7,183 matches
-
liniște II azi am curățat pomii, dilara niciodată n-am fost mai singur. se loveau merele unul de celălalt ca să se simtă. și eu mă loveam de mere de mine. pentru o oarecare imagine. pentru contur. I când pleci apar corăbii paralizate la mal se întâmplă să văd o fetiță desenată pe mere prinsă cumva între creangă și fruct. imaginează-ți durerea culesului imaginează-ți o spânzurată care se rupe cu fiecare gest mărturii din livada cu meri 5 vineri azi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
marea se zbate o să se verse, spuneai, o să dea pe dinafară dar eu te țin de mână și visez de parcă ai fi vie. de parcă dilara n-ar fi murit de o mie si una de ori. ești nebun, strigă peștii corăbiile ești un mort, strigă merele eu iți strâng mâna mâinile carnea ca și cum milioane de pești în trupul tău curgător ca și cum tu o mare pitică prin care înoată dilara Ana ARDELEANU <biography> Locul nașterii: satul Vâlcan, com.Ciuruleasa, jud. Alba. Studii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îmi scot inima și o privesc cum tresaltă și apoi face o piruetă pe scena mare dinspre amurg păsări de noapte coboară pe pleoapele mele deșertul mă cheamă la cina de pe țărmul mării o mare de foc pe care plutesc corăbiile infernului câteodată infernul este nepăsarea noastră față de flori stele și oameni să se facă lumină strigă prietenul meu de joacă care îmi pare că a murit primul odată cu vara secetoasă l-au uitat toți așa cum se uită și copiii mari
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
toți... O vorbă i-aș spune, dar sufletul său A aprins în uitare spoiala de zeu... Iar mie, pământul, ce viu mă mângâie Lipindu-mi coaja de trunchi pe călcâie Visul plecărilor Urme de lumină în florile mărului, Urme de corăbii cerești, în statornic Ocean de marmură. Și valurile au săpat Arcade, în dunga albă a țărmului. Acolo, dorm câte o noapte rătăcitoare Păsari, scăpate de visul plecărilor. Vifornița tăcerii închipuie mijloc De iarnă. Acolo, într-o zi, coboară soarele În preajma
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cuprindea și alte informații despre viața din stațiune, foarte precise și foarte detaliate, dar total neinteresante din punctul de vedere al lui Virgil. E-he, ia uitați-vă la șefu, ce mutră a făcut! Parcă i s-ar fi înecat corăbiile! exclamă vesel și mucalit, de la biroul de vizavi, Nelu Mazurcă, făcând larg prin aer un gest semnificativ cu mâna, după care se porni să râdă cu poftă. Un coleg de la alt serviciu, care tocmai intrase în biroul celor de la buget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
câteva cuvinte pe zi, în pauze, când fuma pe rupte, țigară de la țigară, ca un om peste care dăduse cine știe ce năpastă. Ce-i cu tine azi, mă? îl luase odată peste picior veselul Dobrescu. Parcă ți s-au înecat toate corăbiile!... Atunci celălalt, după ce mai fumase o vreme în tăcere, dăduse memorabilul răspuns: Păi cum sa fiu vesel, mă? Că m-am apucat să calculez câți ani ne trebuie nouă ca să ajungem la nivelul de unde-am plecat pe vremea lui Cuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Înălțîndu-se În fața mea menhirii de la Ty Kern. Șase uriași din granit Înfipți În semicerc În jurul unui dolmen, Întorși spre larg, și despre care legenda spunea că atunci cînd luna e În creștere, Încă se mai Înroșeau de sîngele jefuitorilor de corăbii. Am privit monoliții unul cîte unul; soarele de iunie le dădea o aparență fals blajină, m-am oprit ceva mai mult asupra aceluia cu profil de bătrîn elefant, preferatul meu. Și mi-am pus mîna pe piatra caldă a dolmenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dolmen, ca celelalte, se duse să se posteze lîngă un tumulus celtic Înălțat În apropiere, și nu se mai clinti din loc. Liniștea se Înstăpîni iarăși. Tulburată doar de zgomotul talazurilor care se spărgeau de recifele din golful Jefuitorilor de corăbii, la douăzeci de metri mai jos. * * * Cu gîtlejul năpădit de apă sărată, Începu să se sufoce și se simți trasă la fund de un curent violent. Rezistă, dădu din picioare În apa mării, zgîrie cu unghiile stînca pentru a urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie crezu că era vreun delfin eșuat pe nisip. Atunci de ce avea acel sentiment de neliniște difuz, insidios? GÎfîind, coborî val-vîrtej stîncile printre care se putea ajunge În golf, trecu În goană pe