KorAP: Find »[drukola/base=declin & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...245 246 247 ...252 >

6,297 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

erau indiferenți la declinul acestuia și distanți față de noua dispoziție de pe continent. În Franța, În schimb, proiectul comunist se bucurase multă vreme de o simpatie considerabilă. Când anticomunismul a luat amploare În dezbaterile publice din viața franceză, În conjuncție cu declinul constant ca rezultate și influență al Partidului Comunist, el a fost alimentat de amintiri și exemple locale. Noua generație de intelectuali francezi a „depășit” marxismul cu o repeziciune frapantă, abjurând angajamentele anterioare cu o grabă uneori indecentă. Tinerii André Glucksmann

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
examinări medicale lunare obligatorii pentru toate femeile aflate la vârsta procreării pentru a preveni Întreruperile de sarcină, care erau permise doar În cazuri excepționale și numai În prezența unui reprezentant al partidului. În județele În care rata natalității era În declin, medicilor li se tăia din salariu. Populația nu a crescut, În schimb rata mortalității cauzate de avorturi a depășit-o de departe pe cea din oricare altă țară europeană: fiind unica metodă de control al fertilității, avorturile ilegale se practicau

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
deliberat) neclară 15. Până la Gorbaciov accentul pe „rusism” a crescut, din același motive pentru care statul est-german Începuse să se mândrească public cu Frederic cel Mare și să ridice În slăvi tot ce era german la RDG. În anii de declin ai republicilor populare, patriotismul a reapărut ca un substitut util al socialismului. Tocmai din acest motiv, era și cea mai simplă și mai puțin periculoasă formă de opoziție politică. În Rusia sau În RDG, ca și În Ungaria, erau persecutați

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Cehă și 51% În Ungaria. În Slovenia nu se Înregistrase, practic, nici un regres. Aceste statistici sugerează o legătură directă Între prosperitate și dispoziția de a merge la cinema și confirmă explicația oferită de un sondaj de opinie din Bulgaria pentru declinul numărului de spectatori la cinema: după căderea comunismului, oferta cinematografică se Îmbunătățise... dar oamenii nu Își mai permiteau costul biletelor. În situația dată, transformarea economică a Europei de Est, dificilă și incompletă, prilejuiește observația johnsoniană: poate nu a fost făcută

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
puțin limpede În cazul basc: ETA și-a văzut de planurile sale criminale (organizând chiar, În 1995, atentate Împotriva regelui și a prim-ministrului). Mai mult, În vreme ce șase milioane de catalani prosperau, vechile zone industriale ale regiunii basce erau În declin. șomajul era ceva obișnuit, iar venitul mediu În regiune era mai aproape de nivelul național decât de cel catalan. Naționaliștii basci nu au reușit să profite de aceste probleme În mare măsură fiindcă, din cele două milioane de locuitori, majoritatea erau recent

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
năzuințe naționale neîmplinite. Puși să aleagă Între independența țării Galilor și revitalizarea economică (sub guvernare engleză) a văilor miniere, satelor și porturilor devastate de dezindustrializare și șomaj, foarte puțin galezi ar fi ezitat. Scoția era un caz aparte. și aici declinul vechilor industrii a făcut ravagii, dar Partidul Național Scoțian apărut În anii ’70 avea un scor electoral de patru ori mai mare decât omologul său din țara Galilor. La două decenii după ce debutase pe scena politică, În 1974 (câștigând 11

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
general. În primul rând, de-a lungul câtorva generații și pe măsură ce au fost implementate reformele constituționale, problema separatistă a Încetat să mai fie urgentă. Vechii „stâlpi” comunitari (rețele sociale și politice dispuse ierarhic, care țineau locul statului-națiune) intraseră deja În declin. Belgienii mai tineri nu mai reacționau la stimulul afinității sectare, deși politicienii În vârstă nu au Înțeles imediat acest lucru. Declinul practicilor religioase, accesibilitatea Învățământului superior și migrația de la sat la oraș au slăbit influența partidelor tradiționale. Din motive evidente

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
mai fie urgentă. Vechii „stâlpi” comunitari (rețele sociale și politice dispuse ierarhic, care țineau locul statului-națiune) intraseră deja În declin. Belgienii mai tineri nu mai reacționau la stimulul afinității sectare, deși politicienii În vârstă nu au Înțeles imediat acest lucru. Declinul practicilor religioase, accesibilitatea Învățământului superior și migrația de la sat la oraș au slăbit influența partidelor tradiționale. Din motive evidente, acest lucru era și mai valabil pentru „noii” belgieni: sutele de mii de imigranți la a doua și a treia generație

