6,312 matches
-
bon sens et le bon gout il y a la difference de la cause a son effet" („Diferența între bunul simț și bunul gust este diferența dintre cauză și efect”) Conform lui Donald Keene, „efemeritatea” este caracteristica cea mai distinctivă a esteticii japoneze., ceea ce este în concordanță cu termenul budist "mujō", care poate fi tradus prin „impermanență”. Unul dintre puținii occidentali care a considerat conceptul de „impermanență” în context estetic ca fiind important a fost Vladimir Nabokov, care în prelegerea sa despre
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
că frumosul trebuie să moară: frumosul totdeauna moare...”) Termenul japonez pentru „estetică” (美学, "bigaku") a fost folosit pentru prima dată (și probabil inventat) de către filosoful Chōmin Nakae (1847-1901) cam prin 1883. În 1886, Universitatea Tokio a ținut primele prelegeri despre estetică, cursul fiind ținut de către un occidental. Prin urmare, primii esteticieni japonezi au fost cu toții studenți ai curentelor estetice occidentale, nedând nicio importanță tradițiilor locale. Această tendință a început să se schimbe odată cu apariția lui Shūzō Kuki (1888-1941) și a lui
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
waka, renga. Implicațiile se suprapun în oarecare măsură cu "sabi" și "fūryū". Este un ideal poetic creat de Bashō și discipolii lui în haiku, cu toate că ideea existase în germene cu mult înaintea lor. "Sabi" te duce cu gândul la o estetică medievală care combină elemente de bătrânețe, singurătate, resemnare, liniște sufletească, dar elemente calitative plebee ale erei Edo (1600-1868) pot fi și ele găsite. Uneori termenii "sabi" și "wabi" sunt folosiți sinonim, sau în conjuncție unul cu altul, în estetica ceremoniei
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
o estetică medievală care combină elemente de bătrânețe, singurătate, resemnare, liniște sufletească, dar elemente calitative plebee ale erei Edo (1600-1868) pot fi și ele găsite. Uneori termenii "sabi" și "wabi" sunt folosiți sinonim, sau în conjuncție unul cu altul, în estetica ceremoniei ceaiului. Fujiwara no Toshinari (1114-1204), primul poet de seamă care a folosit un cuvât legat de "sabi" (anume verbul "sabu") în critica literară, a subliniat conotațiile lui cu singurătatea, dezolarea, descriind de exemplu o imagine a unor trestii de pe
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
shogyō mujō" („toate tărâmurile existenței sunt efemere”) este prima din cele „Trei legi ale Budismului”. În mod tradițional, japonezii sunt conștienți de impermanența lucrurilor, iar conceptul "mujō" este o temă majoră în literatura lor. "Yūgen" este un concept important din estetica tradițională japoneză. Traducerea exactă a termenului depinde de context. În textele filosofice chinezești din care a fost preluat însemna "îtunecat", "adânc" or "misterious". În critica literară a poeziilor "waka" era folosit pentru a descrie profunzimea subtilă a lucrurilor care este
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
un fel, opusul conceptului "aware". "Aware" este cel mai bine descris de către Murasaki Shikibu, iar "okashi" de către Sei Shonagon. Un concept tot din perioada Heian, "miyabi" (literal, „curtoazie”, dar în general, „eleganță”), a fost poate cel mai inclusiv termen din estetica perioadei respective, fiind folosit în special pentru descrierea plăcerilor liniștite, pe care curtenii credeau că doar ei le puteau savura. Putea fi folosit pentru lucruri atât de diferite precum mirosul unei flori sau amestecul delicat de culori a unui veșmânt
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
