6,271 matches
-
precipitată direct în ocean, fără a mai parcurge celelalte componente ale ciclului. Importanța circulației apei în natură este foarte mare, ea constituind, în primul rând, legătura dintre diferitele unități ale hidrosferei, mijlocind schimbul de apă dintre domeniul marin și cel continental. În funcție de metodele folosite și de precizia măsurătorilor, rezultatele referitoare la datele volumetrice ale circuitelor sunt foarte diferite. Prin analiza mai profundă a procesului circulației apei în natură, se observă că în complexitatea lui, acesta este alcătuit din mai multe circuite
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
succedate într-o ordine bine determinată. Astfel, se pot distinge foarte ușor,două circuite: Ë unul local, sau mic și Ë unul universal sau mare. Circuitele locale sau mici se petrec fie deasupra oceanului planetar, fie deasupra maselor de apă continentale și se caracterizează prin succesiunea a trei procese: · evaporație, · condensare și · precipitație atmosferică. Se formează, astfel, un circuit local oceanic și un circuit local continental. Circuitul universal sau mare. Din imensa cantitate de apă care se ridică sub formă de
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Circuitele locale sau mici se petrec fie deasupra oceanului planetar, fie deasupra maselor de apă continentale și se caracterizează prin succesiunea a trei procese: · evaporație, · condensare și · precipitație atmosferică. Se formează, astfel, un circuit local oceanic și un circuit local continental. Circuitul universal sau mare. Din imensa cantitate de apă care se ridică sub formă de vapori de pe suprafața oceanului planetar, o însemnată parte este dusă deasupra continentelor, unde condensează și cade sub forma de ploi, zăpezi, grindină. Dar, după ce ajunge
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
circuitul universal sau mare. El este mai complex decât cele locale, cuprinzându-le și pe acestea, și incluzând pe lângă evaporare, condensare, precipitație atmosferică și procesele de scurgere superficială și subterană. Este printre altele, fenomenul care asigură curgerea râurilor la nivel continental, măsuratorile făcute de-a lungul mai multor zeci de ani, demonstrând că nu există schimbări esențiale între nivelul oceanului universal și debitul râurilor, în general; din contră există un echilibru. Volumul uriaș de apă de pe pământ face ca intervenția directă
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
să rețină apa pe continente o perioadă mai lungă de timp decât în mod natural. Pe de altă parte, reducerea suprafețelor împădurite, dezvoltarea agriculturii și industriei au ca rezultat accelerarea scurgerii în oceane și perturbarea echilibrului hidric al unor regiuni continentale, prin aridizarea climatului. Concomitent se produce o încetinire a ritmului de reîmprospătare a apei prin fotosinteză - respirație, efect al reducerii covorului vegetal și poluării. Precipitațiile reprezintă apa care cade pe pământ, în stare lichidă sau solidă, cu durată și intensități
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
simbolice și care au lăsat indicii materiale sau anomalii care pot fi citite. Metodele de recuperare și interpretare, deși sunt Încă În faza de embrion, pot accede la păturile mai greu de caracterizat ale societății preistorice. De exemplu, În Europa continentală a primului mileniu Î.Hr., un inventar al izvoarelor arheologice de tip religios cuprinde situri (depuneri votive, jertfe animale și umane, edificii cu simboluri ale unor acțiuni rituale, forme naturale sacralizate), ritualuri funerare cu referiri la o lume de dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trebuie să fi fost una rafinată și pașnică; o civilizație Întemeiată pe comerț și pe activitățile agricole. Dimpotrivă, cea miceniană - și aceasta o denumire convențională, luată de la numele cetății Micene, primul sit unde s-au făcut săpături -, stabilită În Grecia continentală Începând cu secolul al XIX-lea Î.Hr. și apoi chiar În Creta, avea un accentuat caracter militar și vorbea o limbă proto-greacă, ieșită la iveală fără Îndoieli din descifrarea scrierii. Cu toate acestea, diferențele etnice, dezvăluite de limbă, și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Minosxe "Minos" din mitologia greacă. Cretanii se răspândesc În Mareaxe "Marea" Egee, la Melos, Kithira, Chios, Rodos, dar mai ales În Thera, astăzi Santorini; stabilesc raporturi comerciale cu Egiptul și Asia Mică și exercită o influență puternică și asupra Greciei continentale. Erupția și explozia vulcanului din Thera, care a sfărâmat insula pe la Începutul secolului al XV-lea Î.Hr., a fost, poate, una dintre cauzele care au constituit Începutul prăbușirii puterii minoice. Unda de șoc ce a răscolit Marea Egee ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
