6,546 matches
-
apărută în România, al cărei director va rămâne până la moarte. Sfârșitul primului război mondial îi aduce luptătorului naționalist bucuria reîntregirii României în hotarele ei firești, pentru care lupta încă din tinerețe, dar și amărăciunea veștii că reputatul și regretatul său dascăl, Doctorul C. I. Istrati se stinsese subit la 17/30 ianuarie 1918 departe de țară, înt-o cameră de spital a Institutului Pasteur din Paris. Profesorul Longinescu i-a datorat acestuia multă recunoștință, onorându-i venerabila activitate depusă în serviciul științei
Gheorghe Gh. Longinescu () [Corola-website/Science/307196_a_308525]
-
fie cedată pentru adăpostirea unei biblioteci publice, semn al preocupării sale permanente care l-a animat pentru viitor, pentru toate generațiile, de a citi, cerceta și învăța. Astfel pleca și el, după prietenul și camaradul său Corneliu Sumuleanu, alt mare dascăl de generații trecut în lumea de dincolo a veșniciei puțin timp înainte, după Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu pe care l-a urmat pe linia destinului legionar-românesc. G. G. Longinescu s-a impus în știința românească drept una dintre cele mai
Gheorghe Gh. Longinescu () [Corola-website/Science/307196_a_308525]
-
solicitat să rămână în învățământul superior. Ulterior, prof. Emilia Saulea, membru corespondent al Academiei, prima femeie paleontolog din România, i-a arătat frumusețea micropaleontologiei. În timp, a urcat pas cu pas toate treptele obligatorii pentru un savant care este și dascăl de învățământ superior. În 1965 - 1966 a avut un stagiu de specializare în SUA. Stagiu coordonat de profesorii R. C. Moore de la "Lawrence Kansas University" și H. V. Andersen de la "Luisiana State University". Alte trei luni petrecute în 1970 la
Theodor Anton Neagu () [Corola-website/Science/307241_a_308570]
-
devine preot în satul natal. Mama lui, Floarea, se trage dintr-o veche familie de români din ținutul Făgărașului. Copilăria o petrece pe ținuturi arădene la Seleuș, Cermei și Mocirla. Școala primară o începe la Cermei în anul 1869 cu dascălul Nicolae Albu. Clasa a III-a o urmează la școala generală din Pădanul Nou, azi satul Horia, iar clasa a IV-a la o urmează la o școală primară cu predare în limba română din Arad. Între anii 1873-1881, este
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
martie 1955 se naște în comuna Lopătari, județul Buzău, într-o familie de țărani evlavioși, Râdă și Vasile Crăciun, primind educație creștină în familie și în special, de la bunicii - Stanciu și Anica, Ștefan și Ioana, pe care îi consideră primii dascăli în "buchiile" credinței. Între anii 1962-1970 urmează cursurile școlii elementare în satul natal. Între 1970-1975 urmează cursurile Seminarului Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău, pe care il absolvește ca șef de promoție. Între anii 1976-1980 este student al Institutului Teologic Ortodox
Casian Crăciun () [Corola-website/Science/308634_a_309963]
-
părinți creștini ai Bisericii Ortodoxe, Neculai și Anica Giosanu. Este cel de-al treilea copil din cei opt (patru băieți și patru fete). Despre copilăria petrecută la Stănița, P.S. Ioachim păstrează amintiri dintre cele mai variate, de la chipurile frumoase ale dascălilor și până la bisericuțele de nisip de pe malul Siretului, toate imaginile i se perindă cu nostalgie prin fața ochilor, atunci când îl ispitești cu vorba: Între anii 1961 și 1969, a studiat la Școala generală din satul natal, Stănița. Între 1970-1971, a intrat
Ioachim Giosanu () [Corola-website/Science/308637_a_309966]
-
(n. 4 ianuarie 1871, Cubolta - d. 25 iunie 1941) a fost un teolog, istoric, arheolog, arhivist și redactor român basarabean, frate mai mare al lui Pantelimon Halippa. Tatăl lui a fost dascălul Nicolae Halippa din satul Cubolta, judetul Soroca. Mama lui, Paraschiva, era fiica preotului din Vozdu, tot din județul Soroca. Ion Halippa a urmat școala primară din Cubolta după care, la îndemnul tatălui, școala duhovnicească din Edineț, Seminarul teologic din Chișinău
Ion Halippa () [Corola-website/Science/308018_a_309347]
-
a fost un filolog român, episcop greco-catolic al Diecezei de Gherla între 1854-1863. s-a născut la Mălădia, tatăl său era morar, (iar după alte surse, la Pericei, în Ținutul Sălajului, tatăl său fiind păstor din Mălădia). Privind biografia acestuia, dascălul Daniil Graur a scris în 1932: Ioan Alexi a studiat la Șimleu Silvaniei, Carei, Oradea, precum și la Colegiul Sfânta Barbara din Viena. La Viena, în timpul studenției, a scris, în anul 1826, "„Grammatica Daco-Romana sive Valachica”", lucrare care era foarte răspândită
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]
