7,769 matches
-
mulți ani înainte! S.A.: Are o revelație! M.I.: Da. Recenzează cărticica asta, cu traducerile textelor în germană publicate în Eranos XE "Eranos" Jahrbuch, și descoperă America. Dar ce anume descoperă? Un fel de iudaism în care Cabala este pozitivă, mitologică, cosmică, iar Biblia și rabinismul nu sunt. Așa că, într-un fel, ce descoperă el îi invalidează și-i validează în același timp viziunea. Dar de ce nu a descoperit asta mai înainte? Ce s-a întâmplat la Eranos? Păi Cabala era inima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
trebuie gândită de la început. Eliade XE "Eliade, Mircea" trebuia să spună cum de s-a schimbat sensul într-o secundă - talmudiștii erau rabini, și cabaliștii erau rabini? Cum, ăștia s-au schimbat acum la față, au înnebunit, au devenit deodată „cosmici” în Evul Mediu? Asta nu se întreabă Eliade XE "Eliade, Mircea" . Și nici Scholem XE "Scholem, Gershom" nu se întreabă. Scholem XE "Scholem, Gershom" are viziunea lui, Eliade XE "Eliade, Mircea" o are pe a lui. Ei nu se întreabă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
a oprit; el a înțeles ceva, dar înțelegerea nu a fost așa de profundă ca să se oprească și să-și spună: „S-a întâmplat ceva bizar în lumea evreiască! Oamenii ăia, despre care gândeam că sunt numai istorici, au devenit cosmici printr-un miracol” (Eliade XE "Eliade, Mircea" vorbea tot timpul de miracol). Știu și eu, cu Eliade XE "Eliade, Mircea" poate să fie o problemă de inerție umană. Era târziu, era către sfârșitul anilor ’70 când a scris al III
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
altă limbă comună (nu cea vernaculară a evreilor, idiș), acolo unde puteai să vorbești cu oamenii în altă limbă, nici în idiș, nici în ebraică, fiindcă ebraică nu înțelegeau. S.A.: Astfel încât iudaismul a trebuit să redevină un fel de religie cosmică, un iudaism cosmic. Ceea ce, pentru o religie atât de textualistă timp de sute de ani, a putut părea savanților un regres. Numai pentru Eliade XE "Eliade, Mircea" ar fi fost un fenomen pozitiv: el și-ar fi regăsit admirația pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
nu cea vernaculară a evreilor, idiș), acolo unde puteai să vorbești cu oamenii în altă limbă, nici în idiș, nici în ebraică, fiindcă ebraică nu înțelegeau. S.A.: Astfel încât iudaismul a trebuit să redevină un fel de religie cosmică, un iudaism cosmic. Ceea ce, pentru o religie atât de textualistă timp de sute de ani, a putut părea savanților un regres. Numai pentru Eliade XE "Eliade, Mircea" ar fi fost un fenomen pozitiv: el și-ar fi regăsit admirația pentru evrei dacă aceștia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Eliade, Mircea" ar fi fost un fenomen pozitiv: el și-ar fi regăsit admirația pentru evrei dacă aceștia s-ar fi lepădat de raționalismul elenistic și intelectualismul lor textualist care pentru el reprezentau o decădere din regimul auroral al iudaismului cosmic. Ar fi fost - în ochii lui - o dinamică asemănătoare creștinismului cosmic, cel puțin acelei părți din creștinismul cosmic care nu a supraviețuit din epoca arhaică (ca acela românesc, potrivit lui Eliade XE "Eliade, Mircea" ), ci a renăscut o dată cu ruralizarea civilizației bizantine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
fi regăsit admirația pentru evrei dacă aceștia s-ar fi lepădat de raționalismul elenistic și intelectualismul lor textualist care pentru el reprezentau o decădere din regimul auroral al iudaismului cosmic. Ar fi fost - în ochii lui - o dinamică asemănătoare creștinismului cosmic, cel puțin acelei părți din creștinismul cosmic care nu a supraviețuit din epoca arhaică (ca acela românesc, potrivit lui Eliade XE "Eliade, Mircea" ), ci a renăscut o dată cu ruralizarea civilizației bizantine după prăbușirea culturii sale urbane sub atacurile otomane. Eliade XE "Eliade
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
s-ar fi lepădat de raționalismul elenistic și intelectualismul lor textualist care pentru el reprezentau o decădere din regimul auroral al iudaismului cosmic. Ar fi fost - în ochii lui - o dinamică asemănătoare creștinismului cosmic, cel puțin acelei părți din creștinismul cosmic care nu a supraviețuit din epoca arhaică (ca acela românesc, potrivit lui Eliade XE "Eliade, Mircea" ), ci a renăscut o dată cu ruralizarea civilizației bizantine după prăbușirea culturii sale urbane sub atacurile otomane. Eliade XE "Eliade, Mircea" ar mai fi trebuit să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
