6,536 matches
-
a XIII-a Gemina (106 e.n.) și Cetatea Medievală Bălgrad (secolele XVI-XVII). Expansiunea militară otomană spre Europa de Vest a luat sfârșit în 1683 sub zidurile Vienei prin biruința armatelor austro-polone. Victorioși, Habsburgii au avansat militar și politic spre est eliberând de sub dominația turcilor în 1687 Ungaria și în 1688 Transilvania, an după care trupele imperiale au ocupat principalele cetăți locale, pe unele reamenajându-le. Mai întâi au fost construite fortificații transilvane noi de mai mică importanță. Edificarea unor mari fortărețe a debutat
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
distopic de acțiune american din 2000. Este o ecranizare a romanului omonim scris de L. Ron Hubbard. Filmul este regizat de Roger Christian, cu John Travolta, Barry Pepper și Forest Whitaker în rolurile principale. "Battlefield Earth" prezintă Pământul aflat sub dominația unei rase de extratereștri (numită Psychlos) timp de 1000 de ani și descrie povestea unei revolte care se declanșează atunci când Psychlos încearcă să-i folosească pe supraviețuitorii umani în mine de aur. A câștigat Zmeura de Aur pentru cel mai
Câmp de luptă - Pământul () [Corola-website/Science/327433_a_328762]
-
locuitori în favoarea unui deal din împrejurime. La începutul epocii bronzului mijlociu colina a fost repopulata, având și un loc de cult și de ofrande votive. Apoi (3150-1200 î.e.n) s-a dezvoltat aici orașul-stat canaanean nefortificat Lahish, aflat sub dominație egipteană. În epoca bronzului mijlociu orașul a căpătat o mai mare importanță, el fiind înconjurat de un glacis și de un șanț, care au conferit colinei formă dreptunghiulara cu margini abrupte, pe care o are până astăzi, iar în centrul
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
cuprinde un raport de rutină, în care autorul raportează că gardă privește făcliile Lahishului pentru a primi porunci de la comandament, deoarece nu poate vedea făcliile din Azeka care se aflau într-un loc prea jos. Localitatea a fost reînnoita în timpul dominației persane ahemenide, când a fost capitala de district, fiind dotată cu un mic palat și un templu ("al Soarelui"). Ea a decăzut în epoca elenistica, când alte orașe din Șesul Iudeei au căpătat prioritate. A fost părăsit în secolul al
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
sacrificii lăsându-și armele deoparte. Profitând de acest moment, Policrate a provocat revolta, ajutat de un număr restrâns de complici și a capturat Acropola. După Herodot, Policrate este primul conducător de la Minos (legendarul rege al Cretei care a încercat „talasocrația” (dominația navală). Insula Samos a atins în timpul lui Policrate un moment de importanță în lumea greacă, atât militară cât și civilă. Policrate a devenit posesorul unei flote care-i asigura supremația navală regională și a transformat temporar insula Samos într-un
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
ordine politică generată de puterea persană născândă. Eșecul, probabil prevăzut, al apropierii face ca flota mileziană, împreună cu cea lesbiană aliată, să devină flote persane. Policrate învinge aceste două flote, poate înainte de 530 î.Hr. Exact care insule au făcut parte din dominația samiană temporară nu este clar. Un anume Policrate din Rodos, fiul lui Policrate de Samos, indică Rodos ca fiind una din insulele vasale cele mai importante. Delos și Rheneia, de asemenea. O legendă spune că Policrate a întrebat Oracolul din
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
