6,288 matches
-
intelectuale. Intelectualizarea modernă și contemporană a istoriei e incompatibilă cu dinamica vieții și a faptelor istorice esențiale, chiar și într-o societate "de intelectuali". Prea mulți intelectuali cu sensuri, dar fără rost... Schemele binare din cunoașterea modernă ajută mai mult fantezia divizării istoriografice și teoretice, dar cu atât mai puțin un mod coerent și transparent de a percepe realitatea prin și din limbaje. Ele sunt mai mult efecte de analitică a cunoașterii moderne și ale unui mimesis științific prin tradiția de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
impus însă ca romancieră cu Rămas-bun (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din București), Arta conversației (1980; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, Premiul Cântarea României) și Carnetul din port-hart (1995). Colaborează la „România literară”, „Vatra”, „Flacăra”, „România Mare” ș.a. Este și autoarea fanteziei dramatice pentru copii Grădina fermecată, jucată la Teatrul de Păpuși din Iași în stagiunea 1980-1981, a dramatizării Arta conversației, după romanul omonim, realizată împreună cu actorul George Bănică (premiera în 1983 la Teatrul Giulești din București, pusă în scenă și la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
Teoriile conspirației sunt mai mult decât ridicole: nu numai că nu pot demonstra cum atâtea persoane au putut păstra un secret atât de grotesc, dar nici nu sunt în stare să descopere măcar un motiv convingător care explice o asemenea fantezie. Afirmația recentă că un mormânt din Talpiotul de Est, localizat între Ierusalim și Betleem (săpat în 1980), a fost mormântul lui Isus și al familiei sale orientează discuția într-o lumină complet nouă. Cei care au propus această teorie nu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cu nuanțe de fanatism, prioritatea trebuie să revină imaginației. Cu o debordantă inventivitate, S. are, de pildă, ideea unui Teatru de Vedenii, care să transfere cotidianul în fantastic, precum și - într-o montare de răsunet cu Macbeth de Shakespeare, în 1946 - fantezia, pentru mulți contrariantă, a folosirii unor măști (care ar exprima „esența artei actoricești”); închipuie Teatrul Rotund (în mijloc publicul, de jur-împrejur actorii, pe o scenă circulară); recurge la tehnica cinematografică ș.a.m.d. Spectacolul teatral, așadar, dispune de un limbaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
și „viața de iluzii”, între convenție și trăire autentică. Un actor se adresează publicului din sală, exprimându-și nedumeririle în legătură cu rolul pe care urmează să îl joace. Și ajunge la concluzia că e mai complicată „viața plăsmuită cu inspirația și fantezia”. Farsa radiofonică Săraca Rica! nu e decât o glumă ieftioară, cu oarecari nostime efecte de limbaj. Raky propune un dialog cu tentă umoristică între tineri însurăței. De fapt, nu este un dialog, ci o ciorovăială cu derapaje, cvasiionesciene, în absurd
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
deschidea ușile în fața unei mulțimi nerăbdătoare, muzica tunătoare amestecată cu miros de grăsime încinsă navălea în stradă și, la ora unsprezece, aceeași mulțime, moleșită și mahmură, se revărsa pe trepte, lângă care un girofar al miliției aducea o notă de fantezie ritmului aceluia neschimbat... Cochiliile de argint din La Ratafia din Neuilly, repetam noi încet. Charlotte ne-a explicat compoziția acelei băuturi neobișnuite. Discuția a abordat foarte firesc universul vinurilor. Și atunci, subjugați de un val colorat de denumiri, de savori
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unui comentator. Uneori tocmai un numar rezonabil de termeni transliterați satisface acea „pretenție a exoticului” pe care o are de obicei cititorul, dornic „de a descoperi, prin lectură traducerii, o lume diferită de a sa proprie, pe care incearca, cu ajutorul fanteziei, s-o recompună”52. Sistemele religioase diferă de obicei în proporții mult mai mari decât se întâmplă în orice alt domeniu al culturii, deoarece imaginația omului este nelimitată când elaborează idei despre factorii supranaturali, observă Nida53. Cum le-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Acuarelistul nu are cum să mizeze pe construcție atent și îndelung elaborată, ci doar pe instinctul de a surprinde din verbiajul spontan al liniilor dinamice tensiunea unui cadru și amplitudinea unui sentiment. Tușe largi, generoase, suprapunerile sau juxtapunerile fac din fantezie un elogiu adus realului . Prin lucrarea în priză directă, izbutește ritualul unei reverențe adresată Memoriei. Viorica Toporaș face în toate acuarelele ei un fel de autoportret sentimental, o dezbatere asupra propriei sale ființe dăruită frumosului. Se simte bine în liziera
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
