, întinzându-se pe zece metri în lungime și cinci în lățime. Chiar și la lumina aceea, Ziad putea vedea claritatea culorilor realizate de nenumăratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în gând? Avea să-și pună de multe ori această întrebare în zilele următoare. Oare o șiretenie înnăscută l-a făcut să-și dea seama că dacă ar fi vorbit în clipa aceea ar fi pierdut cu siguranță acea mare comoară? Nu era oare decât sagacitatea shouk-ului, experiența unui vechi precupeț care știe că exprimarea entuziasmului pentru un obiect îi dublează imediat prețul, făcându-l eventual de neachiziționat? Era oare un calcul de politician, o descoperire într-un moment de inspirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fără să se pună întrebări. Nu conta cum ajunsese în Elveția. Odată ce plecase spre această destinație, proveniența lui era considerată curată. Nu e de mirare că în ultimii ani capitala Elveției devenise un fel de spălătorie pentru piața mondială a comorilor antice furate. Kishon cumpără un bilet online și duminică seara se afla deja acolo. Majoritatea ziariștilor, se gândi Kishon cu viclenie, s-ar fi repezit imediat la una din piețele libere, la depozitele bine fortificate ce serveau drept săli de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ascundă tăblița lui Avraam acolo unde nu s-ar fi gândit nimeni să se uite. În nici un loc din lumea reală. Ci în lumea virtuală. „Un loc mai bun, mai nou, unde poți fi oricine vrei să fii.“ A ascuns comoara sau cel puțin secretul locului în care se găsea, în Second Life. Și atunci nervii îi cedară. O, nu. Să ajungă atât de departe și să se împotmolească acum. Cum au putut, cum a putut ea să fie atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Până când nu s-a mai văzut nimic din zidul propriu-zis. Dar vestea bună este că am reușit să săpăm un tunel pe toată lungimea zidului. Acum putem vedea toate acele straturi de istorie - și putem admira frumusețea zidului însuși, o comoară care le-a fost ascunsă evreilor timp de cel puțin două milenii. În timp ce bărbații în pantaloni scurți și femeile cu pulovere legate în jurul taliei scoteau exclamații uimite, Maggie încerca să-și miște privirea ca pe o rază de lanternă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de bandă adezivă lipită pe partea de jos a acesteia, pe care o observase când o scosese dintre cărămizi. Atunci își închipuise că făcea parte din strategia de fixare pe care Shimon Guttman o elaborase minuțios pentru a-și ascunde comoara printre umbrele orașului model. Dar când o ridică mai aproape de ochi, văzu că nu era doar o bandă adezivă, deși era lipicioasă pe o parte. Era un plic mic, din plastic transparent, o versiune la scară redusă a celor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
împreună cu fostul sergent detectiv Richard Ellis, fondatorul departamentului de artă și antichități din cadrul Scotland Yard. Am o imensă admirație pentru hotărârea lor de a lupta împotriva unei infracțiuni ce încearcă să priveze lumea civilizată de unele dintre cele mai mari comori ale sale. De asemenea, le sunt recunoscător domnului dr. Rupert L. Chapman III, fost secretar executiv al Fundației pentru Explorarea Palestinei, și lui Edward Fox, a cărui carte, Palestine Twilight, explică atât de bine încărcătura politică generată de arheologie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se datora subiectului În sine, ci unui detaliu colateral, survenit la un moment dat În desfășurarea, Într-adevăr halucinantă, a evenimentelor. Înainte Însă de a-ți spune despre ce e vorba, sunt dator să te Întreb dacă știi ceva despre comoara de la Rennes-le-Château și despre abatele Saunière - vorbesc despre veritabilul Saunière, Bérenger, preotul din acel sat din departamentul Aude, nu despre Jacques Saunière, custodele Muzeului Luvru din Codul lui Da Vinci al lui Dan Brown. A trebuit să-i mărturisesc profesorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu atât mai mult cu cât, În anii următori, pauperul abate Saunière Începe să se comporte ca un veritabil nabab, permițându-și cheltuieli de-a dreptul exorbitante pentru un biet preot de țară. Concluzia imediată: biserica din Rennes-le-Château adăpostea o comoară pe care norocosul abate și-a Însușit-o fără remușcări. Odată declanșată, se produce și o escaladare de proporții, conjugată cu ramificarea deconcertantă a Întregii nebunii. Modesta biserică rurală este asimilată unui enigmatic templu francmasonic, cele câteva monede de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ramificarea deconcertantă a Întregii nebunii. Modesta biserică rurală este asimilată unui enigmatic templu francmasonic, cele câteva monede de aur găsite de zidari se transformă În tezaurul Îngropat aici de supraviețuitorii Ordinului Templierilor, decimat de regele Filip cel Frumos, sau În comoara „bunilor creștini”, cunoscuți sub numele de