ele au plecat la Odessa unde Rahel a luat lecții de pictură. La Odessa ele au cunoscut multă lume din marea colectivitate evreiască locală, și au hotărât să plece odată cu alții în Țara lui Israel-Eretz Israel, aflată pe atunci sub dominație otomană. La 19 ani, în anul 1909 Rahel a vizitat Țara Israelului, aflată in vremea aceea sub stăpânire otomană împreună cu una din surorile sale, Shoshana (1889-1965). Ele se aflau în drum spre Italia, unde aveau de gând să învețe artele
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
de înfrângeri, pentru ca în cele din urmă să se predea în fața mai puternicului regat, după ce Gwanggaeto a cucerit 64 de orașe cetăți și peste 1400 de sate. Regele a atacat și triburile Malgal(sau Mohe) și Ainu, aducându-le sub dominația regatului său. "Moartea și moștenirea" Regele Gwanggaeto a murit din cauza unei boli, în 413, la doar 39 de ani. Deși a domnit doar 22 de ani și a murit foarte tânăr, cuceririle sale sunt considerate printre cele mai glorioase ale
Gwanggaeto cel Mare de Goguryeo () [Corola-website/Science/327492_a_328821]
-
începe în 323 î.Hr., la moartea lui Alexandru cel Mare, până în 63 î.Hr., când orașele intră în sfera de influență romană. Cu excepția Damascului ( cu o vechime de peste 9.000 de ani), celelalte orașe din Decapolis au fost fondate, unele în timpul dominației ptolemeice a regiunii, alte sub conducerea Imperiului Seleucid. În regiune au interacționat două culturi: cultura greacă și cultura semitică locală. Fiecare împrumutând celeilate diverse valori materiale și spirituale, elenii au adoptat unii zei fenicieni și nabatieni, în timp ce "Zeus" a devenit
Decapolis () [Corola-website/Science/326912_a_328241]
-
frate, ci unchi al lui Hadji Ghirai, urmaș al Genghisizilor, izgonit din Sarai, se stabilise prin 1426 în Crimeea. Permanent pretendent la tronul Hoardei de Aur,în timpul său și după moartea sa Crimeea rămăsese din punct de vedere formal sub dominația Hoardei de Aur, ca să devină în cele din urmă independentă în anii 1430-1440, sub conducerea lui Hadji Ghirai. Nepot de frate al lui Devlet Berdi, Hadji Ghirai, s-ar fi născut și ar fi urmat o ucenicie militară la Trakai
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
se alăture cu armată oastei ruse. Trupele moldovene urmau să fie întreținute pe cheltuiala vistieriei rusești. Conform articolelor XII-XV, protecția rusă asupra Moldovei urma să fie menținută și după încheierea păcii, în sensul că Petru nu va lăsa Moldova sub dominația Porții. Dacă, totuși, va fi nevoit să facă acest lucru lui Cantemir trebuia să i se asigure găzduire în Rusia și urma să fie despăgubit pentru palatele de la Istanbul. Articolele XVI-XVII conțin jurămintele lui Petru cel Mare și Dimitrie Cantemir
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
afectat de invaziile migratorilor. După invazia mongolă (1241-1242), evoluția formațiunilor statale de pe teritoriul de la răsărit de Carpați era posibilă doar în partea de nord-vest a acestui spațiu, deoarece zonele sudice și sud-estice (inclusiv dintre Prut și Nistru) se aflau sub dominația directă a Hoardei de Aur. Întemeierea statului moldovenesc este precedată de preexistența inițială în zona de nord-vest a unei nucleu statal, dar care în final nu a reușit să-și asume rolul unificator. Acest rol a fost ulterior preluat în
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
consemnat cu numele de Moldavia, are centrul la Baia și ține sigiliul acestui oraș, fapt consemnat în 1334. Evenimentele n-au permis ca Valahia nordică să devină un centru unificator, rolul revenindu-i formațiuni de pe râul Moldova aflată inițial sub dominația Ungariei, teritoriul fiind considerat oficial "Coronae Hungariae subiecta" și declarat de rege "terra nostra". Interpolatorul cronicii lui Gr. Ureche - Misail Călugărul numea această formațiune - căpitănie, aceasta grupând un număr de sate - întindere nu prea mare eronat comparată în vremea noastră