răceală nobilă, albul râvnind frumosul absolut prin candoare, după cum nudurile ei sub torida lene copleșitoare sunt un spectacol al uitării de sine în nemărginirea zărilor: omul raportat la nemărginirea apei și cerului, refuzând spațiul limitat, suspendat în necuprins. Îmbrăcându-și fantezia interioară cu elemente de precizie exterioară, Viorica Toporaș păstrează în toate lucrările un văl diafan de ușoară visare îmblânzind truculența retoricii plastice și înfrumusețând cu un aer hieratic, de unicat, chiar cea mai uzată temă. În felul acesta, publicul recunoaște
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
sunt elocvente: sistemul publicitar și politica statului național. Dezvoltând intuițiile lui Raymond Williams, care spunea că publicitatea este „un sistem organizat și profesionalizat de sugestii și de satisfacții magice, funcționând asemănător cu sistemele magice din societățile mai simple”, care „validează fanteziile la nivel personal, cu prețul păstrării irealității nivelului general, pe care Îl ascunde” (apud, R. Styers, 2004, p. 203), numeroși cercetători analizează acest sistem drept unul axat pe logici și practici magice. Spre exemplu, Roland Barthes (1997) a prezentat reclamele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
reconfigurare a acestor elemente În constructe simbolice (scheme mitice și rituale) inedite. Libertatea creatoare conduce la forme atipice, șocante, inacceptabile În existența de zi cu zi (societas), forme născute din libertatea de a recombina unitățile culturale de bază, conform legilor fanteziei (modul subjonctiv), și nu aranjamentelor simțului comun: „Liminalitatea este potențialitate pură, când orice se poate Întâmpla, când non-moderația este normală și chiar normă, când elementele culturii și societății sunt eliberate din configurațiile lor obișnuite și recombinate În imagini bizare și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se mută asupra interpretării unităților minimale astfel obținute și asupra jocului combinatoriu, ce creează diverse configurații („bizarerii terifiante”) cu ajutorul cărora oamenii pot Închipui moduri alternative de a fi ale lumii sociale și naturale: Cel de-al doilea proces, fabricarea de fantezii și monștrii, focalizează atenția asupra componentelor din măști și efigii, care sunt atât de radical nepotrivite, Încât ies În evidență și pot să fie gândite autonom. Caracterul monstruos al unor asemenea configurații permite scoaterea În relief a elementelor componente. Puneți
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
caracter conservator acceptate social și a unor simboluri convenționale, de tip metonimic. Acest tip de parade reafirmă mândria civică, ordinea și respectabilitatea. Paradele alternative sunt influențate de modelul lumii Întoarse pe dos al carnavalului. Acestea sunt adesea caracterizate de parodie, fantezie și, uneori, licențiozitate. Caracterul carnavalesc al paradelor alternative permite participanților să-și ascundă identitatea reală sub identități fictive, prin utilizarea măștilor și a costumelor, fapt care creează o atmosferă de ambiguitate. Mișcarea paradelor alternative este mai puțin rigidă față de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
festivă, organizată pe principiul râsului. (M. Bahtin, 1974, p. 13) Carnavalul a fost conceput pentru a servi ca o paradigmă sau model pentru Întreaga lume modernă sau postmodernă. ș...ț El reprezintă antistructura creatoare În raport cu modernitatea mecanică. Carnavalul este opusul fanteziei sau falsului: el solicită trăiri adevărate, triste sau fericite. În esență, el este vesel și nu ne putem Înșela asupra autenticității fericirii care radiază pe fețele participanților sau În cântecele lor. Nimeni nu se poate simți stânjenit În lumea multidimensională
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
uneori până În secolul al XVIII-lea (J. Heers, 1983, p. 180). Comportamentul carnavalesc transpare ca atâtea forme ale universului ritual popular din condamnarea lui de către textele culturii de elită: Aceste texte - primul cunoscut datează de la 1198 - vorbesc despre mii de fantezii, acte exuberante și ireverențioase, extravaganțe, pe care moraliștii le vor repovesti cu plăcere, pentru a Împodobi, cu clișee comode, discursurile și predicile lor. Clericii defilau cu măști de figuri monstruoase, În haine de femei sau În ținuta oamenilor de rând
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
plus, acest spațiu este acum controlat de cei mulți, de cei dominați, care impun noi reguli, bazate pe transgresarea regulilor uzuale. Spre deosebire de atmosfera (și normele) din zilele de lucru (dominate de sobrietate și rigoare), starea dominantă acum este bucuria, râsul, fantezia, cântecul și jocul. Spațiul carnavalesc abrogă sistemele de priorități ale spațiului urban cotidian: aici nu mai există reguli precise privind ordinea intrărilor și a performanțelor, locurile unde se petrec aceste performanțe, publicurile care trebuie sau pot să asiste, comportamentele stabilite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la natura elementului pe care se bazează mecanismul comic. Trăsătura pertinentă care provoacă râsul poate fi de natură formală și este în acest caz responsabilă de așa-numitul comic de limbaj, mai exact, de "comicul pe care îl creează limbajul" (fantezia verbală), dar și de comicul stârnit de alte procedee, cum ar fi gesturile dezarticulate ale mimului, jocurile nonconformiste de scenă, decupajul cinematografic etc. specifice altor sisteme semiotice. În funcție de articularea de natură tematică se disting tradiționalele categorii ale comicului de caracter