-
vânătoare, conform spuselor vărului și prietenului său Thomas Medwin în cartea sa "Viața lui " ("The Life of Percy Bysshe Shelley"). În anul 1802 intră la Syon House Academy din Isleworth, o școală particulară condusă de un anume doctor Greenlaw, un dascăl scoțian autoritar. În anul 1804 merge la Eton College, o școală aristrocratică unde intră în conflict atât cu conducerea, cât și cu majoritatea colegilor lui. Aici se practica încă biciurea colectivă a elevilor. Shelley se răzvrătește împotriva acestor "metode de
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
studențești”, nr. 1-2 (8-9) an II, ian.-febr. 1975) A absolvit cursurile Universității din București, secția limbi clasice (latină și greacă veche) și a fost profesoară de latină în liceu. Cântăreața mărturisește: „(...) era de așteptat să-mi respect vocația de dascăl, dobândită, și să fructific talentul dat de Dumnezeu în timpul care-mi rămânea după munca la catedră.” Interpreta a reușit să culeagă, să interpreteze și să înregistreze peste 150 de melodii de o valoare inestimabilă pentru sufletul românesc. „(...) trebuie spus că
Florica Ungur () [Corola-website/Science/307616_a_308945]
-
unui disc intitulat „Mult mi-i drag unde trăiesc” realizat la Casa de Discuri Electrecord în anul 1985. Din 1978 pînă în prezent Margareta a înregistrat albume cu Orchestra „Ciprian Porumbescu” - dirijor George Sîrbu, Orchestra „Mugurelul” din Chișinău - dirijor Ion Dascăl, Orchestra „Folclor” din Chișinău - dirijor Anatol Golomoz, Orchestra „Lăutarii” din Chișinău - dirijor Nicolae Botgros.
Margareta Clipa () [Corola-website/Science/307619_a_308948]
-
călugărițe, dintre care 197 maici și 76 surori de ascultare. Acestea erau împărțite astfel după originea socială: 33 fiice de boieri, 59 fiice de negustori, 105 fiice de țărani, 23 fiice de mazili, 51 fiice de preoți, o fiică de dascăl, una de mocan și una de altă lege. Ca urmare a creșterii numărului de monahii, biserica de lemn a devenit neîncăpătoare. Astfel, în anul 1808, stareța Nazaria (1788-1814) a început construcția unei biserici de piatră, care a fost finalizată și
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
ca faima acestui alt mare clasicist al nostru, a cărui stea era în plină ascensiune, să nu o egaleze și depășească pe cea a maestrului, așa cum "dom' Poghirc" îi profețea cu ani în urmă. Cicerone Poghirc a fost un eminent dascăl, încă de foarte tânăr. Se povestește că acad. Alexandru Graur, după una din orele de asistență la clasă, în baza cărora trebuia să-i dea un calificativ tânărului asistent, ar fi spus că ""lui Poghirc i se potrivește catedra cum
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
joia după-amiaza). Academia Mihăileană funcționează în casa spătarului Petrache Cazimir, de lângă biserica Talpalari. Pentru extinderea Academiei, în 1837, se cumpără casele Voinescu, aflate peste drum, pe locul actualului Colegiu Național. Patru ani mai târziu, în 1841, prin strădania elevilor și dascălilor de la secția de inginerie și arhitectură a Academiei Mihăilene se construiește arcul de comunicare între cele două clădiri. După înființarea, în 1860, a Universității din Iași, Academia Mihăileană va continua să funcționeze numai ca liceu cu șapte clase, sub denumirea
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
sunt însă repere pentru o încercare de „reconstrucție estetică a lumii”, cum spune autorul atunci când vorbește despre un scriitor care a scris despre „Viața postmortem”. E o încercare de refacere a unității în diversitate. Valentin Marica urmează în cercetările sale dascăli și critici literari clujeni afini, într-un registru al relațiilor magister - discipol: Ion Vlad, Mircea Zaciu, Mircea Muthu, Ioana Em. Petrescu, Petru Poantă, Mircea Vaida, citiți și invocați adesea. Valentin Marica propune relecturi, utilizând abil arta citării, evitând traseele bătătorite
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
de 38 de poezii scrise în perioada 1828 - 1847, pe care Tocilescu le-a copiat spre publicare. Ele au apărut abia în 1996. În 1938, cercetătorul de arhive Ion Ionașcu s-a ocupat cu studiul documentelor legate de mitropolitul Grigorie Dascălul, exilat la începutul secolului al XIX-lea din Țara Românească (întâi la Chișinău după care i s-a permis să stea la Buzău). Astfel a aflat că mitropolitul ținea corespondență regulată cu frații Bâțcoveni, aflați în țară. Preocuparea de căpătâi
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
