6,495 matches
-
Dieceza de Iași (în , în , în ) este una din cele șase episcopii romano-catolice din România, cu reședința la Iași. Dieceza de Iași a fost înființată în anul 1884 că sufragană a Arhiepiscopiei de București, cu jurisdicție canonica în Moldova. Teritoriul cuprins în Dieceza de Iași are o suprafață de 46.378 km²
Episcopia Romano-Catolică de Iași () [Corola-website/Science/316476_a_317805]
-
sunt catolici. Dieceza este condusă de episcopul Petru Gherghel, ajutat de episcopul auxiliar Aurel Percă (cu titlul canonic de episcop titular de "Mauriana"). În ținutul Moldovei, care s-a numit în trecut Valahia Minor, a luat ființă în 1227 prima episcopie catolică, anume Episcopia de Milcov (1227-1241), în 1371 Episcopia de Siret (1371-1434), în 1418 Episcopia de Baia (1413-1523), iar în 1607 Episcopia de Bacău (1607-1818). ""Misionarii care activat erau călugări franciscani, iezuiți și dominicani veniți din Italia, Polonia și Ungaria
Episcopia Romano-Catolică de Iași () [Corola-website/Science/316476_a_317805]
-
este condusă de episcopul Petru Gherghel, ajutat de episcopul auxiliar Aurel Percă (cu titlul canonic de episcop titular de "Mauriana"). În ținutul Moldovei, care s-a numit în trecut Valahia Minor, a luat ființă în 1227 prima episcopie catolică, anume Episcopia de Milcov (1227-1241), în 1371 Episcopia de Siret (1371-1434), în 1418 Episcopia de Baia (1413-1523), iar în 1607 Episcopia de Bacău (1607-1818). ""Misionarii care activat erau călugări franciscani, iezuiți și dominicani veniți din Italia, Polonia și Ungaria. După 1818, activitatea
Episcopia Romano-Catolică de Iași () [Corola-website/Science/316476_a_317805]
-
ajutat de episcopul auxiliar Aurel Percă (cu titlul canonic de episcop titular de "Mauriana"). În ținutul Moldovei, care s-a numit în trecut Valahia Minor, a luat ființă în 1227 prima episcopie catolică, anume Episcopia de Milcov (1227-1241), în 1371 Episcopia de Siret (1371-1434), în 1418 Episcopia de Baia (1413-1523), iar în 1607 Episcopia de Bacău (1607-1818). ""Misionarii care activat erau călugări franciscani, iezuiți și dominicani veniți din Italia, Polonia și Ungaria. După 1818, activitatea misionarilor catolici din Moldova a fost
Episcopia Romano-Catolică de Iași () [Corola-website/Science/316476_a_317805]
-
cu titlul canonic de episcop titular de "Mauriana"). În ținutul Moldovei, care s-a numit în trecut Valahia Minor, a luat ființă în 1227 prima episcopie catolică, anume Episcopia de Milcov (1227-1241), în 1371 Episcopia de Siret (1371-1434), în 1418 Episcopia de Baia (1413-1523), iar în 1607 Episcopia de Bacău (1607-1818). ""Misionarii care activat erau călugări franciscani, iezuiți și dominicani veniți din Italia, Polonia și Ungaria. După 1818, activitatea misionarilor catolici din Moldova a fost coordonată de la Iași, unde a funcționat
Episcopia Romano-Catolică de Iași () [Corola-website/Science/316476_a_317805]
-
Mauriana"). În ținutul Moldovei, care s-a numit în trecut Valahia Minor, a luat ființă în 1227 prima episcopie catolică, anume Episcopia de Milcov (1227-1241), în 1371 Episcopia de Siret (1371-1434), în 1418 Episcopia de Baia (1413-1523), iar în 1607 Episcopia de Bacău (1607-1818). ""Misionarii care activat erau călugări franciscani, iezuiți și dominicani veniți din Italia, Polonia și Ungaria. După 1818, activitatea misionarilor catolici din Moldova a fost coordonată de la Iași, unde a funcționat Vicariatul Apostolic al Moldovei (1818-1884)."" La 27
Episcopia Romano-Catolică de Iași () [Corola-website/Science/316476_a_317805]
-
