8,208 matches
-
pe Krauss, dar el Îi făcea semne drăgăstoase de lângă dirijor, din centrul scenei, chemând-o să iasă din decor. La Los Angeles am reluat Lucia, dar fără Alfredo Krauss. June, care a revenit În rol, se simțea foarte acasă În decorul romantic, găsind un suport În pericolele ce trebuiau Înfruntate În realismul filmic al scenei. Deși lucrurile au mers mai bine cu noul tenor, eu eram din ce În ce mai puțin convins de această montare. Mi se părea acum prea explicit romantică: În combinație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prea long, astfel că bugetul numai low nu era, având de transportat tocmai din California turnanta cu romanticele stânci scoțiene. Mi s-a propus, deci, să produc o variantă simplificată pentru Paris. Am profitat de șansa de a construi un decor nou și am schimbat radical direcția. Lucia s-a mutat din natura scoțiană În clinica doctorului Charcot! Un fel de a spune, căci de fapt Bill Dudley a construit o formă ovală ce amintea vag fie de o sală de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lac, apoi se Împușca și dispărea printre siluetele plutitoare ale paginilor deșirate, albe, În contrast cu suprafața lucioasă, neagră a apei, care Îl Înghițea. Pescărușul la New York Dacă la Tokyo scena plină de apă dădea impresia de naturalism de film, la New York decorul părea mult mai asemănător teatrului Nô! Ciudat, dar spectacolul newyorkez arăta mai japonez decât cel din Tokyo. Acțiunea se petrecea pe o punte din lemn de cireș fin șlefuit, ce dădea impresia de vis, de atemporalitate. În față, la rampă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
celebrul tenor american Neil Shicoff. Repetam la Opera din Zürich Adriana Lecouvreur, opera lui Cilea bazată pe piesa lui Scribe. Cum personajul principal este o mare actriță și două dintre acte au loc pe scenă sau În culisele Comediei Franceze, decorul lui Chloe Obolensky reprezenta un teatru În care platoul scenei era cuprins ca Într-un cerc Între sala reală și cea din decor. Povestea de dragoste dintre soprană și tenor, complicată de intrigi mondene și politice, se termina brutal cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
este o mare actriță și două dintre acte au loc pe scenă sau În culisele Comediei Franceze, decorul lui Chloe Obolensky reprezenta un teatru În care platoul scenei era cuprins ca Într-un cerc Între sala reală și cea din decor. Povestea de dragoste dintre soprană și tenor, complicată de intrigi mondene și politice, se termina brutal cu otrăvirea Adrianei de către o rivală răzbunătoare. În momentul morții apare tenorul, care vine să clarifice toate neînțelegerile, dar prea târziu: Adriana nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Richard Strauss după piesa lui Hofmannsthal, un text de o mare calitate poetică (o excepție În lumea libretelor de operă, de obicei destul de sărace), ne-a provocat - pe scenograful grec de prestigiu Yannis Kokkos și pe mine - să inventăm un decor În continuă mișcare, Încălcând astfel regula unității de loc a tragediei. Muzica și textul explodau canoanele clasice. Ca și Enescu, atunci când a compus Oedipe, cei doi creatori, exprimând liber neliniști ce erau mult mai aproape de sensibilitatea secolului XX, au interpretat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
clasice. Ca și Enescu, atunci când a compus Oedipe, cei doi creatori, exprimând liber neliniști ce erau mult mai aproape de sensibilitatea secolului XX, au interpretat Antichitatea cu ochii de acum, iar noi i-am urmat, evocând vizual țesătura complexă a poveștii. Decorul era pe o turnantă ce permitea să Începem spectacolul În fața porții palatului, care se deschidea ca o ghilotină odată cu violentele acorduri de orchestră, pentru a descoperi În fumul cuptoarelor nevăzute din interior un furnicar de siluete ce păreau parte om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
invoce spiritul tatălui ucis. O statuie gigantică a regelui, din sticlă, devenea incandescentă, luminată din interior, În timpul dansului extatic al eroinei În căutarea regăsirii spirituale cu Tatăl. Intrarea Clitemnestrei se făcea simțită din depărtare, din coridoarele Întunecoase ale palatului. Rotația decorului dezvăluia acum locul de Întâlnire a mamei cu fiica Într-un abator sordid, plin de trupuri Încă sângerânde de animale despuiate, ce atârnau În aer ca jertfe de sacrificiu. Coborând pe scări Înguste, membrii procesiunii regale se Întrezăreau alergând agitați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
