6,859 matches
-
Centrală, integrând Polonia în cultura europeană. Dușmanii străini puternici și fragmentarea internă au erodat această structură inițială în secolul al XIII-lea, dar consolidarea din secolul al XIV-lea a pus bazele Regatulului Poloniei. Începând cu Marele Duce Lituanian Vladislav, dinastia Iagello a condus uniunea polono-lituaniană (1385-1569). Uniunea de la Lublin din 1569 a format Uniunea statală polono-lituaniană ca un jucător influent în politica europeană și o entitate culturală vitală. În 1525, în timpul Reformei Protestante, Marele Maestru al Ordinul teutonic, Albert de
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
fost încorporată în regatul Pontului până la căderea lui Mitridate (65 î.Hr.). Pompei a unit zonele de coastă din "Paflagonia", împreună cu cea mai mare parte a Pontului, cu provincia română Bitinia, dar a lăsat interiorul țării sub domnii native, pana cand dinastia a disparut și întreaga țară a fost încorporată în Imperiul Român. Numele a fost reținut încă de geografi, desi granițele sale nu sunt definite distinct de Claudius Ptolemeu geograful. "Paflagonia" a reapărut drept o provincie separată în secolul al V
Paflagonia () [Corola-website/Science/327662_a_328991]
-
fiul cel mai mare, au existat unii care au considerat că el ar fi trebuit să fie succesorul lui Bolesław I ca rege. Cu toate acestea, Bezprym a fost detestat mereu de către tatăl său, așa cum reiese și din numele său (Dinastia Piaștilor a avut tendința de a-și boteza copii cu nume cum ar fi Bolesław, Mieszko și mai târziu Cazimir, Władysław și împărații cu nume cum ar fi Otto, Konrad (Conrad) și Henryk (Heinrich). Bezprym a fost mai degrabă un
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
însă pregătit pentru această confruntare, așa că și-a folosit toată influența sa la curtea germană pentru a preveni acest conflict. La 7 iulie 1032, a avut loc în Merseburg o reuniune între Conrad al II-lea și moștenitorii supraviețuitori ai dinastiei Piast. Fără alte alternative, Mieszko al II-lea a fost nevoit să predea coroana regală și a fost de acord cu împărțirea Poloniei între el și cei doi concurenți ai săi: fratele său Otto și Dytryk (în germană: Thiedric; acesta
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
(poloneză: Kazimierz I Odnowiciel; n. Cracovia, 25 iulie 1016 - d. Poznań, 28 noiembrie 1058) a fost un Duce al Poloniei din dinastia Piast și monarhul de facto al întregii țări din 1034 până la moartea sa. El a fost singurul fiu al lui Mieszko al II-lea Lambert și al prințesei Richeza, fiica contelui Palatin Ezzo de Lotharingia (Ezzonen) și nepoata împăratului Otto
Cazimir Restauratorul () [Corola-website/Science/327697_a_329026]
-
sau a Piaștilor a fost prima dinastie care a condus Polonia. A fost întemeiată de semi-legendarul Piast Kołodziej sau Piast Oracz. Primul domnitor istoric a fost Prințul Mieszko I (secolul al X-lea). Conducerea Poloniei de către această dinastie regală s-a încheiat în 1370 odată cu moartea regelui
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
sau a Piaștilor a fost prima dinastie care a condus Polonia. A fost întemeiată de semi-legendarul Piast Kołodziej sau Piast Oracz. Primul domnitor istoric a fost Prințul Mieszko I (secolul al X-lea). Conducerea Poloniei de către această dinastie regală s-a încheiat în 1370 odată cu moartea regelui Cazimir cel Mare. Ramuri ale dinastiei Piast au continuat să conducă în Ducatul Mazovia până în 1526 și în ducatele din Silezia, din 1370, până la moartea ultimului reprezentant al dinastiei Piast din
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
fost întemeiată de semi-legendarul Piast Kołodziej sau Piast Oracz. Primul domnitor istoric a fost Prințul Mieszko I (secolul al X-lea). Conducerea Poloniei de către această dinastie regală s-a încheiat în 1370 odată cu moartea regelui Cazimir cel Mare. Ramuri ale dinastiei Piast au continuat să conducă în Ducatul Mazovia până în 1526 și în ducatele din Silezia, din 1370, până la moartea ultimului reprezentant al dinastiei Piast din Silezia, în 1675. Membri ai familiei Piast s-au căsătorit cu membri ai mai multor
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
de către această dinastie regală s-a încheiat în 1370 odată cu moartea regelui Cazimir cel Mare. Ramuri ale dinastiei Piast au continuat să conducă în Ducatul Mazovia până în 1526 și în ducatele din Silezia, din 1370, până la moartea ultimului reprezentant al dinastiei Piast din Silezia, în 1675. Membri ai familiei Piast s-au căsătorit cu membri ai mai multor familii nobiliare din Europa, având de asemenea și numeroase titluri, unele în cadrul Sfântului Imperiu Roman. La început, ducii și regii Poloniei se considerau
