6,175 matches
-
o populație volatilă de studenți legitimi, radicali „clandestini” și, sporadic, vânzători și utilizatori de droguri. Chiria rămânea neplătită. și exista un considerabil trafic nocturn Între căminele de fete și cele de băieți, În ciuda interdicției oficiale 14. Administrația Universității din Nanterre ezitase să aplice regulamentul pentru a nu provoca tulburări, dar, În ianuarie 1968, a decis să excludă un intrus și l-a amenințat cu sancțiuni pe studentul Daniel Cohn-Bendit pentru că insultase un ministru aflat În vizită 15. Au urmat demonstrații, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani ca să afle exact din ce parte bate vântul, Înainte de a urma exemplul lui Hrușciov și a-l denunța pe dictatorul sovietic. Experiența cehă a terorii staliniste la apogeul său era atât de recentă și de brutală, Încât șefii partidului ezitau să admită și cea mai mică „eroare”, de teamă să nu provoace reacții ce ar fi făcut să pălească evenimentele din 1956 din Polonia și chiar Ungaria. Destalinizarea În Cehoslovacia a fost așadar deliberat amânată cât mai mult cu putință
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cehoslovac Înmânaseră În secret rușilor o scrisoare ce detalia amenințarea iminentă la adresa regimului comunist din Cehoslovacia, solicitând o intervenție militară 13. Decizia sovietică de a invada Cehoslovacia a fost luată oficial abia pe 18 august. Se pare că Brejnev a ezitat - intuind că, deși victoria va fi ușoară, urmările s-ar putea dovedi problematice -, dar În scurt timp ea devenise inevitabilă. Liderii sovietici anticipau că la al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Cehoslovac aripa reformistă va prelua definitiv puterea și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o suveranitate limitată și orice fisură În monopolul puterii deținut de stat putea provoca o intervenție militară. Pierderea popularității, acasă sau În străinătate, nu era un preț prea mare pentru stabilitatea astfel garantată. După 1968, convingerea că Moscova nu va ezita să recurgă la forță În caz de necesitate garanta din nou siguranța zonei sovietice. Dar nu mai era posibil (și nici nu a mai fost vreodată posibil) - iar aceasta a fost adevărata lecție a anului 1968, mai Întâi pentru cehi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de comuniști, scădeau numeric, sindicatele din Învățământ și administrația publică deveneau tot mai importante prin dimensiuni și militantism. Vechile sindicate nu arătaseră prea multă simpatie pentru șomeri: preocupate mai ales să evite concedierile (și să-și mențină propria influență), ele ezitau În fața confruntărilor deschise. Cauza celor tineri și fără loc de muncă a fost Îmbrățișată cu entuziasm de curajoasele sindicate din sectorul terțiar: Force Ouvrière În Franța, NALGO, NUPE și ASTMS 4 În Marea Britanie. În fața unui val fără precedent de solicitări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Lech Wa³êsa, electrician, și alți 14 angajați de la Elektromonta Gdañsk. Nu se știe dacă mișcarea semiclandestină pentru drepturile muncitorilor ar fi continuat să ia amploare. Purtătorii ei de cuvânt prinseseră curaj după vizita recentă a papei și simțeau că regimul ezită să recurgă la riposte violente de teama unui blam internațional. Dar rețeaua lor de activiști era măruntă și neorganizată. Sprijinul de masă le-a fost Însă asigurat când Partidul Comunist a făcut o tentativă - a treia Într-un deceniu - de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Gorbaciov la cererile de autonomie care răzbăteau de la periferia imperiului nu ar trebui să ne surprindă. După cum am văzut, Gorbaciov fusese de la bun Început un „comunist reformist”, deși unul cu totul neobișnuit: el susținea nevoia de schimbare și reînnoire, dar ezita să atace premisele fundamentale ale sistemului În care se formase. Ca mulți din generația sa, În URSS și nu numai, el credea sincer că singurul mod de a ameliora situația era o reîntoarcere la „principiile” leniniste. Ideea că Însuși proiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
semnificații), la Varșovia s-a constituit un Comitet Cetățenesc al Solidarității care avea sarcina de a pregăti negocieri complete cu guvernul. Toate opțiunile fiind epuizate, Jaruzelski a cedat În sfârșit În fața evidenței și a forțat Comitetul Central al partidului, care ezita Încă, să accepte convorbirile. Pe 6 februarie 1989, comuniștii au recunoscut În mod oficial Solidaritatea drept partener de discuții și au Început „negocierile la masa rotundă”, care au durat până pe 5 aprilie. În acea zi (la o săptămână după un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi putut supraviețui la nesfârșit. Cert este că părea imun la schimbare: În iunie 1987, demonstranții din Berlinul de Est care manifestau Împotriva Zidului și Îl aclamau pe Îndepărtatul Gorbaciov