acela românesc, potrivit lui Eliade XE "Eliade, Mircea" ), ci a renăscut o dată cu ruralizarea civilizației bizantine după prăbușirea culturii sale urbane sub atacurile otomane. Eliade XE "Eliade, Mircea" ar mai fi trebuit să ne spună însă de ce nu a reapărut un creștinism cosmic în Occidentul devastat de barbari, între secolul al V-lea și Renașterea carolingiană. Dacă așa ceva s-ar fi putut susține, atunci unicitatea noastră ca păstrători ai creștinismului cosmic ar fi fost anulată. M.I.: Iată ipoteze foarte interesante! Să revenim la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
fi trebuit să ne spună însă de ce nu a reapărut un creștinism cosmic în Occidentul devastat de barbari, între secolul al V-lea și Renașterea carolingiană. Dacă așa ceva s-ar fi putut susține, atunci unicitatea noastră ca păstrători ai creștinismului cosmic ar fi fost anulată. M.I.: Iată ipoteze foarte interesante! Să revenim la hasidism. Deci acești evrei trăiau în munți și în sate. Nici nu poți să spui că erau ca evreii, ci erau total diferiți. Poate cineva a avut cândva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
dar a avut-o și s-a terminat, nu s-a transmis nimic mai departe, iar învățătura nu e ceva care să rămână în sânge. Din punctul ăsta de vedere, Israel Ba’al Shev Tov a trăit experiența cu stâlpul cosmic, nu s-a inspirat dintr-o carte. El a citit, se vede, și cartea. Dar pentru el asta a fost o experiență trăită. Desigur, a trăit-o în imaginație, după părerea mea: nu a văzut nici un stâlp. Dar asta nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
în cărți ca experiențe de după moarte: numai sufletele defuncților făceau ascensiunea. El nu spune nicăieri că era mort. Ultimul lucru pe care Israel Ba’al Shem Tov l-a predat discipolilor - știa că urmează să moară - a fost doctrina stâlpului cosmic. Pasajul se află în scrisoarea lui Beșt. S.A.: Acesta e deci testamentul său, formula rezumativă a întregii lui vieți. M.I.: Exact. E scris clar în legenda despre moartea lui: el a vrut să lase moștenire doctrina stâlpului. Nu e un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
perspectiva stâlpului, ceea ce, la drept vorbind, nimeni n-a mai făcut. Nimeni n-a scris o monografie pe tema asta crucială. De ce? Pentru că nu interesează. Interesează dacă Dumnezeu a făcut lumea din neant. Poți să găsești cărți despre asta. Stâlpul cosmic apare de vreo 600 de ori în documente. Nu vorbim acum numai de literatura cabalistică, ci și de Talmud, o carte canonică studiată și răsstudiată. Da, știm că este un stâlp acolo, dar pe cine interesează stâlpul ăsta? Îți spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
măcar, o singură notă despre stâlpul lui Beșt. Am căutat mult, sperând că cineva a scris totuși vreun rând. Așa că a fost foarte interesant să văd cum în Zalmoxis Eliade XE "Eliade, Mircea" a scris nota asta și cum stâlpul cosmic apare de o mulțime de ori în cărțile lui. Ciudat, Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" n-a scris însă nimic. De aici am pornit în înțelegerea lui Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" . Într-o conferință pe care am ținut-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
de asta. Pe când alți colegi de-ai mei, care s-au născut la Ierusalim și au scris cărți foarte importante, nu s-au interesat de chestiune, ba chiar mă priveau neîncrezători când le vorbeam eu de ea... Așadar, de la stâlpul cosmic am început să gândesc diferențele dintre Eliade XE "Eliade, Mircea" și Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" . Nu știu de ce la București primirea a fost, cum să spun, rece când am spus că Eliade XE "Eliade, Mircea" a fost român și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
de ce la București primirea a fost, cum să spun, rece când am spus că Eliade XE "Eliade, Mircea" a fost român și Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" a fost cosmopolit. N-am avut timp, din păcate, să dezvolt subiectul stâlpului cosmic atât de clar. Dar Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" a scris și o literatură care nu este românească, ci clar cosmopolită: arabă, evreiască... S.A.: ...este o literatură borgesiană... M.I.: Da, borgesiană... În timp ce Eliade XE "Eliade, Mircea" , aproape tot, este român
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
o zeitate atotnăscătoare: Venus genitrix (poemul filosofic De rerum natura). Perspectiva mitic-poetică luminoasă asupra modelului feminin are la Eminescu și o contrapondere întunecată - un personaj-simbol al regresului în vitalitatea haotică și monstruoasă: Muma Pădurii din basmul Făt-Frumos din lacrimă. Informul cosmic și misterul naturii determină teama de absorbiție, de înghițire, de întunericul originar figurat prin pădure, munte, lac sau mlaștină. Divinizarea femeii și teama de femeie din vechile mitologii (dar și din cultura creștină), tema generală masculin-feminin sunt articulate aici într-