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
un membru din tribul Polan, apărut în jurul anului 940, în Polonia Mare, la cetatea Giecy. La scurt timp după aceea, aceștia și-au mutat reședința în Gniezno, unde Prințul Mieszko I a domnit peste Civitas Schinesghe începând din anul 960. Dinastia Piast a domnit temporar peste regiunile Pomerania, Boemia și Luzacia, precum și în Rutenia și în regiunea maghiară Spiš aflată în Slovacia de astăzi. Domnitorul a purtat titlul de duce sau rege, în funcție de poziția lor de putere. Tribul Polan dat naștere
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
tribale, construcția unor cetăți noi și masive și expansiunea teritorială a avut loc în perioada 920 - 950. Procesul a continuat și statul polonez s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului. Protrivit cornicarului Gallus Anonymus, Polanii erau conduși de dinastia Piast. În sursele existente, Conducătorul Mieszko I Piast a fost menționat pentru prima dată de către Widukind de Corvey în Res, o cronică a secolului al X-lea din Germania. Widukind a relatat că forțele lui Mieszko au fost învinse de
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
și completată de Boleslav, în jurul anului 1123. Szczecin a fost cucerit după lupte sângeroase, iar Pomerania de Vest până la Rügen, cu excepția părții de sud, a devenit proprietatea lui Boleslav, fiind condusă pe plan local de către Vladislav I, primul duce a dinastiei Griffin. Înainte de a muri, Boleslav al III-lea a împărțit țara între cei patru fii ai săi. A făcut aranjamente complete, destinate să prevină războiul fratricid și pentru a păstra unitatea oficială a statului polonez. Însă, după moartea lui Boleslav
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
Statul teuton din Prusia, populat de așezămintele germane în secolul al XIII-lea, a fost revendicat de feudali și protejat de către papi și Împărații Romani. Dezavantajele Diviziunii Naționale deveneau din ce în ce mai evidente în diferitele segmente ale societății, iar unii duci din Dinastia Piast făceau eforturi serioase pentru a reunifica statul polonez. Cele mai importante încercări anterioare au fost activitățile ducilor Silezia, Henric I cel Bărbos, fiul său, Henric al IIl-ea cel Pios, care a fost ucis în 1241 în timpul luptei cu mongolii
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
însă conducea doar peste o parte a teritoriului Poloniei și a fost asasinat la puțin timp după încoronare. O unificare mai extinsă a teritoriilor din Polonia a fost realizată de către un conducător străin, Venceslau al II-lea al Boemiei, din Dinastia Přemyslid, care s-a căsătorit cu fiica lui Przemysl și a devenit rege al Poloniei în 1300. Politicile grele ale lui Venceslau au cauzat pierderea oricărui suport pe care îl avusese mai devreme, în timpul domniei sale; a murit în 1305. Un
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
de Gniezno a fost susținătorul reunificării Poloniei, efectuând ceremonii de încoronare atât pentru Przemysl al II-lea cât și pentru Venceslau al II-lea. Vladislav I cel Scurt și fiul său, Cazimir cel Mare au fost ultimii doi conducători din dinastia Piast în Regatul unificat al Poloniei, în secolul al XIV-lea. Regula lor nu urmărea revenirea la statul polonez care a existat înainte de perioada de fragmentare, din cauza pierderii de coeziune internă și a integrității teritoriale. Prinții Piast au rămas puternici
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
aliații săi din Ungaria, Vladislav s-a întors din exil și l-a provocat pe Venceslau al II-lea, iar după moartea sa, pe Venceslau al III-lea, în 1304-1036. Asasinarea lui Vaclav al III-lea a dus la finalizarea dinastiei Přemyslid și a implicării lor în Polonia. Ulterior, Vladislav a preluat Polonia Mică, a intrat în Cracovia de unde a preluat terenurile din nord. În 1308, Pomerania a fost cucerită de statul Brandenburg. Într-un efort de recuperare, Vladislav a fost
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
a fost o familie normandă de mercenari, una dintre primele care s-a aflat la conducerea Italiei de sud, inițial chemați de către longobarzii din regiune, în slujba cărora au luptat. Ea a devenit cea mai proeminentă familia normandă, după dinastia Hauteville. Familia Drengot își are originea în Carreaux, lângă Avesnes-en-Bray, la răsărit de Rouen. Pornind de la denumirea latinească a Carreaux, "Quarrelis" sau "Quadrellis", familiei i s-a mai atribuit și numele de "de Quarrel." Cu toate acestea, unele surse plaseazp
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