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cine votez?", Dandanache reia mecanic povestea cu becherul, Catindatul revine contrapunctic adresându-se lui Iordache cu același: "Știi s-o scoți? Scoate-o!" etc. Se remarcă două aspecte ale denaturării limbajului caragialian, aspecte unificate în cazul unor personaje. Primul vizează fantezia verbală cu atributul inutilității, vizibilă în arhitectura haotică a discursurilor, iar cel de-al doilea se referă la desfrânarea lingvistică în concordanță cu degradarea biologică și psihologică a personajelor. Mai pregnant în Schițe, cel dintâi aspect, asociabil cu acel tip
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noi să n-avem faliții noștri?"34, sunt transcrise peste timp în paralogismele din "caragialismele" Coanei Pipa din Ucigaș fără simbrie: Vom face pași îndărăt și vom fi în avangarda istoriei!", " Ca să schimbi totul nu trebuie să schimbi nimic" etc. Fantezia verbală asociată dereglării psihice și biologice a personajului duce la construcții lingvistice a căror dezaxare reflectă absurdul propagat de personaje ca Dandanache sau Leonida: "Ba încă i-a tras un tighel, de i-a plăcut și lui. Ce-a zis
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Suntem transpuși astfel într-un univers a cărui absurditate se precizează de la început ca formă a bizarului acceptat cu deplină seninătate. Categorica normă conversațională în formula "Fii relevant!", este ignorată dintr-un reflex al deprinderii de a da frâu unei fantezii verbale prin care aglutinarea nestăpânită a detaliilor nu facilitează decodarea mesajului, informația fiind, cu cât mai bogată, cu atât mai puțin pertinentă, încifrându-se de la sine: Domnul: ... deoarece nu plecase încă mătușa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvună tutorelor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
despre înrudirea celor doi autori în plan artistic. Dar, așa cum precizam la începutul capitolului, dacă la Caragiale, în ciuda grotescului și a caricaturii, realitatea rămâne recognoscibilă, la Eugen Ionescu și la toți scriitorii absurdului, substituirea artei ca mimesis prin arta ca fantezie, face ca, prin parabolă și alegorie, stilizarea personajului sau a situației cu valoare de arhetip să fie extremă, justificând unicitatea viziunii și impresia că realul este invadat de ireal. Așadar, pe când Caragiale are intuiția absurdului, deține acel simț al detectării
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tipul "Planul l-am depășit, dar nu l-am îndeplinit"80, "Trecut? N-am trecut. Dacă aveam trecut, n-aveam prezent"81 (Mobilă și durere) se transformă într-un instrument de demascare a regimului politic, întrucât nu face apel la fantezie, ci reflectă cea mai cruntă realitate. În acest sens putem vorbi de apropierea scrierilor lui Teodor Mazilu de satira prin intermediul absurdului practicată de Caragiale, observând în acealași timp și delimitarea acestora de maniera ionesciană de abstractizare și extremă generalizare, de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că, dimpotrivă, "din joc, râs, glumă... din exuberanța vieții lui plină de bucurii s-au născut schițele lui Urmuz"13. Pornind de la astfel de considerații privitoare la natura duală și contradictorie a acestui scriitor, aplecat însă, indubitabil, spre ludic și fantezie verbală, putem îndrăzni să vedem în paginile sale "bizare", pure "miticisme" extinse, narațiuni în care, ștrengarul Mitică, în calitate de narator omniscient, ar reda straniile povești-destin ale unor "amici", în stilul lui uneori incoerent, alteori zeflemitor, dar întotdeauna "original și inventiv"14
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prevede că lectura acestor "trăzneli riscante pe la reviste foarte serioase"118 le poate avea, Demetru Dem. Demetrescu Buzău însuși îi dezvăluie într-o scrisoare chiar această aparent inofensivă intenție: "Totuși, te rog să nu mă judeci, ca om, după conținutul fanteziilor mele bizare și care sunt făcute nu numai pentru a amuza pe cititor, dar mai mult pentru a mă amuza eu pe socoteala lui..." 119. Consecvent acestui principiu de antrenare neavertizată a cititorului într-un joc cu multe capcane, Urmuz
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al reperelor. Esențială pentru înțelegerea rolului pe care comicul îl deține în scrierile lui Urmuz este precizarea pe care o face el însuși într-o scrisoare adresată unei tinere curtate, căreia ține să-i explice, așa cum am observat deja, că fanteziile sale "bizare" au fost făcute "nu numai pentru a amuza pe cititor"124, dar mai mult pentru a se amuza pe seama acestuia. Doza de maliție recunoscută direct, asociată spiritului ludic urmuzian, explică senzația de nedumerire pe care o resimțim citindu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]