și de canalizare. Trăsătura specifică a arhitecturii minoice consta în forma coloanelor, mai înguste la bază și cu diametrul tot mai mare către vârf. Trunchiurile de chiparos folosite pentru coloane erau înfipte în pământ invers, pentru a preveni înmugurirea. Această estetică s-a păstrat până și atunci când minoicii au trecut la folosirea coloanelor de piatră. Palatul cretan nu are aspect de fortăreață precum cel mesopotamian, deoarece primejdia invaziilor exterioare era mai mică. Din acest motiv, accentul nu cade pe zidurile de
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
mare clădire construită în secolul al XVIII-lea în Europa. Urmând modelele contemporane din Franța și Spania, palatul este într-o relație strânsă cu peisajul. La Napoli și la Caserta, Vanvitelli se conformează stilului clasic sobru, concentrându-se simultan asupra esteticii și structurii, stil care va face o tranziție ușoară spre Neoclasicism. Monarhii din casa de Savoy erau foarte receptivi la noul stil. Aceștia au angajat trei arhitecți faimoși — Guarino Guarini, Filippo Juvarra și Bernardo Vittone — pentru a le ilustra grandioasele
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Exemple: Seagram Building , Sediul Central al Națiunilor Unite, ambele din New York, intrarea în stația de metro Loughton din Londra, clădirea Equitable Bulding din Chicago. Acest stil reprezintă un nou mod de considerare a arhitecturii. Caracteristici: simplificarea formei și a ornamentelor, estetica este "mașinistă", eliminarea detaliilor inutile, predominanța funcționalului asupra formei. Modernismul exprimă o diversitate de idei și concepte stilistice printre care: structuralismul, formalismul, Bauhaus, stilul internațional La începutul secolului XX, contextul era oarecum potrivnic stilului decorativ din arhitectură. Arhitectul german Adolf
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
internațional, ramură a modernismului care a luat naștere în anii 1920, a devenit definitoriu în construcția clădirilor grandioase. Din punct de vedere filozofic, funcționalismul exprimat de primii moderniști viza realizarea unui număr limitat de materiale, ceea ce a dus la o estetică minimalistică destul de uniformizată, prin care se evitau elementele decorative în favoarea proporțiilor și a metodelor de construcție a clădirilor. Moderniștii, de exemplu celebrul Le Corbusier, nu se mai considerau simpli constructori, ci adevărații artiști și modelatori ai societății, iar perioada postbelică
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
simboluri magistrale ale culturii universale, dar, în același timp, un univers la care s-au mai racordat și alți autori ai culturii române, de la Eminescu la Eugen Barbu. (...). „Căderile” poetei sunt, de fapt, adevărate înălțări. (...). Miza acestei cărți este una estetică prin excelență și acest lucru mi se pare punctul forte al acestei cărți, ale acelor „căderi”, prin care, ca prin niște tuburi de orgă țâșnește în sus poezia. Și acestea mi se par mai degrabă niște prestații digitale foarte savante
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
și lucrează alături de compozitorii Bernard Parmegiani, Iannis Xenakis, François Bayle pentru filmele sale de scurt-metraj. Interesul pentru tehnica de ultimă generație, dar și pentru o nouă modalitate de expresie, imprimă filmelor sale un caracter experimental, șocant pentru spectator. Kamler admiră estetica suprarealistă și utilizează motive caracteristice ei - roți dințate și alte mecanisme; elefantul-paianjen din "L'araignéléphant" (1967) amintește de cel din pictura lui Salvador Dalí, "Vis de trezire generat de zborul unei albine în jurul unei rodii" (1944). Dacă în primele sale
Piotr Kamler () [Corola-website/Science/317684_a_319013]
-
De asemenea, a fost membru al Comisiei UNESCO din Germania. Din 1964 până la pensionarea sa în 1972 a fost profesor de muzicologie la Universität des Saarbrücken. Wiora a activat în multe zone de cercetare muzicologică: cântecul folcloric și folclorul muzical; estetica muzicală și istoria conceptului de muzică; perioade individuale și țări; genuri (mai ales liedul); specii de muzică (de exemplu, muzica absolută, muzica cu program); și compozitori (Josquin, Brahms). Lucrările sale se caracterizează prin atenția pe care o acordă fiecărui aspect
