10,108 matches
-
Au toți legitimații, dar cine știe, poate a plănuit-o și pe asta de săptămâni bune și a lăsat pe aici o insignă de care se folosește acum. - Urc la patru. Terminară convorbirea, iar Sachs își reluă căutarea. Zeci de coridoare. Sute de uși. Toate încuiate. Oricum, încuietori simple ca astea nu însemnau nimic pentru el. Ar putea-o deschide pe oricare într-o secundă și să se ascundă apoi în vreo magazie. Sau ar putea să ajungă în cabinetul vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să rămână ascuns până luni. Sau ar putea să iasă prin oricare din aceste porți cu gratii care îl despărțeau de tunelurile de salubritate, care comunicau cu jumătate din clădirile din centrul Manhattanului și cu metroul. Coti spre un nou coridor, la fel de întunecat. Încerca să deschidă fiecare ușă pe care o vedea. Găsi una din ele descuiată. Dacă era înăuntru, ar fi auzit-o - apăsatul pe clanță, dacă nu chiar sunetul pașilor ei - așa că nu prea avea altă soluție decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
prin cameră, de data asta mai încet, insistând cu lanterna în toate colțurile. Simți o atingere ușoară pe gât. Gemu și se întoarse în grabă, țintind cu arma în centrul unei pânze de păianjen care îi atinsese gâtul. Înapoi pe coridor. Mai multe uși, mai multe fundături. Auzi pași. Un bărbat trecu prin fața ei; era chel, purta o uniformă de gardian și avea atârnată la gât o legitimație care părea în ordine. O salută din cap. Era mai înalt decât Weir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
salută din cap. Era mai înalt decât Weir, așa că se mulțumi doar să-l privească în trecere. Dar apoi să gândi că poate era o metodă și pentru a-ți mări înălțimea. Se întoarse repede. Bărbatul dispăruse; văzu doar un coridor gol. Sau un coridor gol în aparență. Își aminti din nou de mantia de mătase cu care se ascunsese pentru a o ucide pe Svetlana Rasnikov, de oglinda de care se folosise pentru a-l ucide pe Tony Calvert. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mai înalt decât Weir, așa că se mulțumi doar să-l privească în trecere. Dar apoi să gândi că poate era o metodă și pentru a-ți mări înălțimea. Se întoarse repede. Bărbatul dispăruse; văzu doar un coridor gol. Sau un coridor gol în aparență. Își aminti din nou de mantia de mătase cu care se ascunsese pentru a o ucide pe Svetlana Rasnikov, de oglinda de care se folosise pentru a-l ucide pe Tony Calvert. Simți cum pulsul îi crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Lasă asta în seama celor de la intervenție, spuse el, dându-și seama că își simțea capul foarte rigid vorbind în microfon. - E nevoie de toată lumea, șopti Sachs. Subsolul e al naibii de mare. Se afla acum sub Cavou, croindu-și drum pe coridoarele întortocheate. - Locul e atât de sinistru. Ca la școala de muzică. Înfricoșător... - Va trebui la un moment dat să scrii un capitol în cartea ta și despre cum să investighezi o crimă în astfel de locuri ciudate, glumi ea, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cartea ta și despre cum să investighezi o crimă în astfel de locuri ciudate, glumi ea, simțind cum teama o cuprinde. Acum trebuie să închid, Rhyme. Te sun mai târziu. Rhyme și Cooper se întoarseră la cercetarea probelor. În primul coridor, Sachs recuperase briceagul și găsise bucățile de os și de cauciuc cenușiu, folosite de Weir pentru a simula osul cranian și materia cenușie. Luase și mostre din sângele fals găsit: se dovedise a fi sirop de zahăr ars cu colorant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
adevărat, dar Sachs investigase foarte bine scena și reușise să identifice și câteva picături reale, ce urmau a fi analizate în laborator. Cum luase cu el cheia folosită pentru desfacerea cătușelor, nu mai erau lucruri spectaculoase de găsit în primul coridor. În schimb, ancheta din cabina îngrijitorului se dovedise mai productivă: fu descoperită o sacoșă de hârtie în care criminalul ascunsese capsula de sânge deja golită, hainele cu care fusese îmbrăcat când fusese prins acasă la Grady, mai precis costumul elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de-a face cu un caz clar, zugravit exclusiv în alb și negru. Toate aveau, în opinia lui, nuanțe de gri. Griul ăsta putea fi îngrozitor de închis sau deschis. Dar toate cazurile erau gri. Bell aruncă o privire în lungul coridorului în direcția camerei de așteptare improvizate de asistenta de gardă pentru skateboarderii și bicicliștii răniți. La insitențele lui Bell, această aripă a spitalului fusese eliberată. - Sigur că, odată ce te-ai implicat în caz personal, acesta își schimbă nuanțele. Devine alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
