7,011 matches
-
ceea ce a însemnat imediat un proces susținut și masiv de urbanizare grandioasă, în spirit modern, a orașului, pe de-o parte, iar pe de alta, o invazie de populație nouă ce făcea din urbe un adevărat "furnicar", ca să preiau expresia eminesciană. Tânărul student plonjează în acest vacarm în care se dărâmă și se construiește cu înverșunare, fiind martorul unei efervescențe intelectuale, deopotrivă, în forumul universitar, fără precedent:"[...] străzile se sufocă de oameni, cai, vehicule; și pe coridorul îngust al Spreei (în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
întreprindere descriptivă, ci sunt urmărite concomitent și implicit ideile filosofice, sociale, politice ș.a. dobândite aici, a schopenhaueria nismului, a onirologiei acestuia, translate în operă artistică. De asemenea, incursiunile egiptologice pun în lumină sensuri mai bogate pentru evaluarea estetică a scrierilor eminesciene. Este o carte, fără îndoială, de neocolit de acum înainte pentru biografii, ca și, în general, pentru exegeții operei eminesciene. OMUL DIN SCRISORI (Dan C. Mihăilescu) Apariția, în anul 2000, a corpusului epistolar Eminescu Veronica Micle, aproape o sută de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acestuia, translate în operă artistică. De asemenea, incursiunile egiptologice pun în lumină sensuri mai bogate pentru evaluarea estetică a scrierilor eminesciene. Este o carte, fără îndoială, de neocolit de acum înainte pentru biografii, ca și, în general, pentru exegeții operei eminesciene. OMUL DIN SCRISORI (Dan C. Mihăilescu) Apariția, în anul 2000, a corpusului epistolar Eminescu Veronica Micle, aproape o sută de texte necunoscute până atunci, ținute la fereală de către descendenții familiei adresantei, a trezit un interes cu totul aparte, atât în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
școală, care au auzit de iubirea dintre Mihai și Veronica", cei care "vor fi văzut mormintele celor doi, al lui, în cimitirul Bellu, al ei, la mănăstirea Văratec, dar nu au adăstat cum se cuvine asupra acestor destine, asupra ființei eminesciene, a rigorilor epistolare de la finele veacului XIX ori a asemănărilor șocante dintre retorica lui "Hyperion" și partiturile verbale ale unor personaje caragialiene, precum Chiriac, Veta, Rică Venturiano..." Ideea asocierii acestor texte cu acelea pe care le produc personajele lui Caragiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mult încastrat în imponderabilul formelor sacralizante, dar vide, precum "poetul nepereche", "luceafărul poeziei românești" [...] Această superbă, uriașă baie de frivolitate, această postulare cvasitotalitară a erosului în cele mai naturale ipostaze ale sale, după sute de mii de pagini dedicate anti-firescului eminescian, axate aproape exclusiv pe metafizică, folclor, științe economice și politice, Schopenhauer, Kant și Hegel, pe Nirvana, cosmologie, alchimie, istorie națională, mitologie, geopolitică etc. pe orice, numai pe rănile și nebunia omului nu această baie domestică de carnalitate are valoarea purificatoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sublimate, transpar imperceptibil în gesturi și mișcări de o senzualitate tulburătoare și electrizantă. Poetul gesticulează și vorbește. Neîntrerupt. Dacă s-ar opri din vorbit n-ar mai fi stăpân pe sine. Ea, Tolla, îl ascultă sorbindu-i cu nesaț cuvintele eminesciene"). Sau, luând la întâmplare orice altă secvență ("Să presupunem că este duminică superbă la Berlin. Cu gândul la scrisoarea primită din partea domnului Maiorescu, poetul zâmbește vag /un zâmbet din acelea, zâmbetul lui, un zâmbet abia schițat, în colțul gurii/. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
derizoriu, o idee ce nu ar fi de lepădat, în fond. Altfel beneficiind de premize neîndoielnice (scriitura, mai ales, are alura discursurilor epice de elită) pentru a marca o cotă de (altă, nouă) altitudine nu doar în privința elaborării unui roman eminescian (postmodern) ci, în general, în peisajul romanului românesc actual. CRONOLOGIA VIEȚII ȘI A OPEREI (Săluc Horvat) De obicei, istoricii literari tratează viața lui Eminescu în studii biografice însoțitoare ale diverselor monografii dedicate poetului sau, pur și simplu, în volume de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Geta Deleanu vede această operă elaborată "în contextul general al epocii", când "la cârma statului român alternau partidul liberal și partidul conservator", "politicianismul devenind profesia de credință a păturii conducătoare în stat". Așadar, "privită în lumina acestor condiții istorice", opera eminesciană poate fi "corect înțeleasă". Punctând, în acest temei, teoria despre societate și critica realităților social-politice din articolele lui Eminescu, autoarea sintetizează totul pe direcția a două "premise fundamentale", folosindu-se chiar de cuvintele gazetarului. Cea dintâi rezultă din afirmația lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fundamentale", folosindu-se chiar de cuvintele gazetarului. Cea dintâi rezultă din afirmația lui Eminescu, "precum că viața consistă în mișcare, așa și adevărul social, oglinda realității este de-a pururea în