catari, iar cuviosul abate Saunière se metamorfozează, la rându-i, Într-un membru de vază al consiliului unui ordin rozacrucian care cochetează cu cultul luciferic și care ar putea fi, ai ghicit, misterioasa La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Într-o literatură abundentă, ce s-a revărsat În deceniile trecute din teascurile editurilor, din paginile ziarelor și de pe ecranele televizoarelor din aproape Întreaga Europă Occidentală. Fără a inventa mare lucru În materie, ba chiar ignorând numeroasele dovezi că mitul comorii de la Rennes-le-Château este măcar o speculație dexteră, dacă nu simplă mistificare, iar Dosarele Secrete ale Sihăstriei Sionului un pseudodocument crucial al istoriei religioase, Dan Brown a Împănat acest melanj pitoresc de adevăr și fantezie cu armura epică a unei intrigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Este vorba despre un tezaur uriaș, pe care supraviețuitorii arestărilor din ziua de vineri, 13 octombrie 1307, ar fi reușit să-l ascundă de oamenii regelui Filip cel Frumos, Îngropându-l Într-un loc neștiut, pe care feluriți căutători de comori tot speră să-l scoată la iveală de vreo șapte secole. Legenda spune că, În ziua premergătoare vinerii fatale, din templul templier din Paris ar fi plecat În taină către portul La Rochelle trei căruțe Încărcate până la refuz și escortate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pânzele În vânt, flota Ordinului Templier care, așijderea În mare taină, a ridicat ancora, plecând către o țintă necunoscută. Nu cred că mai e cazul să precizez că, pentru cei care cred În existența tezaurului, acesta este momentul În care comoara Încărcată pe vas a pornit către un ascunziș ce poate fi situat oriunde pe suprafața sau În măruntaiele planetei. Căutările continuă... Subzistă și o altă variantă a secretului Templierilor: o taină, un mesaj, o informație fundamentală de natură să schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
readuce În Franța regalitatea - idee deloc străină și Stăreției Sionului, așa cum apare ea În cartea lui Dan Brown. Spun asta pentru că alți autori - un Jean Jacques Bedu, să zicem - au o cu totul altă viziune asupra acestei organizații. În povestea comorii de la Rennes-le-Château, ale cărei reverberații târzii Îl inspiră (ca să nu mă exprim mai drastic) pe scriitorul american, se Întâlnesc ambele fațete ale nebulosului concept de „secret al Templierilor”: și dimensiunea lui materială (tezaur, comoară...), și aceea spirituală (taină subversivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
viziune asupra acestei organizații. În povestea comorii de la Rennes-le-Château, ale cărei reverberații târzii Îl inspiră (ca să nu mă exprim mai drastic) pe scriitorul american, se Întâlnesc ambele fațete ale nebulosului concept de „secret al Templierilor”: și dimensiunea lui materială (tezaur, comoară...), și aceea spirituală (taină subversivă a creștinătății, informație explozivă pentru Sfântul Scaun...). O dovadă - dintre multe altele posibile - a legăturii Codului lui Da Vinci cu episodul Rennes-le-Château: despre incendiara listă a Marilor Maeștri ai Stăreției Sionului, de care am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
consumat cam În aceeași perioadă. Elvețianul intră În legătură cu un coleg de breaslă francez (care, peste zece ani, va publica și el o carte despre tezaurul Templierilor) și Îi vinde nici mai mult, nici mai puțin decât șapte fotografii color ale comorii abatelui Saunière, aflată, după spusele sale, sub cheie, În seifurile unei bănci helvete. Jurnalistul francez intră În fibrilație, se grăbește să le publice În paginile unei reviste care dedică un Întreg număr Stăreției Sionului și ia legătura cu unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pozele fabulosului tezaur. Lincoln, care va scrie prin 1998 un volum cu sugestivul titlu Cheia misterului de la Rennes-le-Château, nu Înghite Însă gălușca. Pentru că o gălușcă era, și Încă una gogonată rău. Ce crezi că reprezentau cele șapte fotografii senzaționale ale comorii lui Bérenger Saunière? N-o să ghicești pentru nimic În lume. Ei bine, nimic altceva decât Cloșca cu Puii de Aur, tezaurul românesc descoperit la Pietroasa și care, cum bine știi, nu se mai află de mult la București, ci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cei doi procedează la oarece expediții nocturne prin cimitirul satului, unde efectuează săpături și cercetări În scopuri nu tocmai creștinești. În atare condiții, e lesne de Înțeles că slujnica-amantă ajunge și cea mai probabilă confidentă a stăpânului pe linie de comori, pergamente, templieri și alte mistere care Încep să-l Înconjoare pe preot Încă din timpul vieții. Cel puțin aceasta este convingerea pe care o Împărtășesc consătenii Împricinaților, fie ei contemporani cu aceștia sau numai urmași ai lor. Nu pot băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]