descoperi ce plănuia Weir? Un singur lucru. Decise să încerce ceva ce nu mai făcuse de ani de zile. Rhyme însuși porni pe teren. Cercetarea începu de la scena sângeroasă a evadării din Centrul de Detenție și fu purtat apoi pe coridoare întortocheate, luminate fluorescent în culoarea algelor verzi. Prin colțuri izbite de nenumărate ori de cărucioarele cu provizii și de paleți. Prin debarale și încăperi de încălzire. Toate în încercarea de a călca pe urmele, și mai ales de a ghici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bună? În ciuda a ceea ce spunea David Balzac, uneori chiar credea că este. Cel puțin la fel de bună ca, să spunem, Harry Houdini pe timpul primelor sale spectacole, când singurele numere de evadare fuseseră acelea executate de spectatori care se strecurau afară pe coridoare, plictisiți sau jenați să îl vadă cum ratează chiar și cele mai simple trucuri. Robert-Houdin se simțea atât de prost la primele sale spectacole încât ajunsese să ofere publicului jucării mecanice, de exemplu turci care se rotesc și joacă șah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mai devreme e adevărat: chiar îmi urăsc vechiul nume, urăsc tot ce ține de mine înainte de incendiu. Era și așa greu să mi se amintească de vremurile acelea. Acum îmi place să mă consider Malerick... Cum v-ați seama? - După ce coridorul de la Centrul de Detenție a fost sigilat, ți-ai folosit cămașa ca să ștergi podeaua și manșetele, explică Rhyme. și când m-am gândit la asta nu am prea înțeles de ce. Ca să ștergi sângele? Nu prea avea sens. Nu, singurul răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nu prea avea sens. Nu, singurul răspuns plauzibil la care m-am putut gândi a fost că încercai să scapi de amprente. Dar tocmai ți se luaseră amprentele; de ce să îți faci griji că ai putea să lași amprente pe coridor? Rhyme scutură din cap, pentru a arăta că răspunsul era dureros de evident. - Pentru că adevăratele tale amprente erau diferite de cele de pe foaia împăturită și îndosariată. - Cum dracu’ să reușească așa ceva? întrebă Sellitto. - Amelia a găsit urme de cerneală proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ordine descrescătoare din toată istoria departamentului. Fața i se încruntă și îl privi pe Rhyme. - Îți dai seama ce înseamnă asta, nu? Ai milă, Doamne, că nu mai e de trăit cu ea de acum înainte. Alerga cu respirația tăiată. Coridorul parcă era lung de o milă. Kara fugea pe linoleumul cenușiu cu un singur gând în minte; nu era nici legat de Erick Weir, nici de asistentul său cel psihopat, Arthur Loesser, nici de reușita strălucitoare a iluziei cu incendiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
gând în minte; nu era nici legat de Erick Weir, nici de asistentul său cel psihopat, Arthur Loesser, nici de reușita strălucitoare a iluziei cu incendiul de la Cirque Fantastique. Nu, nu se gândea decât dacă va ajunge la timp. Pe coridorul îngust, se auzeau pași apăsând podeaua. Trecea pe lângă uși închise și uși deschise. Auzea fragmente din programul TV și fragmente de muzică, auzea discuții de la revedere, căci familiiile se pregăteau să își încheie vizitele de duminică după-amiaza. Își auzea propriii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ei mai devreme. Jayene nu i-ar fi trimis mesaj pe pager dacă nu ar fi fost așa. Și dacă se întâmplase o dată, reflectă ea încrezătoare, se putea întâmpla din nou. Într-un final, Kara se ridică și ieși pe coridorul întunecat, gândindu-se că, indiferent de cât talent ar putea avea ca artistă, îi lipsea acea aptitudine pe care o dorea cu ardoare: să poată să o transporte în mod miraculos pe mama ei în locul acela în care inimile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
intimidată, iar după trei era gata să plece. O fi fost Costes cel mai grozav loc din oraș care merita văzut, dar părea imposibil ca să și stea acolo. Ori ea îmbătrânise rău, ori hotelul avea o problemă gravă de atitudine. Coridoarele erau atât de întunecoase încât ea ajunsese să pipăie pereții ca să nu se lovească de ei. Muzica din hol se auzea până în camere, iar mulțimea zgomotoasă de modele care sorbeau cafea cu lapte degresat și vânători de modele de diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