După 1818, activitatea misionarilor catolici din Moldova a fost coordonată de la Iași, unde a funcționat Vicariatul Apostolic al Moldovei (1818-1884)."" La 27 iunie 1884 papă Leon al XIII-lea, prin scrisoarea ""Quae în christiani nominis incrementum"" , a înființat iarăși o episcopie pentru Moldova, care cuprindea până în preajma primului război mondial, teritoriul actual al diecezei, iar după primul război mondial, aceast teritoriu a fost mărit cuprinzând și teritoriul actual al moldovei dintre Prut și Nistru (Republică Moldova) până la incorporarea acestui teritoriu la
Episcopia Romano-Catolică de Iași () [Corola-website/Science/316476_a_317805]
-
II-lea că episcop de Iași. La 29 septembrie 1999 papă Ioan Paul al II-lea l-a numit pe Aurel Percă că episcop auxiliar de Iași, acesta primind titlul canonic de episcop titular de Mauriana. Conducătorii Diecezei de Iași Episcopia romano-catolică de Iași este împărțită din punct de vedere administrativ în decanate și parohii. Decanatele sunt în număr de 10 (zece) astfel: Fiecare decanat este condus de câte un decan care, din punct de vedere canonic, se află sub jurisdicția
Episcopia Romano-Catolică de Iași () [Corola-website/Science/316476_a_317805]
-
punct de vedere administrativ în decanate și parohii. Decanatele sunt în număr de 10 (zece) astfel: Fiecare decanat este condus de câte un decan care, din punct de vedere canonic, se află sub jurisdicția directă a episcopului. Pe întreg teritoriul Episcopiei romano-catolice de Iași sunt 159 de parohii, conduse de parohi.
Episcopia Romano-Catolică de Iași () [Corola-website/Science/316476_a_317805]
-
muzicii bizantine la noi sunt strâns legate de apariția și răspândirea creștinismului oriental pe aceste meleaguri, consemnat în multe documente arheologice și istorice, cum ar fi descoperirea unor bazilici străvechi, cimitire, martiri, obiecte și inscripții creștine, ori chiar existența unei episcopii în sec. IV, la Tomis (Constanța). Unele relatări vorbesc și despre practicarea muzicii la noi, cum este mențiunea despre martiriul Sfântului Sava de la Buzău († 372), despre care ne se spune ca era cântareț de psalmi și cultiva această cântare cu
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
cărțile de identitate, ci cu porecla călugărească). La încorporarea Bucovinei în Austria în 7 mai 1775, aceasta a găsit în noua provincie o mare bogăție formată din păduri, fânețe și pajiști, moșii și sate, bogăție ce se afla în proprietatea Episcopiei de Rădăuți, a mănăstirilor și schiturilor. Această avere ocupa două treimi din suprafața Bucovinei și provenea din daniile făcute acestor așezăminte religioase de către domnitorii Moldovei, clerul și boierii români, începând cu secolul al XV-lea. Pe data de 27 decembrie
Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei () [Corola-website/Science/322350_a_323679]
-
trebuit să renunțe la Salzburg, care prin Tratatul de la Pressburg a fost anexat de fratele lui mai mare, împăratul Francisc al II-lea. Ferdinand a fost numit Duce de Würzburg, un stat nou creat pentru el din fostele teritorii ale Episcopiei de Würzburg. Odată cu disoluția Imperiului în 1806 el a luat noul titlu de Mare Duce de Würzburg. La 30 mai 1814, după căderea lui Napoleon, Ferdinand a redevenit Mare Duce de Toscana. În 1815, Ducatul de Lucca a fost "decupat
Ferdinand al III-lea de Toscana () [Corola-website/Science/322381_a_323710]
-