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
costuri În țările est-europene urmau să ajungă la nivelul celor din Vest, iar regiunea nu avea să fie mai avantajoasă decât fabricile din India sau Mexic. Marja de profit - cel puțin În sectorul producției de bunuri - urma să intre În declin. Între timp, cum colapsul economiilor comuniste avea un preț ridicat, Europa de Est În pragul aderării era mult În urma țărilor din UE. Chiar și În cele mai prospere dintre noii membri, produsul intern brut pe cap de locuitor era net inferior celui

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
participarea a scăzut; singura excepție de la regulă o constituie cazurile În care alegerile europene au coincis cu cele naționale, iar alegătorii mobilizați de chestiuni locale sau naționale au votat, dacă tot ajungeau la urne, și pentru alegerile europene. În rest, declinul a fost continuu: În Franța de la 60% În 1979 la 43% În 2004; În Germania de la 66% la 43%; În Olanda de la 58% la 43%11. Contrastul dintre interesul alegătorilor pentru politica națională și indiferența crescândă față de parlamentul de la Strasbourg

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
piardă forța de atracție. În alegerile din 2002, PL a obținut doar 10,1% (În timp ce Partidul Popular urcase la aproape 43%). La alegerile pentru Parlamentul European din 2004, partidul lui Haider a scăzut la 6,4% din voturi. Ascensiunea și declinul lui Haider (care a rămas totuși un guvernator popular În Carintia natală) erau emblematice pentru traiectoria partidelor de orientare similară din alte țări. Imediat după asasinarea liderului său În 2002, List Pim Fortuyn obținuse 17% din voturi și intrase pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
campania electorală. În trecut, dacă aveau nevoie de mai mult, politicienii apelau la susținătorii obișnuiți: colegi de partid, sindicate (În cazul stângii), afaceriști și corporații private. Aceste resurse erau acum pe sfârșite: numărul membrilor de partid scăzuse, sindicatele erau În declin și, din cauza unui consens tot mai evident pe probleme economice, firmele și Întreprinzătorii particulari nu aveau motive să sprijine generos un partid anume. E poate de Înțeles (În orice caz, asta era tendința generală) că marile partide politice din vestul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
erau inutile. În anii ’90, Siemens și alte mari firme germane au transformat nevoia În virtute, impunând engleza ca limbă utilizată În mediul corporatist. Politicienii și managerii germani se mișcau remarcabil de ușor În cercuri anglofone. Cu totul altceva era declinul limbii franceze. Pentru uzul zilnic, ea nu mai jucase un rol important În Europa de la declinul aristocrațiilor imperiale din vechile regimuri. În afara Franței, doar pentru un milion sau două de belgieni, luxemburghezi și elvețieni și câteva comunități izolate din Alpii

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
impunând engleza ca limbă utilizată În mediul corporatist. Politicienii și managerii germani se mișcau remarcabil de ușor În cercuri anglofone. Cu totul altceva era declinul limbii franceze. Pentru uzul zilnic, ea nu mai jucase un rol important În Europa de la declinul aristocrațiilor imperiale din vechile regimuri. În afara Franței, doar pentru un milion sau două de belgieni, luxemburghezi și elvețieni și câteva comunități izolate din Alpii italieni și Pirineii spanioli mai era limba maternă - mulți foloseau forme dialectale Înfierate de cerberii de la

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
comunități izolate din Alpii italieni și Pirineii spanioli mai era limba maternă - mulți foloseau forme dialectale Înfierate de cerberii de la Académie Française. În termeni strict statistici, franceza era de mult - față de germană sau rusă - la periferia lingvistică europeană. Dar, de la declinul latinei, franceza fusese limba specifică elitelor cosmopolite cultivate - și, prin urmare, limba europeană par excellence. Când la Oxford s-a propus, În primii ani ai secolului XX, ca limba franceză să fie introdusă În programa de limbi moderne, mai-marii universității

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
fosta Europă habsburgică, franceza nu mai era nici măcar a doua limbă străină predată În școli; Îi luase locul germana. Francofonia (comunitatea internațională a vorbitorilor de franceză, majoritatea În fostele colonii) a rămas un actor lingvistic important pe scena mondială, dar declinul francezei la ea acasă, În Europa, era indiscutabil și, pe cât se pare, ireparabil. Chiar și la Comisia Europeană din Bruxelles, unde franceza fusese limba oficială dominantă În primii ani ai Comunității, ceea ce le dădea vorbitorilor nativi din administrație un avantaj

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
autoritățile franceze nu au trecut la engleză pentru a-și asigura eficacitatea comercială și politică. Deși tot mai mulți tineri francezi studiau engleza și călătoreau În străinătate pentru a o folosi, poziția oficială a devenit categoric defensivă: fără Îndoială fiindcă declinul limbii franceze coincidea neplăcut cu diminuarea rolului internațional al țării - fenomen care a ocolit Marea Britanie, fiindcă americanii vorbesc engleza. Prima reacție a francezilor la această tendință lingvistică defavorabilă a fost să insiste ca alții să folosească În continuare limba lor

