6,757 matches
-
fel de experiență sau vreun tip de cunoștință înnăscută și astfel, identitatea lor este practic o consecință a decizilor și a alegerilor lor în viață. Locke credea că statul ar trebui condus conform unei legi naturale. Danielle Rousseau poartă numele filozoful elvețian Jean-Jacques Rousseau, ce susținea teoria conform căreia omul se naște ignorant și amoral, dar are simțul inerent al moralității. El afirmă că individul devine depravat datorită interacțiuniilor sale cu societatea. Conceptul său de sălbatic nobil se centrează pe ipoteza
Motive în Lost () [Corola-website/Science/304154_a_305483]
-
el însuși. Rousseau susținea că "omul s-a născut liber, însă oriunde ar fi, este prizonier" și a creat expresia "toți oamenii s-au născut egali". În cel de-al doilea sezon apare personajul Desmond David Hume, ce poartă numele filozofului scoțian David Hume, influențat de către John Locke. Hume este cunoscut pentru scepticism, dar și pentru critica sa adusă metodei inductive. Hume a evidențiat că nu există nicio necesitate logică în a crede că ceva se va întâmpla în viitor doar
Motive în Lost () [Corola-website/Science/304154_a_305483]
-
era fondată pe și făcea aluzie la și . Aceasta ar indica faptul că evanghelia era cunoscută în Antiohia înainte de moartea lui Ignatie (probabil 107). Policarp de Smirna ("cca." 80-167) citează din epistolele lui Ioan, la fel ca Iustin Martirul și Filozoful ("cca." 100-165). Cea mai veche mărturie despre autor era cea a lui Papias, păstrată în citate fragmentare în istoria bisericii a lui Eusebiu din Cezareea. Acest text este prin urmare mai degrabă obscur. Eusebiu afirmă că trebuie făcută distincție între
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
deoarece lumea în care trăim nu se ridică la înălțimea standardelor mele. În scrierile mele pun la îndoială chiar universul; întreb cu glas tare dacă e real și dacă toți suntem reali." Dick se referea la el ca la un "filozof de ficțiune". Pe lângă cele 44 de romane publicate, Dick a mai scris aproximativ 121 de povestiri, dintre care multe au apărut în reviste science fiction. Deși marea parte a carierei de scriitor a lui Dick a fost marcată de sărăcie
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
o SUA totalitară, sclavă a unui Richard Nixon posedat de diavol. Alte apariții ficționale post-mortem ale lui Dick includ: Puțini alți scriitori de ficțiune au avut un impact asupra filozofiei contemporane ca și Dick. Postmodernismul său a fost observat de filozofi ca Jean Baudrillard, Fredric Jameson și Slavoj Žižek. Žižek este recunoscut că ultilizează povestirile lui Dick pentru a sublinia ideile lui Jacques Lacan. Jean Baudrillard oferă următoarea interpretare: E suprareal. E un univers al simulării, care e cu totul altceva
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
de armată și salvator al națiunii. Chinezii îl mai văd pe Mao ca pe un om care, prin politica sa, a ajutat economia Chinei și a ajutat la formarea Chinei moderne. În plus, Mao este privit și ca un poet, filozof și vizionar, din cauza cultului personalității folosit în timpul conducerii sale. Totuși, acțiunile politice ale lui Mao, din 1949 și până în 1976, sunt vinovate pentru moartea a între 50 și 70 de milioane de chinezi. De când Deng Xiaoping a preluat puterea în
Mao Zedong () [Corola-website/Science/304205_a_305534]
-
(ger. "Phänomenologie des Geistes") este prima lucrare importantă a filozofului german Georg Wilhelm Friedrich Hegel. Formeaza prima parte a "System der Wissenschaften" (sistemul științelor). Fenomenologiei urma să i se alăture descrierea "științelor reale" ("Reale Wissenschaften") - filozofia naturii ("Philosophie der Natur") și cea a spiritului ("Philosophie des Geistes"). Hegel dezvoltă evoluția