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cuvinte cheie: „pace”, „eterna pace”, „somnul”, „armonia”, „echilibrul”, „cumpăna gândirii” etc., vom înțelege cât de greșită a fost absolutizarea contradicției (romantice !) din gândirea poetului, în defavoarea armoniei, păcii și a echilibrului dintre termeni, adică, aici, dintre ființa terestră (Cătălina) și personajul cosmic din visul fetei (Hyperion); dintre dorul (sau desideratul) prințesei și norocul ei terestru. Etimologia latină a cuvîntului desiderat: lipsă de stea ! În limba română a sec. al XVI-lea, deșiră înseamnă dorește. Fata de împărat simte aceeași lipsă de stea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
circumscris propriei sensibilități. Zborul, dorul, norul, apa, clipa, iubirea, liniștea, moartea, lacrima etc. dezvoltă o dinamică interioară proprie, de risipire și reculegere, de evadare și regăsire, de căutare a spațiului virtual în care cântecul din inimă consună cu misterioasa cântare cosmică pe care voiau să o audă cei vechi. 166 Versurile au o anume concretețe: aceea a patosului, a chemării, a trăirii intense și definitive „în noapte, în clipă, în cer, pe pământ” (Chemare). Sunt detectabile câteva linii și contururi pentru
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și cuvânt, pentru a dobândi, fie și numai pentru o fracțiune de timp, ideea de perenitate a ființei. Sunt elocvente versurile din secțiunea Ipostaze - o metaforă „repetitivă” a prezenței în lume, modalitate discretă de „pozare” a eului pe un fundal cosmic. Risipirea în lucruri, scufundarea în peisaj ori zborul spre înălțimi sunt modalități de regăsire a sinelui, de „stabilizare” a gândului în expresie, în verbul destăinuirii. Sunt definite o serie întreagă de „identități” metaforice, asumate cu fervoare și dezinvoltură. Eul pare
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
23); „Mă pierd pe-o cale, printre căi...” (ibid.). Frecvența verbelor pierdere și ascundere indică neobosita căutare a propriei ființe, copleșită de teroarea timpului și de amenințarea lipsei de sens a existenței. 167 Autoarea are o sensibilitatea particulară, aș zice „cosmică”. Scufundarea în peisaj, identificarea cu sufletul pietrei sau al norului sunt stări speciale ce îi permit să asculte „chemarea de-nceput de lume” (Lacrima din Paradis, 18), sau liniștea „pe-alei de viață milenară” (ibid., 5). Așadar, teama de „pierdere
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o zeitate atotnăscătoare: Venus genitrix (poemul filosofic De rerum natura). Perspectiva mitic-poetică luminoasă asupra modelului feminin are la Eminescu și o contrapondere întunecată - un personaj-simbol al regresului în vitalitatea haotică și monstruoasă: Muma Pădurii din basmul Făt-Frumos din lacrimă. Informul cosmic și misterul naturii determină teama de absorbiție, de înghițire, de întunericul originar figurat prin pădure, munte, lac sau mlaștină. Divinizarea femeii și teama de femeie din vechile mitologii (dar și din cultura creștină), tema generală masculin-feminin sunt articulate aici într-
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cuvinte cheie: „pace”, „eterna pace”, „somnul”, „armonia”, „echilibrul”, „cumpăna gândirii” etc., vom înțelege cât de greșită a fost absolutizarea contradicției (romantice !) din gândirea poetului, în defavoarea armoniei, păcii și a echilibrului dintre termeni, adică, aici, dintre ființa terestră (Cătălina) și personajul cosmic din visul fetei (Hyperion); dintre dorul (sau desideratul) prințesei și norocul ei terestru. Etimologia latină a cuvîntului desiderat: lipsă de stea ! În limba română a sec. al XVI-lea, deșiră înseamnă dorește. Fata de împărat simte aceeași lipsă de stea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
circumscris propriei sensibilități. Zborul, dorul, norul, apa, clipa, iubirea, liniștea, moartea, lacrima etc. dezvoltă o dinamică interioară proprie, de risipire și reculegere, de evadare și regăsire, de căutare a spațiului virtual în care cântecul din inimă consună cu misterioasa cântare cosmică pe care voiau să o audă cei vechi. 166 Versurile au o anume concretețe: aceea a patosului, a chemării, a trăirii intense și definitive „în noapte, în clipă, în cer, pe pământ” (Chemare). Sunt detectabile câteva linii și contururi pentru
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și cuvânt, pentru a dobândi, fie și numai pentru o fracțiune de timp, ideea de perenitate a ființei. Sunt elocvente versurile din secțiunea Ipostaze - o metaforă „repetitivă” a prezenței în lume, modalitate discretă de „pozare” a eului pe un fundal cosmic. Risipirea în lucruri, scufundarea în peisaj ori zborul spre înălțimi sunt modalități de regăsire a sinelui, de „stabilizare” a gândului în expresie, în verbul destăinuirii. Sunt definite o serie întreagă de „identități” metaforice, asumate cu fervoare și dezinvoltură. Eul pare
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]