pusă, încă de la sfărșitul sec al XIII-lea în slujba cetății, respectiv a curții regale din Hațegul învecinat - ar conduce la concluzia că, la început, lăcașul de cult ar fi deservit parohia locală de rit catolic, supusă, prin arhidiaconatul Hunedoarei, Episcopiei latine din Alba Iulia. Ca urmare a pustiitoarelor incursiuni turcești din anii 1420 și 1438, soldate cu distrugerea curții regale din Hațeg și cu incendierea și prădarea târgului și a localităților din împrejurimi, între care și Sântămăria Orlea, Ioan de
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
Liege (d. 1455). La 25 august 1466, Carol a intrat în Dinant, hotărât să răzbune această atingere a onoarea mamei sale și a distrus orașul, ucigând fiecare bărbat, femeie și copil; poate nu surprinzator, el a negociat cu succes cu Episcopia Liège. După moartea tatălui său, Filip cel Bun (15 iunie 1467), Episcopia din Liège a reînnoit ostilitățile, dar Carol a învins-o la Sint-Truiden și și-a făcut o intrare victorioasă în Liège, ale cărei ziduri el le-a dărâmat
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
hotărât să răzbune această atingere a onoarea mamei sale și a distrus orașul, ucigând fiecare bărbat, femeie și copil; poate nu surprinzator, el a negociat cu succes cu Episcopia Liège. După moartea tatălui său, Filip cel Bun (15 iunie 1467), Episcopia din Liège a reînnoit ostilitățile, dar Carol a învins-o la Sint-Truiden și și-a făcut o intrare victorioasă în Liège, ale cărei ziduri el le-a dărâmat. Filip cel Bun a murit la 15 iunie 1467. Carol a moștenit
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
timpurii ale noului Duce de Burgundia și nerăbdător să se stabilească diferite întrebări referitoare la executarea tratatului de Conflans, Ludovic a solicitat o întâlnire cu Carol la Péronne. În cursul negocierilor, ducele a fost informat cu privire la o proaspătă revoltă a Episcopiei din Liège instigată în secret de către Ludovic. După discuții timp de patru zile cum să se ocupe de adversarul său, Carol a decis să-și respecte cuvântul dat și să negocieze cu Ludovic (octombrie 1468), în același timp, forțându-l
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
[] este o biserică romano-catolică situată în orașul francez Chartres, aflat la 80 de kilometri sud-vest față de Paris. Ea este catedrala Episcopiei de Chartes și este considerată a fi cea mai reprezentativă, completă și mai bine conservată catedrală în stil gotic. În 1862 a fost înscrisă pe lista monumentelor Franței, iar în 1979 a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO
Catedrala Notre-Dame de Chartres () [Corola-website/Science/322522_a_323851]
-
din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . Zona ruinelor este și ea sit arheologic, având codul SV-I-s-A-05396. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), a fost construită în Bădeuți o biserică pe care voievodul a dăruit-o Episcopiei de Rădăuți, danie întărită apoi de Ștefan cel Mare. Ea s-a ruinat cu timpul. La 8 iulie 1481, zi în care este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Procopie (sfânt militar), voievodul moldovean Ștefan cel Mare (1457-1504) a obținut o victorie
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
că Biserica Mirăuți a fost zidită în timpul domniei lui Petru I Mușat (1375-1391). În anul 1388, domnitorul Petru I Mușat (1375-1391) a mutat, din rațiuni diplomatice, capitala Moldovei de la Siret la Suceava. În orașul Siret funcționa în acele vremuri o episcopie catolică misionară, care desfășura o amplă activitate cu scopul declarat de a aduna cât mai mulți aderenți. În acel oraș se mai făceau simțite încă ecouri ale vechii vasalități maghiare anterioare. Pentru a ieși din sfera directă de influență a
