6,583 matches
-
au adus hârtiile la semnat, au dispărut „pe teren”. De fapt toți s-au dus acasă, așa cum făceau în fiecare zi, mai ales iarna. Din Dacia roșie a președintelui de la Cooperație a coborât inginerul de la vie, fratele preotesei Frosica cea curioasă. Inginerul semăna leit cu sora sa, mai ales la curiozitate. Aveți mult de lucru? E cam pustiu pe aici prin primărie. Haideți cu noi la campingul de la șoseaua națională, să mâncăm o friptură. Invitația era cât se poate de tentantă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ceva, dar avea o reținere. Ce vreți să-mi mai spuneți, tovarășa Pungă? Cea mai bătrână dintre ei este Maria. Toți cei din colonie ascultă de ea. E o mare ghicitoare. Ghicește bine? Nu credeam în ghicitorii, dar mă făcuse curioasă. Foarte bine! Multă lume o caută pentru acest har pe care îl are. Dacă vine la mine, să o aduc și la dumneavoastră să vă ghicească? Îi dați ce aveți prin cămară și nu vă mai este de folos: șuncă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
i recunosc discută agitat și arată spre clădirea primăriei în care mă aflu singură, singurică. În cele din urmă un grup de bărbați urcă scările spre primărie și se așează pe banca din curte. Nu îmi este frică, dar sunt curioasă. Ce se întâmplă? Pun mâna pe telefon cu intenția de a suna la Județ și a raporta acea agitație din curtea și din fața primăriei. Telefonul sună prelung. Nu răspunde nimeni. Privesc ceasul din perete. E ora zece fix. În clipa
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de Chile organiza de mai mulți ani "Feria Internacional de Artesania" Târgul Internațional de Artizanat, la care participau artizani chilieni din toate regiunile, dar și realizatori din Argentina, Brazilia, Peru, Ecuador. Era un târg foarte "colorat", vizitat de mii de curioși. Fuseseră invitate să expună și ambasadele, așa că din te miri ce și mai nimic am încropit un "Stand al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișele turistice, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și aterizarea pe islaz a aparatului, ca apoi curiozitatea să-i împingă spre acel loc, spre a vedea ce se întâmplă. Mare le-a fost mirarea când au văzut că din aparat s-a dat jos pilotul, îndreptându-se către curioși, care au aflat că este fratele domișoarei Aurica Dumitrescu, secretara comunei. După ce s-au văzut, s-au îmbrățișat și au stat de vorbă, informânduse de situația din comună, țară, au mai discutat anunțându-și sora de dispartiția cumnatului Iordăchescu, Traian
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
se așează pe prispa Mariței, uitându-se jur împrejur și după ceva timp întreabă cu voce tare: Nu-i mimeni pe acasă? După care se arată o fetiță de vreo zece ani. Ce vrei nene? întreabă copila și-l privește curioasă. Unde-i maică-ta? în casă. Doarme. Bravo, în ameaza-mare s-o pus pe odihnă!... iese din tindă Marița. Ce vezi rău că mă odihnesc și ce dorești? Cine „iești” ? Și-l privește. Nu te cunosc, de unde vii? Tu, fată
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și aterizarea pe islaz a aparatului, ca apoi curiozitatea să-i împingă spre acel loc, spre a vedea ce se întâmplă. Mare le-a fost mirarea când au văzut că din aparat s-a dat jos pilotul, îndreptându-se către curioși, care au aflat că este fratele domișoarei Aurica Dumitrescu, secretara comunei. După ce s-au văzut, s-au îmbrățișat și au stat de vorbă, informânduse de situația din comună, țară, au mai discutat anunțându-și sora de dispartiția cumnatului Iordăchescu, Traian
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
se așează pe prispa Mariței, uitându-se jur împrejur și după ceva timp întreabă cu voce tare: Nu-i mimeni pe acasă? După care se arată o fetiță de vreo zece ani. Ce vrei nene? întreabă copila și-l privește curioasă. Unde-i maică-ta? în casă. Doarme. Bravo, în ameaza-mare s-o pus pe odihnă!... iese din tindă Marița. Ce vezi rău că mă odihnesc și ce dorești? Cine „iești” ? Și-l privește. Nu te cunosc, de unde vii? Tu, fată
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