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
descrierea "științelor reale" ("Reale Wissenschaften") - filozofia naturii ("Philosophie der Natur") și cea a spiritului ("Philosophie des Geistes"). Hegel dezvoltă evoluția spiritului, de la percepția simplă, naivă prin conștiință, conștiința de sine, rațiunea, spiritul și istoria, revelația până la cunoașterea absolută a spiritului. Filozoful german cercetează devenirea științei ca unitate dintre conținut și metodă precum și aparițiile spiritului ca realizare a sinelui nostru, ca unitate dintre Ființă și Nimic, la fel ca totalitate absolută. Locul adevărului este conceptul in sistemul științific, si nu Anschauungul. Cunoașterea
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
ori este un excentric ori un pauper, ce nu-și permite un tichet de autobuz. Personalitățile culturale de notorietate mondială rămân: Hans Christian Andersen, scriitorul a cărui operă a fost tradusă în numeroase limbi, iubit deopotrivă de copii și adulți, filozoful Soren Kier Kegaard, scriitorul Karen Blixen, fizicienii Hans Christian Oersted, descoperitorul electromagnetismului (1804), Aage Niels Bohr, creatorul modelului atomic pentru care a primit Premiul Nobel (1920), Johannes Fibiger, deținătorul Premiului Nobel pentru Medicină și Fiziologie (1926) ș.a. Cinematografia daneză a
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
care îl bătea frecvent. Turgheniev studiază literatura rusă și psihologia la Universitatea din Moscova și mai târziu (1834-37) la Universitatea din Petersburg. Mai târziu, între 1838 și 1841, a studiat istoria și psihologia la Universitatea din Berlin (în special pe filozoful german Georg Wilhelm Friedrich Hegel). La 19 ani face o călătorie în Germania. În timp ce se află pe vapor izbucnește un incendiu și zvonurile că s-ar fi comportat ca un laș s-au răspândit în toată Rusia. Această întâmplare l-
Ivan Turgheniev () [Corola-website/Science/304327_a_305656]
-
(gr.: Επίκτητος; lat.: "uș" n.55- d.135) a fost un filozof grec stoic. Probabil s-a născut la Hierapolis, Phrygia, si a trait o mare parte din viață în Romă până în momentul exilului la Nicopolis, unde a și murit. Sclav al lui Epaphroditus, libert și secretar al lui Nero și, mai
Epictet () [Corola-website/Science/304353_a_305682]
-
și murit. Sclav al lui Epaphroditus, libert și secretar al lui Nero și, mai apoi, al lui Domițian, a fost discipol al lui Musonius Rufus (92/93 d.H.). Eliberat de Epaphroditus, a predat o vreme filozofia la Romă; odată cu alungarea filozofilor din Romă de către Domițian (cca 93 d.H.), a mers în Epir, stabilindu-se la Nicopolis, unde a întemeiat o școală celebra, cu discipoli remarcabili, între care s-a distins Arrian. Acestuia i se datorează faptul că învățăturile lui Epictet au
Epictet () [Corola-website/Science/304353_a_305682]
-
Friedrich Ludwig (8 noiembrie 1848, Wismar, Mecklenburg-Schwerin - 26 iulie 1925, Bad Kleinen, Mecklenburg-Schwerin) a fost un matematician, filozof și logician german. Este unul dintre fondatorii logicii moderne, pe care a aplicat-o la fundamentarea matematicii. Sistemul logic pe care l-a creat, împreună cu Bertrand Russel, a stat la baza filozofiei analitice, cu componenta sa principală, filozofia limbajului. Cu toate că
Gottlob Frege () [Corola-website/Science/304352_a_305681]
-