lângă Avesnes-en-Bray, la răsărit de Rouen. Pornind de la denumirea latinească a Carreaux, "Quarrelis" sau "Quadrellis", familiei i s-a mai atribuit și numele de "de Quarrel." Cu toate acestea, unele surse plaseazp originea familiei în Alençon. Primii membri cunoscuți ai dinastiei sunt cinci frați. Patru dintre aceștia l-au însoțit pe cel de al cincilea, Osmond, care îl asasinase pe companionii de vânătoare ai ducelui Richard I de Normandia. Sursele istorice nu conciordă asupra persoanei care a condus deplasarea fraților în
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
Rainulf a luat imediat măsura fortificării orașului, astfel încât se poate aprecia că în acel moment a luat naștere primul stat normand din sudul Italiei. În 1042, alt membru al familiei, Asclettin, care își întregise trupa de luptători cu membri ai dinastiei Hauteville, a primit ca donație Acerenza, în Apulia. De departe, cel mai semnificativ eveniment din istoria familiei Drengot l-a reprezentat cucerirea principatului de Capua, petrecută în 1058. Încă din 1057, principele Pandulf al VI-lea de Capua murise, iar
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
deși acesta nu a reușit să își îndeplinească misiunea decât în 1064. Richard și Iordan au depus eforturi pentru a-și extinde dominația către nord, în Latium și Abruzzi. Ei au constituit singura contrapondere față de puterea crescândă a normanzilor din dinastia Hauteville, care la acea vreme cucereau Calabria și Sicilia. În acest context, papalitatea s-a orientat către principii de Capua, cărora le-a solicitat sprijinul, astfel încât Richard și Iordan au devenit susținători ai papilor, intervenind chiar în alegerea acestora. Prin
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
Richard, pe atunci având o forță similară celei a lui Robert Guiscard, a început asediul asupra Napoli, însă a încetat din viață în 1078. Iordan nu a continuat asediul, în timpul său puterea și influența familiei Drengot intrând în declin în comparație cu dinastia Hauteville, care a încheiat cucerirea Siciliei, ca și eliminarea bizantinilor din Peninsulă. Între 1092 și 1098, familia Drengot a fost alungată temporar din Capua de către cetățenii longobarzi. După revenirea la putere, dinastia și-a continuat declinul. Ea a continuat să
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
și influența familiei Drengot intrând în declin în comparație cu dinastia Hauteville, care a încheiat cucerirea Siciliei, ca și eliminarea bizantinilor din Peninsulă. Între 1092 și 1098, familia Drengot a fost alungată temporar din Capua de către cetățenii longobarzi. După revenirea la putere, dinastia și-a continuat declinul. Ea a continuat să fie protectoarea papalității, însă fără prea mult succes. Membrii săi au fost nevoiți să se supună ducelui de Apulia, pe atunci și rege al Siciliei, din familia Hauteville. Robert al II-lea
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
VIII-lea a fost ultimul principe de Capua de sorginte longobardă, conducând principatul din 1057, atunci când fratele său, Pandulf al VI-lea a murit, până la cucerirea orașului Capua din 1058 săvârșită de către contele Richard de Aversa, căpetenie a normanzilor din dinastia Drengot instalați în Italia de sud. Inițial, Landulf a fost asociat la conducerea principatului alături de fratele său în 1047, atunci când tatăl lor, Pandulf al IV-lea, a fost restaurat pentru a doua oară la putere. Conform "Catalogus Principum Capuæ", Landulf
Landulf al VIII-lea de Capua () [Corola-website/Science/327724_a_329053]
-
ca și al viitoarei capitale a Carintiei, Klagenfurt, unde și-a mutat reședința din 1246. Bernard este înmormântat în abația Sankt Paul im Lavanttal. În 1213, Bernard a fost căsătorit cu Judith, fiică a regelui Ottokar I al Boemiei din dinastia Přemysl cu a doua regină a acestuia, Constanța, fiică a regelui Béla al III-lea al Ungariei. Bernard și Judith au avut patru copii cunoscuți: Atunci când ducele Ulrich al III-lea a murit fără moștenitori direcți, fratele său Filip a
Bernard de Spanheim () [Corola-website/Science/327746_a_329075]
-
Karlowitz, prin care s-a pus capăt războiului dintre Imperiul Otoman și Liga Sfântă în 1699, otomanii au cedat cea mai mare parte a teritoriilor Regatului Ungariei cucerite după Bătălia de la Mohács din 1526. După acest semanrea acestui tratat, membrii dinastiei Habsburg au administrat un teritoriu mult mai mare decât Ungaria Regală, aproape egal cu cel al Regatului medieval al Ungariei. La mijlocul secolui al XVI-lea, forțele otomane din principalele fortificații din Ungaria numărau 2.956 de soldați la Buda, 1
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]