obuze, auziră o explozie uriașă În mijlocul rîului. Ca rachetele Într-un joc de artificii, bucăți arzînde din vasul Petrel săriră În aer și apoi căzură cu zgomot În apă. Jim Încremeni auzind bubuitura și văzând fumul gros. Oamenii alergau pe coridoarele hotelului; o englezoaică mai În vîrstă urla În ascensor. Jim ședea pe pat și se uita uluit la platforma În flăcări care plutea pe rîu. La fiecare cîteva secunde, În mijlocul ei izbucnea o lumină scurtă. Marinarii englezi de pe vasul Petrel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tatăl său și spera că vor veni să-l viziteze curînd. Ascultă hidroavioanele care zburau de la baza aeriană navală de la Nantao. — ... Ah... ah... Soldatul clătină din cap, se aplecă din nou și cercetă podeaua imaculată În căutarea unui chiștoc. Pe coridorul aflat dedesubtul palierului, Jim putea auzi călugărițele misionare franțuzoaice dicutînd În contradictoriu cu poliția japoneză, care acum ocupa această aripă a spitalului. În ciuda saltelei tari, a pereților văruiți pe care se aflau icoane deasupra fiecărui pat - pruncul Isus crucificat, Înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gura lui Basie, apoi Își muie degetele În lichidul tulbure și Îl lăsă pe Basie să i le sugă. Timp de trei săptămîni, Jim se devotase stewardului, aducîndu-i rația de orez fiert și cartofi dulci, și apă de la robinetul de pe coridor. Stătea ore În șir lîngă Basie, făcîndu-i vînt marinarului care zăcea pe salteaua lui, sub lumina ce venea de sus. Valul de aer proaspăt Îl Învioră curînd și, unul cîte unul, Își scoase bandajele de hîrtie care Îi fluturau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de amețeală se risipi și alergă mai departe. Cu broasca țestoasă În mînă, urcă În goană scările, ajunse În hol, și trecu printre doi bătrîni opriți ca niște năluci În mijlocul unei conversații pe care o uitaseră. De ambele părți ale coridorului erau o serie de camere mici, În fiecare aflîndu-se cîte patru priciuri de lemn. După prima iarnă În lagăr, cînd mulți dintre copiii din barăcile neizolate muriseră, familiile cu copii au fost mutate În sălile de reședințe ale fostului colegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cameră pe furiș. Mai era de pregătit tema la latină pentru doctorul Ransome, comisioanele pentru Basie și soldatul Kimura și, apoi, raidul aerian de după-amiază - În ansamblu, un program Încărcat pînă la stingerea de seară, cînd, probabil, va umbla pe coridoarele Blocului G cu setul de șah, gata să primească pe oricine. Ținînd manualul de latină În mînă, Jim ieși din cămăruța lui. Al doilea cartof Îi umfla buzunarul pantalonului, dar, de mai multe luni, prezența doamnei Vincent Îi producea uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bolnavi. Una peste alta, Jim simțea că americanii erau cea mai bună companie, nu erau atît de ciudați și de provocatori ca japonezii, dar cu mult superiori britanicilor Încruntați și complicați. De ce oare Basie era furios pe el? Jim străbătu coridorul Îngust dintre cearșafurile suspendate. Putea auzi o englezoaică din Baraca 5 plîngîndu-se de soțul ei, și două fete belgiene, care trăiau Împreună cu tatăl lor văduv În Blocul G, chicotind În legătură cu un obiect ce le era arătat. Cămăruța lui Basie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care ședeau toată ziua pe treptele din fața holului. Lui Jim Îi veni În gînd că și lor s-ar putea să le lipsească Lunghua. Poate că Într-o zi se vor Întoarce cu toții În lagăr. Părăsi camera și merse pe coridor spre ușa din spate, unde se jucaseră copiii. Urmele jocurilor lor - șotron, bile și titirez - Încă acopereau pămîntul. Jim lovi cu piciorul o pietricică În șotron și o mută cu Îndemînare prin pătrate. Apoi porni să dea o raită prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
atîtea ajutoare americane, va exista o aprovizionare constantă cu alimente. Jim se uită În jos la bucătăria tăcută din spatele casei paznicilor și la colecția de cărucioare de fier ruginite. Deja se gîndea la un cartof dulce. Pantofii lui răsunau pe coridoarele goale și În jos, pe treptele de piatră. CÎnd ieși repede din hol, auzi motorul Opelului. Tulloch și soldatul de la Seaforth Highlander Încărcau parașute și cutii de carton cu conserve peste parapetul din spate. — Jim ! Stai! Îi făcu semn Tulloch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]