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
sașilor de partea Casei de Habsburg a fost cauzată de numeroasele jafuri comise de trupele lui Mihai Viteazul, precum cele de la Ghimbav, Codlea, Merghindeal, Cincu, Șura Mică, Cristian, Câlnic etc. În plan extern Polonia nu a acceptat trecerea Moldovei sub dominația Țării Românești, iar sprijinul împăratului Rudolf al II-lea față de Mihai Viteazul a scăzut, în contextul suspiciunii că Mihai va trece de partea otomană. Generalul Giorgio Basta a fost trimis în Transilvania pentru a întări cursul antiotoman. În această conjunctură
Bătălia de la Mirăslău () [Corola-website/Science/326992_a_328321]
-
înființată de guvernul israelian în anul 1953, fiind continuatoarea „Comitetului limbii ebraice” existent din 1905. În anul 1889 Eliezer Ben-Yehuda (1858-1922) și alți promotori ai reînvierii limbii ebraice vorbite din organizația Safá brurá („Limba limpede”) au înființat la Ierusalim , în timpul dominației otomane, un comitet literar care și-a propus adunarea și publicarea de cuvinte ebraice. Comitetul s-a dizolvat în 1891, si a fost resuscitat abia în anul 1905,din inițiativa Asociației profesorilor și învățătorilor din Eretz Israel (Palestina istorică), sub
Academia limbii ebraice () [Corola-website/Science/326998_a_328327]
-
Baltice susțineau acum că au fost încorporate forțat și ilegal în URSS. O astfel de interpretare a Pactului a avut implicații majore în viața politică a Țărilor Baltice. Dacă diplomații baltici puteau lega ocupația de Pact, atunci puteau susține că dominația sovietică în republicile lor nu avea bază legală și deci că toate legile sovietice sunt nule și neavenite începând cu 1940. O astfel de poziție ar fi pus automat capăt dezbaterii privind reformarea suveranității republicilor baltice sau acordarea unei mai
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
la 22 august, o comisie a Sovietului Suprem al RSS Lituaniene a anunțat că ocupația din 1940 este o consecință directă a Pactului Ribbentrop-Molotov și deci este ilegală. A fost prima oară când un organism sovietic oficial a contestat legitimitatea dominației sovietice. În urma politicilor "glasnost" și "perestroika", demonstrațiile de stradă au fost din ce în ce mai populare în URSS dar și în afara Uniunii. La 23 august 1986, demonstrațiile Zilei Panglicii Negre au avut loc în 21 orașe occidentale, între care New York, Ottawa, Londra, Stockholm
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
Naval Portsmouth a fost ales anume ca loc al negocierilor. Negocierile au durat întreaga lună august. Înainte de demararea lor, japonezii ar fi semnat un acord Taft-Katsura cu SUA în iulie 1905, prin care SUA accepta controlul japonez asupra Coreei în schimbul dominației americane în Filipine. Japonezii au ajuns la un acord cu Regatul Unit pentru a extinde tratatul anglo-japonez la întreaga Asie de Est, în schimbul acordului britanic asupra controlului japonez asupra Coreei. Deși Japonia a cerut întregul Sahalin și despăgubiri de război
Tratatul de la Portsmouth () [Corola-website/Science/323609_a_324938]
-
armonios de viață înainte ca sărăcirea resurselor existențiale să conducă la confruntări războinice între diferite grupuri de oameni; aceste expediții militare motivate social și de căuatrea de noi surse de hrană, au favorizat se pare dezvoltarea patriarhatului, având drept consecință dominația asupra femeilor (Gimbutas, 1982). Aceste schimbări socio-economice erau dublate în lumea teologică de apariția zeilor masculini - Ares și Marte în panteonul gerco-roman, respectiv Iehova în lumea ebraică monoteistă. Religiile patriarhale credeau că asemenea zei, mai apropiați unei culturi militare, îi