săi, Zilot scrie: "„moșii miei, și de n-au fost în vederea cea proastă atâta slăviți, dar în tainica vedere au fost prea slăviți, pentru că toți au stătut, unii, parte bisericească - preoți, duhovnici vestiți, clirici la scaunul Mitropoliei țării aleși - alții, dascăli slovani și rumâni, și mai toți adăpați oareșice și de latinească și de elinească.”" Tatăl său a fost Ioan starostea, acesta slujind țara timp de peste 40 de ani în diferite slujbe politice și ajungând chiar, de patru ori, să îmbrace
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
lui Ștefan a fost Fănuță, de la care își va trage și numele de familie. De altfel, Ștefan se semnează fie „Ștefan "sin" Ioan starostea”, fie „Fănuță "sin" Ioan starostea”. În anii copilăriei va trăi cumpătat și va învăța elina de la dascăli greci. Pe la 1800 scrie prima sa cronică, intitulată „Domnia lui Constantin vodă Hangerliul”. După vârsta de 15 ani Ștefan va pleca de la casa părintească încercată de greutăți și lipsuri, intrând în slujba clucerului jurist Ștefan Conduratul, de la care învață „ale
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
sale a apucat să-și vadă publicată o singură poezie („La o carte de câteva leacuri, alcătuită pre limba românească de un bun prieten dohtor”), în 1825. O primă șansă i s-a ivit serdarului în 1832, când mitropolitul Grigore Dascălul, aflat în exil la Buzău, a dorit să adune toate cronicile țării și să le publice. Astfel, prin corespondența cu frații Bâțcoveni (pitarul Ioniță și logofătul Mitropoliei, Nicolae) a reușit să intre în posesia unor "„izvoade făcute de dumnealui medelnicer
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
și să le publice. Astfel, prin corespondența cu frații Bâțcoveni (pitarul Ioniță și logofătul Mitropoliei, Nicolae) a reușit să intre în posesia unor "„izvoade făcute de dumnealui medelnicer Ștefan”". Curând după reinstalarea sa în scaun (22 august 1833), mitropolitul Grigore Dascălul a înființat o tipografie, vrând să-și ducă la bun sfârșit intenția sa, dar nu a mai apucat, murind la 22 iunie 1834. În 1837, Simion Marcovici a scris în „Muzeul Național” despre necesitatea publicării unei istorii naționale. Din nou
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
din Maramureș și a întâlnit un bătrân pe nume Iațco. Dragoș Vodă i-a poruncit acestuia ca împreună cu cei din neamul lui să ridice o biserică din lemn. Această tradiție își are probabil sursa într-un adaos al lui Simion Dascălul la cronica lui Grigore Ureche, în care acesta precizează următoarele: ""Scrie la létopisețul cel moldovenescu, la predoslovie, de zice că deaca au ucis acei vânători acel buor, întorcându-se înapoi, văzând locuri desfătate, au luat pre câmpi într-o parte
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
să dea jos milităria din pod”. Dar Socrate are și el grijile pe care i le face Anca, fiica sa îndrăgostită. Spre deosebire de episoadele precedente (Declarația de dragoste și Liceenii), Extemporalul... comite imprudența de a deplasa centrul acțiunii de pe adolescenți, pe dascălii lor, într-o înfruntare de „ars-pedagogica” și poncife comic-melodramatice.”"
Extemporal la dirigenție () [Corola-website/Science/308385_a_309714]
-
1848", ibid., nr.4, p. 3; "Eminescu la Blaj", ibid., IV, 1999, nr.2, p. 1; "Testamentul canonicului Constantin Papfalvi", ibid., p. 7-8; "1754", ibid., nr.3, p. 1; "Antecedente ideologice ale Unirii de la 1918", ibid., nr.5, p. 11; "Dascălii Blajului până la Marea Unire din 1918", ibid., p. 4-5; Singurătatea unui cărturar. Timotei Cipariu", ibid., p. 6; "Nicolae Albu în corespondență", ibid., p. 12; "Inochentie Micu-Klein - omul de cultură", în “Cetatea culturală”, Cluj-Napoca, I, 1998, nr.1, p. 4 și
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
19 ani, flăcău, fiu de preot apare că învățător aici. În anul 1838, Nicolae Murgescu, fiu de birnic, era învățător în Pietrari de Sus. În același an la Școală Normală din Râmnic frecventau cursurile Ioan Moghinescu și Nicolae Murgescu, viitori dascăli din Pietrari de Sus și respectiv Pietrari. În Pietrari de Sus, din 1843 este menționat că învățător Toma Ciocescu, de 16 ani, însurat, fiu de birnic. Aceste date au fost culese din volumul “Din Istoria culturii și școlii din județul
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
al IV-lea al sec al XX-lea, învățământul era organizat pe trimestre iar școală purta numele de “Școală Primară de 7 ani”; deceniul al V-lea din sec. al XX-lea (1941-1950), la prima vedere se caracterizează prin stabilitatea dascălilor, prin generalizarea învățământului de 7 ani, creându-se învățământul gimnazial și la sate în urmă Reformei Învățământului din anul 1948, când învățământul se organizează pe alte baze și se desfășoară pe pătrare, până în anul 1955, iar notarea se făcea după
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]