inventez soluții neobișnuite de a folosi spațiile. Cu toții am pornit În „prospecție“ prin labirinturile necunoscute ale clădirii, În căutarea unui loc pentru prologul Medeei, și am descoperit la subsol un coridor perfect adecvat, având o atmosferă potrivită, pe care nici un decor de scenă nu ar putea s-o recreeze. Aici devenea credibil mesajul Doicii prevestind nenorociri, aici am plănuit de unde pot să fie aduși copiii, ieșiți parcă din cazanele iadului, pentru a asculta sunetul prelungit al Medeei, chemând din alt spațiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Îl avertizez că nu va fi un Oedipe convențional, el mă asigură: „Orice faceți dumneavoastră va avea un impact pozitiv În lumea noastră muzicală!“. Curând după aceea, sunt trimiși expres la New York doi scenografi tineri și entuziaști: Cătălin Arbore pentru decor și Viorica Petrovici pentru costume. Le-am pus la dispoziție biroul meu de la Columbia University, care a fost transformat peste noapte În șantier de machete scenografice, destinate atelierelor din strada Plevnei. Nu-mi Închipuiam că aceasta va fi cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cetății: tragedia orbirii individuale Își avea ecou În orbirea colectivă, În cazul spectacolului nostru fiind vorba de România, ieșită doar de scurt timp din marasmul comunist. Dar Oedipe are ca temă și alegerea individuală, În contrast cu reacțiile de masă. Doream ca decorul să nu fie abstract și atemporal, ci, dimpotrivă, căutam ca prin imagini concrete și costume să reprezentăm o realitate trăită, recognoscibilă. Enescu Însuși a scris că nu intenționa să facă din Oedipe un zeu, ci o ființă adevărată, În carne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
comune de a recrea prin Oedipe o istorie care să amintească de evenimentele trăite recent. Nu ne interesa În nici un chip să readucem pe scenă măreața Tebă, cu scuturile ei falnice, oricum nici nu mai avea rost să repetăm același decor În care maestrul Ohanesian fusese atât de convingător odinioară, cu togă și coroana de lauri pe cap. Doream să văd În ce fel puteam lega personajele din operă de figuri emblematice cunoscute din istoria recentă, care au marcat esențial destinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
uitasem În sală proverbiala sticlă din care beau continuu apă, pentru sănătatea trupului și buna dispoziție generală. „Domnule Șerban, e grav, e foarte grav!“, se lansează pe un ton mai mult dramatic decât liric directoarea Moldoveanu. „Nu mai avem fonduri! Decorul e În construcție și ministerul ne-a tăiat bugetul. Deci nu mai putem scoate premiera. Cineva ar trebui să intervină la Iliescu. Îl cunoașteți pe Opaschi?“ Pe Opaschi, da, Îl cunoscusem vag când, chiar Înainte să-mi dau demisia de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vii, umane... În final, vom simți cu toții unde vor să ne transporte Enescu și Sofocle. Orbindu-se voluntar, Oedipe, care atunci când vedea nu vedea, Începe să vadă cu ochii conștiinței până atunci adormite. Fostul idealist ia drumul exilului, care În decorul nostru e reprezentat de nimeni alta decât... Statuia Libertății. Oedipe, după ce a eșuat În comunism, descoperă că nici acolo, la Colonos (New York), nu-și găsește liniștea. Unde să mai caute? Căutarea e spre interior, soluția e În viața lăuntrică“. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mele, evident glumind, ca și cum prelungirea contractului lui de director depindea de succesul lui Hoffmann! Mă simțeam destul de Încrezător. Aveam o echipă de lucru solidă. Împreună cu Richard Hudson, scenograful englez extrem de original, și cu Niky Wolcz, lucrasem toată vara la macheta decorului și descoperiserăm o soluție scenică ce corespundea, speram noi, atât muzicii lui Offenbach, cât și poveștii. Decorul era compus dintr-o serie de tablouri expresioniste care ilustrau imaginația febrilă a protagonistului. Artistul În căutarea adevărului Încearcă să găsească inspirație În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Încrezător. Aveam o echipă de lucru solidă. Împreună cu Richard Hudson, scenograful englez extrem de original, și cu Niky Wolcz, lucrasem toată vara la macheta decorului și descoperiserăm o soluție scenică ce corespundea, speram noi, atât muzicii lui Offenbach, cât și poveștii. Decorul era compus dintr-o serie de tablouri expresioniste care ilustrau imaginația febrilă a protagonistului. Artistul În căutarea adevărului Încearcă să găsească inspirație În dragoste, dar, după o serie de deziluzii, se resemnează să trăiască singur, convins că, Într-o lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