Matriarhat () [Corola-website/Science/323668_a_324997]
-
dublate în lumea teologică de apariția zeilor masculini - Ares și Marte în panteonul gerco-roman, respectiv Iehova în lumea ebraică monoteistă. Religiile patriarhale credeau că asemenea zei, mai apropiați unei culturi militare, îi vor favoriza pe credincioșii lor în lupta pentru dominație teritorială. Ascensiunea religiilor patriarhale a restricționat rolul femeilor la ceea ce deservea mai bine o societate patriarhală. O serie de feministe contemporane, revizuind conceptul străvechi de matriarhat, îl înțeleg atât ca sistem social cât și ca purtător al religiei care celebrează
Matriarhat () [Corola-website/Science/323668_a_324997]
-
povestea Edenului și a ‚Epocii de Aur‘ din mitologia greacă descriau de fapt o epocă pre-patriarhală a non-dominării și incluziunii (Lerner,1986) Ecofeministele subliniază valoarea contemporană a simbolurilor străvechi, într-o lume devastată ecologic, argumentând că patriarhatul, ca sistem de dominație a legitimat exploatarea naturii de către om (Merchant, 1980). Aceste reconstrucții idilice pot fi privite cu oarecare scepticism, din moment ce nu se bazează pe suficiente dovezi istorice sau arheologice, dar, feministele argumentează că aceste reconstrucții mitologice ale erei pre-patriarhale în care femeile
Matriarhat () [Corola-website/Science/323668_a_324997]
-
Algeria și Tunisia; au luat din urmă ca model pentru politica lor marocana. Au fost, totuși, diferențe importante. Prima, protectoratul a fost stabilit doar doi ani înainte de izbucnirea primului război mondial, care a adus cu ea o nouă atitudine față de dominația coloniala. În al doilea rând, Marocul a avut o tradiție de o mie de ani de independență; deși ar fi fost puternic influențate de civilizația musulmană Iberia, aceasta nu a fost niciodata supusă dominației otomane. Aceste circumstanțe, precum și apropierea de
Protectoratul francez al Marocului () [Corola-website/Science/323685_a_325014]
-
cu ea o nouă atitudine față de dominația coloniala. În al doilea rând, Marocul a avut o tradiție de o mie de ani de independență; deși ar fi fost puternic influențate de civilizația musulmană Iberia, aceasta nu a fost niciodata supusă dominației otomane. Aceste circumstanțe, precum și apropierea de Maroc spre Spania a creat o relație specială între cele două țări.
Protectoratul francez al Marocului () [Corola-website/Science/323685_a_325014]
-
și au dizolvat Republica Septinsulară. În 1809 Kapodistrias a intrat în slujba țarului Alexandru I al Rusiei. Prima sa misiune importantă, în noiembrie 1813, a fost cea de ambasador al Rusiei în Elveția, însărcinat să ajute la eliberarea țării de dominația franceză impusă de Napoleon. A asigurat unitatea, independența și neutralitatea Elveției, care fuseseră garantate de Marile Puteri, și a facilitat activ redactarea unei noi constituții pentru cele 19 cantoane ce compuneau Elveția. La Congresul de la Viena din 1815, în calitate de ministru
Ioannis Kapodistrias () [Corola-website/Science/323767_a_325096]
-
congres, Alexandru I l-a numit pe Kapodistrias co-ministru de externe al Rusiei împreună cu Karl Robert Nesselrode. În perioada în care a fost ministru de externe al Rusiei, ideile lui Kapodistrias au ajuns o alternativă la țelurile lui Metternich de dominație austriacă a Europei. Ideile liberale ale lui Kapodistrias privind noua ordine europeană le amenințau pe cele ale lui Metternich iar acesta scria în 1819: Metternich a încercat apoi să submineze poziția lui Kapodistrias la curtea rusească întrucât a realizat că
Ioannis Kapodistrias () [Corola-website/Science/323767_a_325096]