am întrebat. Da, sigur, dar îi pun și felii uscate de morcov, tutunul capătă, astfel, o dulceață specială. Și, o să mă credeți, mi-a spus dânsul, ține și de foame, garantat, efectul este sigur." * Tocmai pe când mă gândeam cât de curios afect a avut propaganda mondială împotriva tutunului, care a crescut consumul țigărilor care sunt foarte periculoase, dar a scăzut numărul fumătorilor de lulea, care nu este periculoasă, noul meu prieten m-a întrebat pe cine caut pe aici, pe Strada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o motocicletă mare, dezafectată de piesele care ar putea s-o facă victima unui furt, a fixat-o pe un suport, ca o scenă de teatru, chiar în fața camerei unde trebăluiește ziua și doarme noaptea. Un câine lup, cu nume curios, Demidor, a făcut, se pare, o pasiune atât de mare pentru această motocicletă încât doarme în ataș, unde stăpânul i-a pus niște paie, și nu lasă pe nimeni, nici măcar s-o privească mai atent. Orice intrus, cu excepția factorului poștal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aș intra într-o biserică, sau m-aș duce la o crâșmă, sau mi-aș lua lumea în cap. Ce idee să rătăcesc pe strada Speranței!... Patima lui Grivei De câteva zile, sub scara blocului, câțiva copii veghează, triști și curioși, agonia lui Grivei căruia cineva i-a dat o pârjoală plină cu ace de cusut. O pată de sânge, decolorată, cu câteva firicele metalice, scursă din botul animalului, atestă mecanismul omorului. (Ca în Dostoievski, unde un personaj practică aceeași distracție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și slăbit. O bătrână care vindea pești la o colibă mi s-a părut că mă observă. Mi-a pus întrebări într-o româno-rusă stâlcită, dar a simțit ciudat; era jignită de modul în care îi tratam marfa. Se uita curioasă la mine, bănuia ceva... Într-o zi, când tocmai schimbasem locul lansării, am văzut o barcă albă, cu pânze, departe pe marea albastră. Am simțit, cu mintea mea de atunci, un semn, o fluturare de batistă; mi-au dat lacrimile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un [13] băiat mai mic, veșnic cu degetul în nas... După cât îmi amintesc, mai avea un copil sau doi mai mari, de la o primă soție. Fetele aveau toate nume din epopeile antice - Penelopa, Didona și așa mai departe. O casă curioasă și la propriu și la figurat: se urca la etaj pe o scară exterioară de lemn ce dădea în bucătărie, iar de acolo în celelalte camere și în care, cum se spune, cânta găina - dar eu m-am simțit foarte
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de sinteză despre acest prim realizator al unirii țărilor române, de neegalată valoare științifică în istoriografia românească. Tot acolo am ascultat într-o seară o conferință a lui Emil Panaitescu, pe atunci profesor suplinitor la Universitatea din Cluj, din pricina unei curioase atitudini pasive a lui Vasile Pârvan (care nu se sfia să râdă în public de „țiganul”, cum i se spunea lui E. Panaitescu), și care, după moartea lui Vasile Pârvan și a tânărului G. G. Mateescu , fiind membru al partidului
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
fără termen. Peste câteva zile m-am dus în chip special la el și l-am întrebat dacă are vreo rezervă în ceea ce mă privește, căci sunt gata să mă retrag de la Minister, fără nicio obiecție; am aflat atunci motivul curioasei sale atitudini de la consiliu: preotul DumitrescuBorșa, vechi luptător legionar dar mare adept al lui Bacchus, dorea să fie numit subsecretar de stat la Culte, iar Sima dându-și seama că o asemenea numire ar aduce un serios discredit asupra noastră
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
depopulau de Svetlane și Alioși. Cu greu mai puteam găsi în librării câte un Aleksandr Gaidar ca să reîntâlnești copilul sovietic naiv, simpatic și eroic. Nimeni nu ne-a obligat niciodată să ne modelăm după destine pilduitor-consomoliste. De fapt, în mod curios, cei din generația mea n-au apucat să-i urască pe sovietici, nici măcar să-i cunoască direct. Nu am nici un fel de amintiri personale despre „ohrana stalinistă”, nici despre soldați puși pe găinării și violuri. Am înțeles frica părinților mei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
minimă pentru echilibrul de gen este de 40%. Nici unul dintre sexe nu trebuie să scadă sub acest procent de reprezentare. Legea electorală trebuie schimbată urgent. Text publicat în 22, 4-10 aprilie 2006 Celebri și celebruțe, români și româncuțe Dacă sunteți curioși, vă rog să urmăriți câteva liste: pe cea a „Marilor români” (TVR), lista „Cei mai bogați români”, întocmită de revista Capital, pe cea alcătuită de ziarul Cotidianul, sub titulatura „Generația așteptată”. După ce parcurgeți aceste liste, care conțin personaje cu trecut
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