organizarea panteonului grec și-ar fi putut aduce aportul și ar fi putut contribui la Îmbogățirea patrimoniului mitologic grec și frecventele contacte și schimburi culturale care, pe parcursul precedentei vârste a bronzului și chiar și În timpul neoliticului, avuseseră loc Între Grecia continentală și insulară și civilizațiile Orientului Apropiat. Rămâxe "Uranus"ne oricum valabil faptul că elementele sau influențele derivate În Grecia din Orientul Apropiat au fost reelaborate și adaptate la specificitatea ei culturală. În această perspectivă, „mitul” lui Uranusxe "Uranus", al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
continua, În diferite forme, să ia parte la evenimentele politico-militare ale ultimului veac al elenismului: odată cu războiului Romei Împotriva Ligii aheene și cucerirea Corintului, pe de o parte, și cu Întemeierea provinciei romane a Macedoniei, de cealaltă parte, destinul grecilor continentali este pecetluit. Deși cetățile grecești Își mențin propriile structuri socioeconomice și propriile instituții juridice și religioase pe toată perioada stăpânirii romane, chiar și după ce aceasta va forma un imperiu, ele și-au pierdut orice capacitate de decizie autonomă pe plan
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
perioada monarhică și În primele veacuri ale republicii față de influențele elene Înrădăcinate În nordul etrusc, În sudul Italiei și În Sicilia, aflate amândouă sub dominație greacă; dar nici În perioada clasică nu lipsesc contactele ei directe cu polisurile din Grecia continentală. De altfel, În expansiunea republicii romane către Orient, epoca elenistică asistă la o elenizare masivă a vieții culturale și religioase a Urbei. Deci dacă crearea, fie ea și efemeră, a „imperiului” supranațional al lui Alexandru și mai ales formarea În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la o schimbare importantă de perspectivă, odată ce Roma, focus al Întregii perspective sociopolitice și economice, devine obiectivul principal de cucerit de către diferitele mișcări religioase; la rândul ei, Roma devine centrul propulsor pentru răspândirea acestora În tot Imperiul. Dacă, așadar, Grecia continentală și insulară și, odată cu ea, marile poleis elenizate din Asia și Africa sunt protagonistele indiscutabile ale arcului istoric examinat, În succesivele valuri migratorii ale cultelor orientale către Occident Grecia are un rol minor sau de-a dreptul marginal, fiind uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În forma arhaică Qubàlas este atestat Într-un desen din secolul al VI-lea Î.Hr. (Vermaseren, 1977-1989, IV, p. 51, nota 128), iar reprezentările ei figurate sunt răspândite În Sicilia și În Massalia, colonie a orașului Foceea. În Grecia continentală, cultul ei este documentat În diferite localități Încă de la sfârșitul secolelor VI-V Î.Hr.: Pindar amintește riturile ei nocturne celebrate de către tinerele din patria sa (III, Pythica, 77-79), Euripide evocă formele tipice entuziasto-orgiastice alături de orgiile bahice, arătând profundele analogii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de asimilare nu acoperă decât unul dintre aspectele personalității zeiței, cel legat de sfera fertilității. În epoca elenistică, paralel cu o răspândire tot mai largă a cultului ei, atestat În marile centre din Asia Mică, din insulele Mării Egee, din Grecia continentală și, În Occident, În Sicilia și Italia meridională, unde Herculanum și Pompei au dat ample mărturii pentru el, Isis cunoaște o extraordinară Îmbogățire a atributelor și prerogativelor, ajungând chiar la dimensiunea de zeitate panthea, după definiția lui Apuleius (Metamorfoze, XI
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi folosit În reconstituirea religiei celților. Totuși, un discurs despre religia celtică veche ar fi imposibil fără izvoarele greco-latine, indiferent de orientarea lor culturală. Ceea ce am spus până acum În legătură cu religia galilor și a altor populații celtice vechi din Europa continentală este esențialmente valabil și pentru lumea celtă insulară din acea perioadă. Britanicii au venit În contact cu alfabetul latin În perioada cuceririi romane, Însă În perioada stăpânirii romane nici un text, nici măcar de utilitate practică, nu a fost scris În limba
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
greci și romani; b) materiale figurative indigene; c) mărturii epigrafice indigene și romane; d) materiale de origine precreștină În texte din perioada creștină. 2. PANTEONUL GALIC ANTICTC "2. PANTEONUL GALIC ANTIC" Atunci când scriitorii latini și greci scriu despre divinitățile celților continentali, nu le păstrează aproape niciodată numele indigen, ci operează așa-numita interpretatio latina (sau graeca), dând fiecăreia numele divinității romane sau grecești cu care credeau ei că se identifica. Presupoziția ideologică a acestei interpretatio constă, fără Îndoială, În convingerea că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să nu las nici o insultă fără să reacționez. Motto-ul lui N. Iorga 1 Familia Iorga provenea dintr-o lume sănătoasă grecească din insula Kefalonia, deși acest lucru nu este absolut clar. S-ar putea să fi venit de pe partea continentală aflată lîngă insulele ioniene 2. Numele celui mai vechi strămoș înregistrat era Galeongiul, care sugerează o ascendență albaneză, dar sînt posibile și una aromână sau una macedoneană într-o familie provenită dintr-o regiune mixtă. Galeongiul era un marinar grec