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ministrul socialist Catherine Tasca. „În organizațiile internaționale, În științe și chiar pe zidurile orașelor noastre.” Doi ani mai târziu, un ministru conservator al Culturii, Jacques Toubon, a reluat subiectul, făcând explicit ceea ce Tasca nu menționase: motivul nervozității nu era atât declinul francezei, cât hegemonia englezei. Era de preferat ca francezii să Învețe altceva - orice altceva: „De ce”, Întreba Toubon, „să Învețe copiii noștri o engleză simplificată - pe care o pot deprinde la orice vârstă - când ar trebui să dobândească o apreciere mai

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de aici depresia lui Cioran când Își amintea cât timp a fost România sub stăpânire turcească); Europa creștină era „salvată” periodic din ghearele islamismului: la porțile Vienei, ale Budapestei, În bătălia de la Lepanto din 1571. Când Turcia a intrat În declin la jumătatea secolului al XVIII-lea, „chestiunea orientală” (cum putea fi controlat declinul Imperiului Otoman și ce se va Întâmpla cu teritoriile eliberate după sute de ani de domnie turcească) a devenit problema cea mai arzătoare a diplomaților europeni. Înfrângerea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
sub stăpânire turcească); Europa creștină era „salvată” periodic din ghearele islamismului: la porțile Vienei, ale Budapestei, În bătălia de la Lepanto din 1571. Când Turcia a intrat În declin la jumătatea secolului al XVIII-lea, „chestiunea orientală” (cum putea fi controlat declinul Imperiului Otoman și ce se va Întâmpla cu teritoriile eliberate după sute de ani de domnie turcească) a devenit problema cea mai arzătoare a diplomaților europeni. Înfrângerea Turciei În primul război mondial, căderea otomanilor și apariția statului modern și ostentativ

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
din țara Galilor, de la greco-catolicii din Transilvania la luteranii norvegieni -, numărul creștinilor practicanți a continuat să scadă. În Spania, care se mândrea Încă, la sfârșitul secolului, cu 900 de abații și mănăstiri (60% din totalul mondial), credința activă era În declin și corelată mult prea strâns cu izolarea, bătrânețea și Înapoierea rurală. În Franța, numai un adult din șapte admitea că merge la biserică și atunci În medie doar o dată pe lună. În Scandinavia și Marea Britanie, cifrele erau și mai scăzute

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
prea strâns cu izolarea, bătrânețea și Înapoierea rurală. În Franța, numai un adult din șapte admitea că merge la biserică și atunci În medie doar o dată pe lună. În Scandinavia și Marea Britanie, cifrele erau și mai scăzute. Creștinismul era În declin chiar și În Polonia, unde cetățenii erau din ce În ce mai surzi la perceptele morale ale ierarhiei catolice cândva atât de influentă. La sfârșitul secolului, mai mult de jumătate din polonezi (și un procent mult mai mare dintre cei sub 30 de ani

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
rămas identic. Preocupările politice sau intelectuale, atitudinile contrastante față de autoritate și putere sunt la fel de diferite și specific naționale cum erau cu 50 de ani Înainte. Într-o epocă În care mai toate celelalte activități colective și organizații comunitare erau În declin, televiziunea era singurul numitor comun al populației din fiecare țară. Iar ea consolida fără greș diferențele naționale și nivelul ridicat de ignoranță reciprocă. Fiindcă, În afara crizelor majore, canalele de televiziune arătau prea puțin interes față de evenimentele din țările Învecinate - chiar

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Letonia, de exemplu, sau Slovenia) era mai aproape de 1,1 - nivelul minim mondial. Conform prognozei pentru 2040, multe țări europene se puteau aștepta ca populația lor să scadă cu o cincime, dacă nu mai mult. Nici una dintre explicațiile clasice pentru declinul fertilității nu se aplica acestui Început de criză demografică. țări sărace ca Moldova și țări bogate ca Danemarca se confuntau cu aceeași problemă. În țări catolice precum Italia sau Spania nu era neobișnuit ca tinerii (căsătoriți sau nu) să stea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
bang” a tranziției de la comunism la capitalism 625-626; alternative 392; arte 708; aspectul controlului 131; atitudinea intelectualilor față de Î 204-205, 514-516; atracția 93; caracteristicile revoluțiilor care au condus la căderea Î 575-576; cauzele căderii Î 575-580; căderea 552, 554-575, 750; declinul 370-371; entuziasmul de Început 191-192; entuziasmul pentru viitorul Î190; implozia 601-602; ineficiențele 394; În Germania postbelică 67-68; Însușirea proprietății 750; moștenirea economică 625-639; obiectivul stabilit 131; opoziția Europei 577; planurile cincinale 74, 163; politica (În 1948) 132-133; poluarea 523; prăbușirea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]