dinaintea intrării În peștera În care jefuitorii de corăbii Își depozitau odinioară prada și Începu să țipe ca să Împrăștie zburătoarele isterice, care nici măcar nu binevoiseră s-o bage-n seamă. Privirea ei prinse reflexul unei dungi portocalii și, cuprinsă brusc de o neînfrînată spaimă, adună niște pietre de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o privire mutului care se Îndepărta cu mersul lui sacadat, cu grămada de cîrpe strînsă sub braț, apoi atenția ei se concentră iarăși asupra lui Ryan. - Ai vorbit de lună În creștere, spuse ea scrutîndu-l. Cunoști așadar legenda jefuitorilor de corăbii? - Pot spune că din cauza ei mă aflu aici. Fac din legenda asta subiectul viitorului meu roman, preciză el. Or, potrivit legendei... - Se spune că atunci cînd luna e În creștere, menhirii se Înroșesc Încă de sîngele celor supuși la chinuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
La fel ca vestea despre menhirul care picura sînge. Gwen puse În mod ferm capăt zvonurilor care mai de care mai aiuritoare care Începeau deja să circule. - Primul pe care-l mai aud spunînd că s-au Întors jefuitorii de corăbii se va duce să-și facă pontajul la ANPE! le declară ea cu glas puternic și glacial. Apoi urcă repede cele cîteva trepte care duceau la mezanin, unde Își avea biroul cu geamuri. Și intră În cel pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe șantier. - În cazul ăsta, Încearcă să faci ce sugerează Ryan ca să Îndepărtezi ghinionul: șterge-o de aici! Îi replicase el cu răceală. Ea aruncă o privire spre valurile care se spărgeau cu putere de recifele din golful Jefuitorilor de corăbii și se clătină pe picioare. Fără sprijinul scriitorului, care o zărise de la far, poate că ar fi și căzut. - Ai Înnebunit? Ar trebui să știi că faleza asta e nesigură! strigă el, silind-o să se dea Înapoi. O privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ni le poate adresa, adesea pe căi piezișe. - Și care e, după dumneata, mesajul unui menhir din care picură sînge? El cătă o clipă spre valurile care pătrundeau cu putere sub podeț. - Face În mod evident trimitere la jefuitorii de corăbii. La memoria colectivă a insulei. CÎt despre pasărea săpată În piatră, poate că se referă la Ryannon, zeița celtă ale cărei păsări aveau puterea să Învie morții și să trimită la moarte pe cei vii. Toate astea nu se bazează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un mesaj precis, vreau să știu care e și cui anume i se adresează. Marie șovăi o clipă, bruschețea lui Fersen n-o Încuraja să vorbească, dar, mai devreme sau mai tîrziu, va face și el legătura. - Legenda jefuitorilor de corăbii, murmură ea. - O legendă, acum... O cuprinse mînia. - Legenda asta face parte din istoria noastră. Ea povestește cum, În urmă cu două secole, sîngele a curs deja peste menhirii de la Ty Kern. Dacă nu ții seama de ea, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
piața cu o aparentă indiferență, dar nu pierdea nici o fărîmă din ce se șoptea. - O crimă? Nu se poate, Doamne ferește! - Și vrei să zici că pe menhir a curs sîngele lui Gildas? - Sfinte Doamne! La fel ca la jefuitorii de corăbii de pe vremuri! - Se pare că polițistul de la Paris l-a săltat pe doctorul Pérec! - Și unde mai pui că tocmai a aflat că nevastă-sa Îl Înșela cu puștiul de Nicolas Kermeur! Gwen se opri brusc. Loïc Își Încărca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la Întrebările lor, evocînd legenda vasului Mary Morgan și menhirii Înroșiți de sîngele victimelor. Își făcu o răutăcioasă plăcere din a aminti că, potrivit spuselor dintr-o veche terfeloagă pe care o consultase, un Kersaint făcuse parte dintre jefuitorii de corăbii și ar fi murit, pare-se, În mod tragic, răstignit pe unul dintre menhiri... - Dacă ați avea cumva documente care să trateze despre legendă și despre faptele care au inspirat-o, aș fi fericit să le pot consulta... Arthus se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