mișcare". Cea de a doua este dedusă din formularea eminesciană asupra fenomenului social ca "un rezultat neapărat neînlăturabil al unei cauze anterioare, asemenea cum din calcu lul cert a două cifre iese un rezultat neapărat, ce nu se poate schimba fără amestecarea unui element arbitrariu sau nerațional". Important rămâne însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nu se poate schimba fără amestecarea unui element arbitrariu sau nerațional". Important rămâne însă faptul că Eminescu vede în muncă temeiul oricărei societăți. "Întemeierea societății pe munca productivă a claselor sociale specifică Geta Deleanu reprezintă punctul central al explicației filosofice eminesciene". Sub semnul acestui deziderat, autoarea se oprește asupra susținerii de către gazetarul de la Timpul a sistemului de măsuri protecționiste pe care îl cerea pentru industria autohtonă, criticând faptul că lipsește, de fapt, o industrie națională proprie și că "țăranul muncește pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
viabilă pentru intermedierea unei teorii moderne a culturii", fiind "un element necesar al unei filosofii a culturii". Studiul, datorat doamnei Geta Deleanu, didactic și schematic, nu aduce nimic nou în dezbaterea acestei chestiuni, a culturii și civilizației în conștiința filosofică eminesciană, dar este o decentă punctare tematică în dezbaterea unei problematici mereu actuale în cercetarea operei marelui poet, utilă celor care se apropie acum pentru prima dată de ideile filosofice eminesciene (sau, mai ales acestora), adăugând într-o tratare rezumativă, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dezbaterea acestei chestiuni, a culturii și civilizației în conștiința filosofică eminesciană, dar este o decentă punctare tematică în dezbaterea unei problematici mereu actuale în cercetarea operei marelui poet, utilă celor care se apropie acum pentru prima dată de ideile filosofice eminesciene (sau, mai ales acestora), adăugând într-o tratare rezumativă, o pagină de evaluare pozitivă a publicistului de la Timpul, pe care nu puțini cititori o desconsideră încă, fără a o cunoaște în profunzimea ei. ENIGME MAI MULT SAU MAI PUȚIN (Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Bogdan-Duică s-ar fi bucurat să știe că a rezonat, într-un discipol de peste munți, cu atâta frenezie, concepția sa privind necesitatea cunoașterii aspectelor de subsol ale biografiei și ale bibliografiei, în sensul depistării motivelor de inspirație a tuturor poeziilor eminesciene) sau de conjuncturi sociale, politice ș.a. în care a fost prezent marele poet și care l-au marcat sub diferite aspecte. Din acest punct de vedere, demersurile domnului Ștefan Ion Ghilimescu au nu doar alura unei atitudini polemice ("nouă românilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe care o vede, în urma altor sursologi, ca fiind femeia pe care poetul o cântă/descrie în Scrisoarea IV ca și în Scrisoarea V, "având-o ca protagonistă" (Cleopatra Poenaru Lecca. Câte ceva despre dubla figură a scenariului actual de creație eminescian); pe larg, reia cazul fetei de la Ipotești de care fusese îndrăgostit copilul Eminescu, descoperire datorată lui G. Bogdan-Duică și atestată de I. Roșu în Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu, Ștefan Ion Ghilmescu ajungând la concluzia că ""copilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Ș.a.m.d. Plăcute rememorări face Ștefan Ion Ghilimescu privitoare la relația lui Eminescu cu Veronica Micle, cu I.L. Caragiale, cu Ion Creangă, cu Carmen Sylva (făcând referiri la Memoriile Elenei Văcărescu) etc. Mult mai interesante sunt însă abordările operei eminesciene din perspectiva criticului literar care se pronunță fie asupra editării operei acestuia, a centenarului, sărbătorit partinic în 1950, a filiațiilor cu Shakespeare, a traducerilor efectuate de Al. Ciorănescu, despre gusturile muzicale, despre religiozitatea familie Eminovici, despre Latura sacral-edenică a poeziei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
din perspectiva criticului literar care se pronunță fie asupra editării operei acestuia, a centenarului, sărbătorit partinic în 1950, a filiațiilor cu Shakespeare, a traducerilor efectuate de Al. Ciorănescu, despre gusturile muzicale, despre religiozitatea familie Eminovici, despre Latura sacral-edenică a poeziei eminesciene, chestiunea evreiască, receptarea în poezia lui Nichita Stănescu ș.a.m.d. Sunt glosări pertinente, comentarii aplicate pe teme alese, făcând, dincolo de o prestație exegetică propriu-zisă, și o frumoasă activitate de popularizare a vieții și operei poetului, atât de puțin cunoscute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