Walter Wiora () [Corola-website/Science/319192_a_320521]
-
(n. 22 septembrie 1938, Sighișoara - d. 27 octombrie 2016, Cluj-Napoca) este un scriitor, editor si critic român, autor al teoriei sublimului ca element cheie în estetica literaturii science fiction. Clasele primare (1945-1949), gimnaziale și liceale (1949-1955), la Sighișoara; licențiat al Facultății de Filologie a Univ. din Cluj (1956-1961). Cursuri de vară (aug.1988) la Univ. din Stirling, Scoția (Marea Britanie). Prof. de lb. și literatura română la
Cornel Robu () [Corola-website/Science/319315_a_320644]
-
afectate de astm provoacă difilcutăți în respirație/ respiratorii. Din cauza că genul posedă chelicere puternice, mușcătura ar putea lasă o cicatrice. Acești păianjeni nu sunt mari dăunători pentru oameni. Construindu-și pânza pe arbuștii și florile din grădini, incomodează sau afectează estetica grădinilor. Însă prezența păianjenului lângă fructe poate respinge dăunătorii, fără a se folosi insecticide.<br> S-au făcut încercări de a produce haine din mătase. Dar, din punct de vedere comercial, această idee nu a avut succes, materialul rezultat era
Păianjeni țesători sferici aurii () [Corola-website/Science/319337_a_320666]
-
despre „"operele complete ale unui uriaș ca Grigorescu"”. Nicolae Grigorescu, țăran la origini, a rămas fidel tematicii universului rural. Ion Andreescu, deși născut la oraș și-a ales cu predilecție motivele din mediul țărănesc. O dată cu trecerea în secolul următor, alături de estetica semănătoristă tributară într-o mare măsură și lui Grigorescu, s-a afirmat mișcarea modernistă, îndeosebi simbolistă, care a promovat tematica urbană, a orașului. Fiind conectat la polemicile timpului său dintre moderniști și semănătoriști, Baltazar s-a raliat modernismului, acest lucru
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
și plină de grație. Maniera impresionistă se face prezentă în opera lui Apcar Baltzar și la renumitele sale personaje din mahalaua bucureșteană. Pictorul a executat aceste compoziții cu aceeași libertate a penelului și cu aceeași atmosferă plină de lumină specifică esteticii impresionismului. Ca și la Ștefan Luchian în lucrările sale "", "" și "Vezi tu, Stane, vine iarna", picturile realizate din tematica mahalalelor sunt lipsite de intenția literaturizantă. Interesul lui Baltazar pentru categoria femeilor din această categorie socială de la marginile Bucureștiului nu a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
în arta românească, unde artiștii au simțit nevoia racordării la stilul neoromânesc care s-a manifestat cu predilecție în arhitectură, cu plusurile și minusurile de rigoare. Art Nouveau-ul, ca variantă a romantismului târziu este ilustrat de conceptul "Einfühlung"-ului. În estetică a fost definit ca simpatie și mai apoi a fost tradus ca empatie), conceptul fiind inventat de către Robert Vischer. Arta 1900, așa cum mai este denumit Art Nouveau-ul, este caracterizată prin valorificarea elementelor stilistice medievale și ale artei populare într-un
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
2004, Muzeul Banatului, Timișoara. Saloane Internaționale de grafică, gravură și desen: 1969, 1970, 1973, 1982, 1983, 1986, 1970, 1988, 1989 București; 1971 Galați; 1974 Cluj Napoca; 1992 Tulcea; 1996-1998 Saloanele Moldovei; 1997, 1998, 1999 Salonul Național Reșița; Expoziții cu program - 1986, Estetica Urbană; 1995 “ Copacul” Galeria Națională Delta Arad; 1997, Expoziție Comemorativă la Institutul de Arte Plastice“ Ion Andreescu“ din Cluj. Expoziții de grup ale Filialei U.A.P. Arad în alte orașe: 1970 Baia Mare; 1972, 1983, 1986, 1987 București; 1969, 1979, 1989