au fost Împrăștiați rapid. În ianuarie 1988, guvernul nu a ezitat să Închidă și să elimine peste o sută de demonstranți care comemorau asasinarea Rosei Luxemburg și a lui Karl Liebknecht În 1919, purtând pancarte care o citau chiar pe Luxemburg: „Libertatea este și libertatea celor care gândesc altfel”. În septembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În autoritate și limita drastic opțiunile puterii 31. Sigur, astfel de considerații nu Împiedicaseră autoritățile comuniste din China să Împuște sute de demonstranți pașnici În piața Tiananmen pe 4 iunie 1989. Dacă ar fi putut, Nicolae Ceaușescu nu ar fi ezitat să urmeze exemplul Beijingului. Erich Honecker a luat În considerație ceva asemănător, și poate nu era singurul. Dar pentru majoritatea liderilor comuniști, acest lucru deja nu mai era posibil. Există un moment crucial În care orice regim autoritar muribund oscilează
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Într-o proporție covârșitoare, independența totală. Gorbaciov, care trecuse cu inima Îndoită la pedepsirea republicilor recalcitrante, a revenit acum la poziția sa inițială, căutând În zadar un modus vivendi. Dar președintele sovietic era acum atacat din ambele părți. Faptul că ezita să-i zdrobească pe baltici l-a Îndepărtat definitiv de aliații săi militari (doi dintre generalii care au organizat atacurile de la Vilnius și Riga vor avea un rol important În puciul moscovit). Nici foștii prieteni și admiratori nu mai aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Își aveau sursa În problemele economice, nu În năzuințe naționale neîmplinite. Puși să aleagă Între independența țării Galilor și revitalizarea economică (sub guvernare engleză) a văilor miniere, satelor și porturilor devastate de dezindustrializare și șomaj, foarte puțin galezi ar fi ezitat. Scoția era un caz aparte. și aici declinul vechilor industrii a făcut ravagii, dar Partidul Național Scoțian apărut În anii ’70 avea un scor electoral de patru ori mai mare decât omologul său din țara Galilor. La două decenii după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
semnării Tratatului. Marea Britanie și Danemarca au semnat cele mai multe prevederi ale Tratatului, dar nu au subscris la moneda unică - pe de o parte, fiindcă anticipau impactul său economic restrictiv, pe de altă parte, din cauza rezonanței sale simbolice pentru niște națiuni care ezitau să cedeze simbolurile suveranității unor agenții transnaționale; iar În cazul Marii Britanii, și deoarece (ca de atâtea ori În trecut) demersurile pentru crearea Uniunii erau privite cu neîncredere, ca un nou pas către superstatul european 3. Desigur, Tratatul de la Maastricht a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În acea perioadă, mulți germani erau de părere că persecuția evreilor nu fusese cea mai mare crimă, ci cea mai mare eroare a lui Hitler: Într-un sondaj de opinie din 1952, aproape doi din cinci adulți din RFG nu ezitau să declare că era „mai bine” să nu existe evrei pe teritoriul Germaniei. Faptul că În imediata vecinătate reperele atrocităților naziste erau relativ absente a Înlesnit astfel de poziții: naziștii avuseseră grijă să amplaseze principalele lagăre ale morții departe de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
E bine că astfel de lucruri sunt discutate În cadrul mai larg al istoriei europene, pentru că, pe de o parte, ele explică așa-numitul „excepționalism românesc”, iar pe de alta, pun degetul pe rănile unei vinovății colective pe care românii nu ezită s-o etaleze și când e cazul, și când nu e. Evenimentele din decembrie 1989 sunt un prilej, pentru Tony Judt, de a realiza o judecată globală asupra comunismului românesc, a cărui sferă de acțiune s-a suprapus perfect istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
este vorba despre varietatea Gamay) care conferea abundență în detrimentul calității". Mulțumită, de asemenea, târgurilor de vinuri, dintre care cel mai vechi este cel de la Mâcon, creat printr-un edict în 1340. Mulțumită, în fine, curajului mercantil al burgunzilor, care nu ezitau să plece în călătorii lungi pentru a deschide noi piețe. Viticultorii burgunzi sunt, deopotrivă, cei care au descoperit în secolul al XVIII-lea, pe când căutau să fabrice vinuri mai tari pentru clienții lor englezi, influența benefică a învechirii vinului în
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