apropie de percepția și simțirea unui public căruia, vorba unui protagonist al dezbaterii din revista Dilema de acum vreo zece ani, Eminescu nu-i spune nimic. Este erezia împotriva căreia se derulează toate glosările din acest volum critic, pe teme eminesciene. TEXTUL ÎN OGLINDĂ (Călin Teutișan) O bună școală de eminescologie s-a dezvoltat la Cluj de-a lungul vremii, mai ales pe două direcții de cercetare, cu punctul de plecare în demersurile a doi iluștri profesori universitari. O linie, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Teutișan, se așează confortabil în descendență directă prin Ioana Bot și Ioana Em. Petrescu pe orizontul ideatic deschis de cel de al doilea profesor de la Facultatea de Litere al almei mater napocensis. El se angajează în citirea și recitirea operei eminesciene de pe aliniamentele metodei dați-mi voie s-o numesc astfel studiului imaginarului, foarte actuală, ca să nu spun: la modă, azi, aproape pretutindeni în lume. Domnia sa ne dă astfel o carte de eseuri concertate și structurate într-un tot unitar, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
oglindă este utilizată de romantici pentru a exprima ceea ce, cu un termen ulterior, se va numi inconștient". Bine-nțeles, romanticul asupra căruia se apleacă este Mihai Eminescu, iar volumul se intitulează Textul în oglindă, cu subtitlul explicativ: Reflecții ale imaginarului eminescian.* Discuția pornește, așadar, de la fixarea lui Mihai Eminescu în cadrul curentului romantic, reflectat în literatura română în condițiile particularităților istorice specifice, astfel încât, consideră Călin Teutian, "Eminescu rezolvă o criză a limbajului pașoptist, care e o criză a clișeului poetic, neîndoielnic. El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
paradigma romantică românească, ci doar vârful acestei paradigme, care se organizează în toate momentele ce îl preced. El este rezultatul unei dialectici a istoriei literaturii, al unei evoluții naturale a formelor, care-l fac posibil. Pe de altă parte, textul eminescian depășește, sub o serie de aspecte, modelul canonic romantic. Astfel încât simpla acreditare a textului eminescian ca simptomatic pentru romantismul românesc se dovedește insuficientă pentru a-l descrie în toate articu lațiile sale intime. Istoric vorbind, Eminescu corespunde modelului estetic romantic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
îl preced. El este rezultatul unei dialectici a istoriei literaturii, al unei evoluții naturale a formelor, care-l fac posibil. Pe de altă parte, textul eminescian depășește, sub o serie de aspecte, modelul canonic romantic. Astfel încât simpla acreditare a textului eminescian ca simptomatic pentru romantismul românesc se dovedește insuficientă pentru a-l descrie în toate articu lațiile sale intime. Istoric vorbind, Eminescu corespunde modelului estetic romantic, dogmatic în esență (sub masca abilă a unei explozii imagistice insolite). Față de această estetică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
romantismul românesc se dovedește insuficientă pentru a-l descrie în toate articu lațiile sale intime. Istoric vorbind, Eminescu corespunde modelului estetic romantic, dogmatic în esență (sub masca abilă a unei explozii imagistice insolite). Față de această estetică a romantismului, comportamentul textului eminescian se dovedește a avea, în unele dintre segmentele sale constitutive, o natură insurgentă. Uzând, adesea in extremis, de categoriile verificate ale modelului scriptural de tip romantic, textul eminescian se construiește ca identitate de o structură specială, definindu-se în primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a unei explozii imagistice insolite). Față de această estetică a romantismului, comportamentul textului eminescian se dovedește a avea, în unele dintre segmentele sale constitutive, o natură insurgentă. Uzând, adesea in extremis, de categoriile verificate ale modelului scriptural de tip romantic, textul eminescian se construiește ca identitate de o structură specială, definindu-se în primul rând în termeni de funcție și dinamică a construcției. Spiritul romantic stă, totuși, în cea mai mare măsură, la baza poeziei lui Eminescu și o caracterizează cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ca întreg. A lucra în spirit romantic presupune " un sistem relațional al gândirii poetice ", pentru care limbajul devine " un organism al expresiei bazat pe idei-simboluri ", care exprimă și semnifică. Un asemenea nucleu, reprezentând una dintre categoriile fundamentale ale gândirii poetice eminesciene, este oglinda". Pentru exeget, important nu este atât modul în care "fenomenele reflexiei refracției, absorției sau difracției", specifice oglinzii, se manifestă în "sistemul dinamicii textului", cât "felul în care, în oglinda textului, luminile textuale (universuri-artefact) se reflectă/ refractă/ multiplică etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care, în oglinda textului, luminile textuale (universuri-artefact) se reflectă/ refractă/ multiplică etc.". Domnia sa atrage atenția asupra faptului că "reduplicarea cosmosului, geneza în spatele feței reflectorizante rezultă în urma unui proces de divizare nucleică a corpusului originar", astfel încât, cercetat din această perspectivă, textul eminescian "acționează, într-o semantică a sublimării, constant metaforică, un angrenaj fascinant al jocului " de-a lumea și lumile ". Printr-o retorică a oscilațiilor, el proclamă finalitatea oniricului ca experiență ontologică. Miza va fi aici "recuperarea ordinii și regăsirea unei concurențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]