bărbătești. Excepție făcea doar pișicherul de frate-său, părintele Teoctist însuși, față de care nutrea o desăvârșită admirație și o nemaipomenită duioșie. Ceea ce o caracteriza pe Sofica era naivitatea. Pe un pescar ce ședea cu instrumentul în baltă l-a chestionat curioasă: - Așa-i că peștii trag la crâsnic prin apă? Pe o țigancă borțoasă a întrebat-o dacă a avut relații cu un bărbat. Femeia s-a holbat: - Haoleu, cocoană, da’ nu se vede? În copilărie se juca prin pustietatea beciurilor
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
directorului de cămin, Dumitru Tăutu, la lebeunu, Labiș a obținut o cameră a sa unde putea lucra liniștit. IAȘII ÎN 1951 III La începutul pătrarului doi, a doua zi după 7 Noiembrie, ziua Marii Revoluții Socialiste din Octombrie (în chip curios, nimeni nu remarca ridicolul formulării), Labiș sosise la lebeunu. La Fălticeni încheiase primul pătrar cu medii doar de zece. Nici la Național lucrurile nau mers prea rău chiar dacă își schimbase comportamentul. Avea temelia și o putere de absorbție neobișnuită, demonstrând
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
un ritm crescendo; până și ceaunul de mămăligă se despărțea tot timpul de el. Ca la fotbal, a trebuit să introducem pentru dânsul un sistem de marcaj, nelăsându-l niciodată ultimul. Chestiunile practice chiar părinții săi le gândeau întrun fel curios. L-au trimis în expediție cu un rucsac plin de încălțări: o pereche de bocanci, una de pantofi lustruiți pentru ocazie, sandale și o pereche de papuci, să-i poarte prin cort. Pentru ca toate acestea să încapă în rucsac, nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
umoristică, fără a reuși să-și ascundă ușoara notă de amărăciune, umilirea pătimită din partea nașului de mir. La Verona exista obiceiul de a se dărui copiilor miruiți un ceas. Prietenii săi, la sfârșitul liturghiei i s-au adunat în preajmă, curioși să vadă darul pe care îl primise. În fața privirii întrebătoare a copilului, nașul i-a arătat ceasul mare care trona pe fațada Palatului Portalupi: «Vezi acolo sus?! Acela e ceasul tău!». A fost pregătit de înțelepții săi profesori ai Institutului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
împrăștiați pe drumuri și a fondat un așezământ la San Zeno in Monte pentru care, între exproprieri, demolări, reconstruiri și altele, a stins sume imense, fără a lua în calcul ceea ce are în minte pentru a cheltui pe viitor. Indiferenții, curioșii și apaticii spun că toate acestea nu derivă din ingeniozitatea întreprinzătoare a lui don Calabria, care nu face decât să irosească toată avuția sa pentru alții; noi, totdeauna corecți și imparțiali, mai ales cu adversarii, îi revendicăm lui don Calabria
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în numele întregii familii Perez. Don Calabria a primit-o cu gentilețe și a ascultat-o în tăcere. Când în sfârșit a tăcut, și a ridicat ochii spre cer, și, ca inspirat, a spus: «Ce văd!». Ce vedeți, don Calabria?», întrebă curioasă contesa. «O văd pe contesa Lavinia Perez urmându-l pe fratele ei în slujirea Domnului!». «Hei nu, asta nu se va întâmpla niciodată!», izbucni contesa oripilată; și, salutând cu curtoazie, a plecat. Urcase la San Zeno in Monte cu propuneri
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sfinte pe toate. Rugați-vă pentru mine». Don Calabria mergea deseori să viziteze surorile, pentru a le încuraja în munca lor grea materială și spirituală. Dorea ca între ele să domnească concordia și veselia. Uneori se înfățișa cu o istorioară curioasă ori le punea la încercare cu ghicitori și replici inocente, ca aceasta: «N-ați auzit, surorilor, ce i s-a întâmplat lui don Antonio B.?». În fața privirilor interogative ale femeilor uimite, continua: «Eh, sărmanul, și-a scos haina [reverenda]!». O
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la eveniment: «E 1 mai 1936, prima vineri din lună. Însoțit de don Stanislao Pellizzer și de doi aspiranți religioși, don Rosa s-a prezentat emoționat în fața poporului care i-a fost încredințat. Piațeta din fața bisericii era plină de lume curioasă: femei, tineri, vreun bărbat și mulți copii. Cea mai mare parte era prost îmbrăcată și murdară. Cei mai mulți aveau o reținere indiferentă, dar cei mai mulți dintre ei manifestau o expresie arogantă, ostilă; puțini arătau iubire, stimă, milă pentru noul preot. Când au
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]