repetat în secolul al XX-lea, ba din contră, din anii cincizeci, a început să scadă. Cu siguranță, odată cu primul Război Mondial, vinul avea să-și recâștige emblema de vechi combatant. În opera sa, Omagiu vinului , Mareșalul Pétain nu a ezitat să scrie faptul că vinul "a ajutat considerabil, în felul său, la victorie". Este adevărat că, încă de la începutul conflictului, viticultorii din Sud au oferit trupelor franceze stocurile lor de vin (200 000 hl), realizând astfel o campanie publicitară impresionantă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Intentions (Intenții), Wilde citează descoperirea de către Whistler a valorii estetice a cetii, descoperirea, de către prerafaeliți, a frumuseții anumitor tipuri de femei care până atunci nu fuseseră considerate nici frumoase, nici "tipice". Constituie oare acestea exemple de "cunoaștere" sau de "adevăr" ? Ezităm. Sunt, spunem noi, descoperiri ale unor noi "valori perceptibile", ale unor noi "calități estetice". înțelegem în general de ce esteticienii ezită să nege că "adevărul" ar fi un atribut și un criteriu al artei *8: 61 pe de o parte, el
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
femei care până atunci nu fuseseră considerate nici frumoase, nici "tipice". Constituie oare acestea exemple de "cunoaștere" sau de "adevăr" ? Ezităm. Sunt, spunem noi, descoperiri ale unor noi "valori perceptibile", ale unor noi "calități estetice". înțelegem în general de ce esteticienii ezită să nege că "adevărul" ar fi un atribut și un criteriu al artei *8: 61 pe de o parte, el reprezintă un termen onorific și, atribuit artei, justifică respectul serios pentru artă, considerarea acesteia ca una dintre, valorile supreme ; pe
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
fie studiați, un scriitor de mâna întâi sau chiar de mâna a doua din timpul nostru merită și el să fie studiat. 74 De obicei lipsa de receptivitate sau timiditatea este cea care îi face pe profesorii de literatură să ezite a judeca singuri. Ei proclamă că așteaptă "verdictul vremii" fără să-și dea seama că acesta nu e decât verdictul altor critici sau cititori, inclusiv al altor profesori. Ideea, potrivit căreia istoricul literar se poate dispensa de critica și de
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
românești, cât și deconstrucție a unei prejudecăți privind minoratul artei simboliste sau a inexistenței ei ca atare. Inevitabil, ea reprezintă un decupaj personal, și oricând poate fi imaginat altul mai bun, mai documentat și cu criterii mai clar precizate. Am ezitat între a impune un model, un calapod estetic în avantajul clarității și să înlătur tot ceea ce cade în afara lui, și a lărgi aria de investigație și a mă plia pe relieful adesea accidentat al fenomenului simbolist, pierzând sub raportul clarității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
operei sale. Cecilia Cuțescu-Storck se va dispensa însă de subiectul mitologic, reținând mai degrabă o notă alegorică de efect decorativ și coregrafia gestuală care întreține o atmosferă de mister. În monografia pe care i-o consacră pictorului, Patrick Bade nu ezită să-l afilieze simbolismului și sensibilității fin de siècle: "Cu toate acestea, în ochii noștri el pare să fi fost una dintre figurile cele mai reprezentative ale mișcării simboliste și a acelei stări de spirit universale numite "fin-de-siècle"81. Tot
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bun, pentru că ea s-a dezvoltat în condiții și într-un mediu analog celui care se oferă debutanților români. Artiștii polonezi sunt susținuți de aristocrația poloneză, iar criticul de artă indică drept soluție mecenatul și în România. Și Bachelin nu ezită să supraliciteze modelul tocmai pentru că-l socotește apropiat cazului românesc: "Și se prea poate ca primul maestru sticlar al timpului nostru fără să provocăm neplăcere domnilor Luc Olivier Merson, Ehrmann și Grasset însuși a fost un prea tânăr polonez, elev
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atât, Kimon Loghi se află în cercul restrâns al celor doisprezece membri fondatori ai "Tinerimii artistice", fusese, la München, elevul lui Franz von Stück, pictor apreciat de Arghezi, fără exagerare însă. Ceea ce devenea principalul atu al artistului, și acesta nu ezita să-l folosească -, era calitatea sa de "colorist", foarte multe dintre reflecțiile critice anterioare oprindu-se la această evidență. Arghezi insistă însă asupra incapacității pictorului de a transmite o emoție sau o reflecție, unde și relevarea unui repetitiv obsedant, a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
instrucției și moralului unităților din Armata a 4-a48. Astfel, ancheta internă ordonată de mareșalul Ion Antonescu nu a făcut altceva decât să confirme evaluările germane cu privire la potențialul combativ scăzut al unităților românești, Totuși. în pofida acestor constatări, Conducătorul statului nu a ezitat să atribuie în mod arbitrar pierderile masive suferite de armatele române elementului evreiesc. Există suficiente dovezi documentare unele fiind incluse în prezentul volum care atestă faptul că, încă de la debutul conflictului sovieto-german, autoritățile române au "identificat", alături de regimul sovietic, populația
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]