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care precumpănește În istoriile Europei postbelice, mai ales În cele scrise Înainte de 1989, și acesta era tonul adoptat de oamenii de stat europeni atunci când reflectau la propriile realizări În aceste decenii. Simpla supraviețuire și apoi revirimentul statelor distincte din Europa continentală după cataclismul războiului total, absența disputelor interstatale și extinderea constantă a formelor instituționalizate de cooperare intraeuropeană, precum și redresarea susținută după 30 de ani de dezastru economic și „normalizarea” păcii, a optimismului și prosperității - toate acestea pledau pentru o reacție hiperbolică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
statut imperial sau internațional după 1945. Cele două excepții de la regulă (Uniunea Sovietică și, parțial, Marea Britanie) erau, În propriii ochi, doar pe jumătate europene și, oricum, la sfârșitul perioadei evocate aici, erau ele Însele mult diminuate. Mai tot restul Europei continentale fusese umilită de Înfrângere și ocupație. Nu reușise să se elibereze de fascism prin forțe proprii și nu era capabilă să țină comunismul la distanță fără ajutor din exterior. Europa postbelică a fost eliberată - sau securizată - de străini. Europenii și-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au luat din nou soarta În mâini abia după zeci de ani și cu un efort considerabil. Deposedate de teritoriile de peste mări, imperiile maritime de altădată (Marea Britanie, Franța, Olanda, Belgia, Portugalia) au fost reduse În acești ani la nucleul lor continental și nevoite să se concentreze strict asupra Europei. În al doilea rând, „marile narațiuni” din istoria Europei (marile teorii ale istoriei elaborate În secolul al XIX-lea, cu modelele lor de progres și schimbare, de revoluție și transformare, aflate la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de independență locală s-a menținut, cel puțin până În 1944, numai În acele țări aliate cu naziștii (Finlanda, Bulgaria, România și Ungaria) și lăsate, din acest motiv, să se autoguverneze. Cu excepția Germaniei și a miezului Uniunii Sovietice, fiecare stat european continental implicat În al doilea război mondial a fost ocupat de cel puțin două ori: mai Întâi de inamici, apoi de armatele eliberatoare. Unele țări (Polonia, țările baltice, Grecia, Iugoslavia) au fost ocupate de trei ori În cinci ani. Cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asta pentru că anii ocupației au adus nu numai o mobilitate socială rapidă, scăldată În sânge, ci și colapsul legii și dispariția unui mod de viață asociat cu statul de drept. Se Înșală cei care cred că ocupația germană a Europei continentale a fost o perioadă de liniște și ordine, sub ochiul vigilent al unei puteri omniprezente și atotștiutoare. Chiar și În Polonia, cel mai reprimat și mai atent controlat dintre teritoriile ocupate, societatea continua să funcționeze Împotriva noii conduceri: polonezii au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parlamentare din perioada interbelică parcă nu mai păreau atât de rele, grație interludiului nazist - Hitler discreditase cu succes cel puțin una dintre alternativele extremiste la pluralismul politic și domnia legii. Mai presus de orice, locuitorii extenuați ai Europei de Vest continentale doreau să regăsească aparențele unei vieți normale Într-un stat care să funcționeze corect. Dacă situația din statele vestice recent eliberate era destul de gravă, În Europa Centrală se produsese, după cum remarca John J. McCloy de la Comisariatul de Control al SUA
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au remarcat activând ca ilegaliști nu cunoscuseră o altă formă de implicare publică: politica normală dispăruse În Italia din 1924, În Germania, Austria și În cea mai mare parte a Europei de Est de la Începutul anilor ’30, iar În Europa continentală ocupată din 1940. Partidele politice fuseseră scoase În afara legii, alegerile falsificate sau desființate. Să te opui autorităților, să militezi pentru schimbare socială sau pentru simpla reformă politică Însemna să te plasezi În afara legii. Pentru această nouă generație, politica era așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
opera guvernelor de coaliție dominate de comuniști. Dar și acolo existau rădăcini precomuniste: guvernul autoritar din Republica Poloneză interbelică inaugurase În 1936, prin Planul de Investiții Cvadrienal, un sistem rudimentar de planificare directivă centralizată. Obiectivul principal al planificării În Europa continentală postbelică Îl constituiau investițiile publice. Într-o perioadă de acută criză de capital, cu o cerere imensă de investiții În toate sectoarele, planificarea guvernamentală implica alegeri dificile: unde să fie alocate resursele limitate ale statului și În detrimentul cui. În Europa de Est
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]