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
însoțit și de ușile împărătești, cu reprezentarea Bunei Vestiri, pe fundal arhitectonic,și cu chipurile proorocilor Isaiia și David, în registrul superior,într-o pictură aleasă, al cărei autor și datare, le aflăm pe icoanele, aduse de la Boiu, în colecția Episcopiei de Alba Iulia: Soborul îngerilor Mihail și Gavriil; Iisus Hristos, cu semnătura lui Ioan zugravul, data realizării, 1789, și numele platnicilor. Grație valoroaselor bunuri artistice, tradiția aducerii de la Boiu a bisericii din Uilac, este de netăgăduit, fragmentele din picturile zugravului
Biserica de lemn din Uilac () [Corola-website/Science/316963_a_318292]
-
multe rânduri începând cu sfârșitul secolului al X-lea, când Mieszko I a cucerit controlul asupra celei mai mari părți a zonei. Fiul lui, Bolesław I, a avut controlul asupra unei bune părți a acestora. Tot el a înființat o episcopie în Kołobrzeg în 1000-1005/07, mai înainte ca să piardă din nou controlul asupra zonei. În ciuda încercărilor ducilor polonezi să recâștige controlul asupra Pomeraniei, doar Bolesław al III-lea a reușit ca, pe parcursul a mai multor campanii din 1116 - 1121, să
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
Lubuszului de pe ambele maluri ale Oderului până la valea râului Spree în vest, inclusiv orașul Lubusz, a fost parte a ducatului lui Mieszko. Polonia a pierdut Lubuszul atunci când Bolesław al II-lea Rogatka a vândut regiunea margrafilor de Brandenburg în 1248. Episcopia Lebus a rămas în subordinea diocezei Gniezno până în 1424, când a trecut în subordinea episcopiei de Magdenburg. Voievodatul Lubusz al zilelor noastre cuprinde cea mai mare parte a Lubuszului medieval de la răsărit de Oder. O parte a Teritoriilor Recuperate la
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
a fost parte a ducatului lui Mieszko. Polonia a pierdut Lubuszul atunci când Bolesław al II-lea Rogatka a vândut regiunea margrafilor de Brandenburg în 1248. Episcopia Lebus a rămas în subordinea diocezei Gniezno până în 1424, când a trecut în subordinea episcopiei de Magdenburg. Voievodatul Lubusz al zilelor noastre cuprinde cea mai mare parte a Lubuszului medieval de la răsărit de Oder. O parte a Teritoriilor Recuperate la est de Regiunea Lubusz a făcut parte la un moment dat din provinciile poloneze Pomerielia
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
a încercat să naționalizeze proprietatea catolică, dar această acțiune a provocat protestul împăratului roman de răsărit, astfel a ales să alunge un număr de catolici într-o provincie. La 1 februarie 484, a organizat o întâlnire a episcopilor catolici cu episcopii arieni, iar pe 24 februarie 484, i-a scos cu forța pe episcopii catolici din locuințele lor și i-a exilat pe insula Corsica. Câțiva au fost martirizați, inclusiv fostul proconsul, împreună cu Frumentie și comercianții bogați, care au fost uciși
Huneric () [Corola-website/Science/329013_a_330342]
-
roman de răsărit, astfel a ales să alunge un număr de catolici într-o provincie. La 1 februarie 484, a organizat o întâlnire a episcopilor catolici cu episcopii arieni, iar pe 24 februarie 484, i-a scos cu forța pe episcopii catolici din locuințele lor și i-a exilat pe insula Corsica. Câțiva au fost martirizați, inclusiv fostul proconsul, împreună cu Frumentie și comercianții bogați, care au fost uciși la Hadrumetum după ce au refuzat să devină ariani . În plus, Huneric a ucis
Huneric () [Corola-website/Science/329013_a_330342]