Lia Rodica Cott () [Corola-website/Science/315683_a_317012]
-
26 aprilie 1954, Timișoara) este un scenograf și pictor român. Studii: Institutul de Arte Plastice, “Nicolae Grigorescu” București, secția scenografie, promoția 1978. Membru al UAP din România, din 1990. Expoziții personale: 1983 “Peștii” Galeria ALFA Arad. Expoziții cu program: 1980 “Estetica Urbană”1, Galeria ALFA, Arad. 1981 “Copacul” 1, Galeria ALFA Arad. 1982 “Copacul “2, Galeria ALFA Arad. 1982 “Copacul” 2 la Galeria HELIOS, Timișoara. 1982 ”Medium” 1, Muzeul de Artă, Sf. Gheorghe. Expoziții republicane: 1982 Republicana de pictură și sculptură
Doru Păcurar () [Corola-website/Science/315876_a_317205]
-
Ramurilor Clasice ale i: hidroterapia, electroterapia, kinetoterapia, climatoterapia, termoterapia, fototerapia, laserterapia, masajul terpaeutic, balneoterapia. După anii 1990, odată cu schimbarea radicală a criteriilor estetice, fizioterapia a luat un avânt extraordinar și în tratamentul țesutului adipos, al pielii și în general al esteticii corporale. Apariția unor noi ramuri interdisciplinare, care se folosesc de toate mijloacele fizioterapiei, dar și ale nutriției, pentru atingerea unor ținte (slăbire, tonifiere mulculară, tonifierea pielii, celulită) a impulsionat investițiile în domeniu. Reshaping, Tratamentul Celulitei, Slăbire, Wellness, Spa etc. sunt
Fizioterapie () [Corola-website/Science/316662_a_317991]
-
a patra carte din seria Terramare au stat la baza filmului animat din 2005 . Filmul a fost regizat de fiul lui Miyazaki, Goro, ceea ce a constituit o dezamăgire pentru Le Guin. Ea și-a exprimat reținerile față de : în timp ce a apreciat estetica filmului, s-a legat de aspectul moral și de acțiune. Ursula Le Guin a scris: "În mare parte a fost, după părerea mea, incoerent." În 2004, Sci Fi Channel a ecranizat primele două cărți din trilogia Terramare într-un mini-serial
Ursula K. Le Guin () [Corola-website/Science/316739_a_318068]
-
al culegerilor "Analize și aprecieri" (1959), "Ecouri critice" (1963), "Articole critice" (1966) în care dezvăluie realizările și indică particularitățile literaturii basarabene din perioada postbelică, legitățile și tendințele de dezvoltare a genurilor literare de bază. Se orientează spre anumite probleme de estetică și teorie literară: raportul dintre adevărul vieții și adevărul artistic, corelația dintre fond și formă, general-umanul și contemporaneitatea în literatură, specificitatea imaginii poetice ș.a. În domeniul istoriei literare desfășoară o intensă muncă de valorificare și interpretare a clasicilor literaturii române
Ramil Portnoi () [Corola-website/Science/318540_a_319869]
-
unei „mini Revoluții Culturale” în România Comunistă, lansând o ofensivă Neo-Stalinistă împotriva autonomiei culturale, o întoarcere la conducerea strictă a realismului socialist și atacuri asupra intelectualilor necorespunzători. Era cerută o conformare strictă, ideologică în științele umane și sociale. Competența și estetica urmau să fie înlocuite de ideologie; profesioniștii din anumite domenii urmau să fie înlocuiți de agitatori, iar cultura urma din nou să devină un instrument al propagandei politico-ideologică. În ultima versiune din noiembrie 1971, publicate ca un document oficial al
Tezele din iulie () [Corola-website/Science/318679_a_320008]
-
a avut o atitudine cu totul „științifică” în filosofie. Ca și mulți de-ai timpului său, Leonardescu a avut un mare interes în psihologie, știință pe care a încercat să o aplice în diverse domenii ale filosofiei, precum epistemologia și estetica. Lista lungă de cărți publicate de el include "Filosofia față cu progresul științelor pozitive" (1876), "Metafizică, religie și știință" (1884), "Principii de psihologie" (1892), "Morala Inductivă sau știința conduitei omenești" (1885) etc. Ioan Pop Florantin, doctor în filosofie la Universitatea
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]