surdă, care Începea să-i devină familiară, ieșise din nou la suprafață. Totuși nu fusese victima unei halucinații! O dată În plus, cineva se străduia s-o sperie creînd un fenomen care i se părea a fi În legătură cu legenda jefuitorilor de corăbii... Ryan Îi simți neliniștea. - În orice caz, invazia asta de crabi e cît se poate de reală, e În mod clar o răutate Împotriva dumitale. Își ridică ochii spre el, părea că-i citește gîndurile. El continuă: - Doar dumneata poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făcu apariția aducînd o veste pe care o spuse În dialect breton și care declanșă cîteva gesturi ce păreau a fi semnul crucii, iscînd un val de comentarii printre cei de față: Se trezesc pietrele... Ankou lovește... SÎngele jefuitorilor de corăbii... În alte Împrejurări, Marie ar fi Încercat o răutăcioasă plăcere să-l vadă pe Lucas Întorcînd spre ea o privire Întrebătoare. De data asta Însă se mulțumi să declare cu voce surdă că dintr-un alt menhir Începuse să picure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e plină de surprize, răspunse glacial polițistul. Christian se Îndepărtă. Avea de acum un motiv suplimentar să dorească s-o ia pe Marie cu el departe de acolo. Se Însera. TÎnăra polițistă stătea pe faleza care domina golful Jefuitorilor de corăbii, vizibil cufundată Într-o dilemă greu de rezolvat. Faimoasele puncte obscure pe care Lucas voia să le lămurească se Întîlneau cu propriile ei Întrebări. Pentru specialistul În crime ritualice, chiar dacă ipoteza amanților nenorocoși stătea În picioare, nu era mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trufașe personaje. Ea arătă spre una din pînze, portretul În picioare al unui tînăr ofițer cu aer mîndru. O plăcuță de alamă indica datele personajului: Erwan-Marie de Kersaint. 1753-1782. - Se spune despre el că ar fi fost șeful jefuitorilor de corăbii din legendă... Arthus o Întrerupse. - Vă rog să mă scuzați că v-am făcut să mă așteptați... Discuția Începu În mod politicos, iar impunătorul bătrîn recunoscu imediat, cu simplitate, că avea Întotdeauna Mésadrol la Îndemînă pentru a ușura crizele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să pot da de dumneata În orice clipă. Închise. - Morineau! Ușa se redeschise În fața tînărului jandarm, stoic. - Da? - Știi cumva unde e Marie? - Îl căuta pe fratele ei... Băieții mei l-au zărit pe Loïc urcînd dinspre golful Jefuitorilor de corăbii; dacă s-a Încrucișat cu ei, s-o fi dus poate să vadă Într-acolo. Lucas ieși rapid din birou, dîndu-l la o parte pe Morineau din calea lui cu un gest distrat. - Mersi și n-aveți pentru ce! bodogăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
te rog... Secretara, singură În jandarmerie, era cuprinsă de o frică pe care nu și-o putea stăpîni. Aproape că-i sări În brațe Mariei cînd aceasta intră ca vijelia. - Vino să vezi! Comandantul a plecat spre golful Jefuitorilor de corăbii, am Încercat să dau de el și ascultă peste ce nimeresc... Marie se poziționă imediat pe frecvența radio a mașinii 4x4. Era Într-adevăr foarte ciudat, se auzea o respirație sacadată alternînd cu gemete, chiorăieli, șoapte răgușite. - T24 către PC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
confisca Marie jucăria, dezamăgit și contrariat, Pierric se Îndepărtă În cele din urmă cu părere de rău. Lucas nu era probabil prea departe. TÎnăra polițistă străbătu situl, trecu de tumulus și aruncă o privire În jos spre golful Jefuitorilor de corăbii. Recunoscu imediat haina din cașmir a lui Fersen. I se păru ciudat că o lăsase pusă pe stînci, unde spuma valurilor Începuse s-o ajungă, tocmai el, care era atît de grijuliu. - Lucas!... Lucas!... Lucas, răspunde! O luă la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trăgător, Lucas se năpusti pe urmele apariției fantomatice. Tocmai trecea la rîndul lui de tumulus cînd o văzu plonjînd și dispărînd. PÎnă să se apropie el de marginea falezei și să măture cu privirea nisipul alb din golful Jefuitorilor de corăbii, la douăzeci de metri mai jos, lucrul acela se volatilizase. Iar foșnetul se repetă, amplificîndu-se În spatele lui. Făcu o Întoarcere bruscă, văzu lucrul acela aureolat de un soi de văl opalescent năpustindu-se asupra lui ca o pasăre de pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca să alunge ideea asta mult prea oribilă. - Amintește-ți de amicul lui Nicolas, spuse el blînd. - A fost un accident. Un joc stupid care s-a transformat În dramă. - Poate că au vrut să se joace de-a jefuitorii de corăbii și s-a sfîrșit prost. - Cineva i-a tăiat gîtul, Lucas. Niște copii? Se ridică brusc și se postă Îndărătul geamului mare peste care șiroia ploaia. - N-ai să mă faci niciodată să cred așa ceva. Afară se lăsase noaptea, luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]