egal cu sine, static, În puritatea idealismului său. Copacul impunător, hiperrealist, creat de Peter Pabst (scenograful care lucrează de peste douăzeci de ani cu Pina Bausch și cu care am colaborat și la Opera din Paris, la Otello de Verdi), reprezenta decorul poetic unic, În care schimbarea culorii frunzelor corespundea anotimpului fiecărui act, ca și sentimentelor personajelor și mișcărilor muzicale. În timpul repetițiilor cu Werther, pentru trei zile toate activitățile s-au oprit. Orașul se pregătea pentru tradiționalul Bal al Operei. Holender e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
desene abstracte În culori pe niște carnete cu o hârtie specială japoneză, ce mi se păreau teatrale și care aminteau de stilul tablourilor lui Rothko. Aceste desene În miniatură au fost reproduse sub formă de paravane pictate pe dimensiunea scenei. Decorul, un labirint de paravane, nu descria geografic casa lui Harpagon, ci sugera atmosfera de angoasă și teroare ce-i contamina pe toți, inclusiv pe tineri: aceștia nu erau victime inocente ale unui tată-monstru, ci, dimpotrivă, acționau și ei egoist, interesați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dar sub care se ascunde de fapt o Înțelepciune adâncă, exprimată În forme alegorice. Când am montat Cymbeline În aer liber la Delacorte Theater din Central Park, am umplut scena cu pământ, iarbă, copaci adevărați și apă, continuând astfel În decor geografia naturală a parcului. Spre deosebire de Cum vă place, unde actorii și spectatorii parcurgeau Împreună pădurea din Ardennes, fugind de oraș și civilizație, aici natura era prezentă În mijlocul Manhattanului și funcționa ca o poartă magică prin care povestea medievală pătrundea În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
recunosc și să mă bucur de ele. Lucram la Italiana in Algeri pe scena Operei de la Garnier, reluare (ca Întotdeauna, cu Înnoiri) a operei comice a lui Rossini, pe care o pusesem În scenă cu doi ani În urmă. În decorurile pline de fantezie și umor ale Marinei Drăghici, o scenografă româncă stabilită la New York, unde are o frumoasă carieră, cu bogăția de idei și soluții scenice aduse de Niky Wolcz, care era coregizor, la „creație“, cum spun francezii, acest proiect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care, În starea mea de surmenaj, mi-a sunat cel puțin deplasat. Cum să-i duc pe alții În lună când eu mă simțeam tras În jos de tone de plumb... nu doar la figurat, ci și la propriu, căci decorul, semnat de scenograful grec Fotopulos, era compus dintr-un număr ce părea infinit de mese greoaie și strălucitoare din metal. În plus, În mijlocul repetițiilor, tocmai când „decorul“ a fost În fine fabricat și ne-a fost livrat, Fotopulos s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de tone de plumb... nu doar la figurat, ci și la propriu, căci decorul, semnat de scenograful grec Fotopulos, era compus dintr-un număr ce părea infinit de mese greoaie și strălucitoare din metal. În plus, În mijlocul repetițiilor, tocmai când „decorul“ a fost În fine fabricat și ne-a fost livrat, Fotopulos s-a evaporat temporar ca să lucreze În altă țară, la un alt proiect, cu Peter Stein, lăsându-mă să am de unul singur șocul de a vedea scena năpădită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Îmi era necunoscut, m-a atras din prima clipă datorită lui Berlioz, pe care Îl adoram pentru muzica sa profetică. Am apelat la George Tsypin, scenograful original și imaginativ care lucrează des cu Peter Sellars, și Împreună am decis că decorul acestei opere trebuie să reflecte În imagini Îndrăznețe forța exuberantă și plină de bucurie a muzicii. Am fost plăcut surprins să descopăr condițiile de lucru extraordinare puse la dispoziția unui regizor care debutează la Met. Mă așteptasem să fiu inundat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai buni actori-studenți ai noștri, constituind pe scenă un ansamblu fluid și expresiv, care a stimulat și În cântăreți pofta pentru teatru. Deși nu a fost prezent la repetițiile de scenă, Maestro Levine a rămas Încântat văzând cum se armonizează decorul abstract constructivist al lui Tsipyn cu mișcarea, și ea abstractă, dar spectaculoasă, În stiluri variate, de la commedia dell’arte la biomecanica lui Meyerhold. Totul era plin de vibrație și de riscuri bine venite pentru o lucrare ca Cellini, care celebrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
arăt cum Înțeleg eu Faust!“. Deși cu suspiciune, au acceptat pariul. Ce a urmat au fost luni grele de bătălii fără sfârșit, care ne-au dus pe mine și pe scenograful Santo Loquasto În pragul disperării, căci, Încercând să construim decoruri diferite pentru cele cinci acte ale operei, de fiecare dată eram nevoiți să facem o prezentare a machetei, ca și cum am fi fost În fața unei comisii de vizionare. Volpe s-a răstit la noi ca un caporal la soldați nătângi: „Măi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]