Jean Baptiste (n. 21 martie lângă Auxerre, 1768 — d. 16 mai, 1830 la Paris) a fost un matematician, fizician și filozof francez. A adus contribuții în teoria ecuațiilor diferențiale, a seriilor trigonometrice și în fizica matematică. Transformata Fourier a fost denumită în onoarea sa. Este considerat primul fizico-matematician cu adevărat tipic. Fourier s-a născut în Auxerre, ca fiu al unui
Joseph Fourier () [Corola-website/Science/304398_a_305727]
-
este termenul folosit de pentru a face referire la o parte din opera sa: "Străinul" (roman), "Caligula" (piesă de teatru), "Mitul lui Sisif" (eseu), "Neînțelegerea" (piesă de teatru). Exegeții operei camusiene au stabilit că autorul francez poate fi considerat un filozof al absurdului și al revoltei, iar acest fapt se datorează celor două mituri conturate în eseuri: al asumării suferinței ("Mitul lui Sisif") și al salvării ("Omul revoltat"). Școala filozofică din care face parte, astfel, eseistul este cea a existențialismului, în
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
noi pentru gândirea veacului: "omul absurd, cel care, fără s-o nege, nu face nimic pentru eternitate" (cum ar fi exemplele unor Don Juan, Kirilov, Franz Kafka) și libertatea absurdă, care implică pasiunea, revolta, sinuciderea. Ca și în cazul unor filozofi precum Blaise Pascal, Lev Șestov sau Karl Jaspers, eseul nu postulează adevăruri ultime, ci mai curând, într-un lirism exagerat, tinde să definească absurdul ca principiu destructiv al unei lumi în care totuși "trebuie să ni-l imaginăm pe Sisif
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
(, pe numele complet Jean-Paul Charles Aymard Sartre; n. 21 iunie 1905, Paris - d. 15 aprilie 1980, Paris) a fost un filozof francez, reprezentant al existențialismului, scriitor (Premiul Nobel 1964), jurnalist și militant social. A influențat profund generația care i-a urmat, în special tineretul din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, nu doar prin filozofia și opera sa literară
Jean-Paul Sartre () [Corola-website/Science/298016_a_299345]
-
1933-1934, când are o bursă de studii la Berlin, unde audiază prelegerile lui Edmund Husserl și o seamă de cursuri ale lui Martin Heidegger, a cărui principală operă, "Sein und Zeit", îi va inspira interpretări multiple asupra problematicii ființei; ambii filozofi erau, pe atunci, puțin cunoscuți în Franța. Prima sa operă literară, "La Nausée" ("Greața") cuprinzând deja în germene ideile sale filosofice de mai târziu, în special cea a contingenței radicale a existenței, apare în 1938. În 1940, concentrat, ia parte
Jean-Paul Sartre () [Corola-website/Science/298016_a_299345]
-
violează corespondența și îi sunt ascultate convorbirile telefonice. În 1964 refuză Premiul Nobel pentru literatură, căci „nici un om nu merită să fie consacrat din timpul vieții”, gest care provoacă scandal. Acceptă în schimb președinția Tribunalului Internațional, curte simbolică inițiată de filozoful și militantul englez Bertrand Russel pentru condamnarea războilului din Vietnam. Susține mișcarea studențească de protest din vara anului 1968, recunoscându-i importanța politică și morală. Sănătatea i se degradează rapid în acei ani. Uzat de o supraactivitate literară și politică
Jean-Paul Sartre () [Corola-website/Science/298016_a_299345]
-
de pe toate meridianele, vor însoți cortegiul funerar până la cimitirul Montparnasse din Paris pentru a-i aduce ultimul omagiu. A rămas faimoasă remarca unui tânăr către tatăl său la sfârșitul acelei zile: „Am fost la manifestația împotriva morții lui Sartre”. Considerat „filozoful libertății”, zeci de volume, monografii și studii apar în fiecare an în întreaga lume despre ideile, opera și viața sa. Scrisoarea nu e însă deschisă decât după ce votul are loc; pe 22 octombrie 1964, un membru al Academiei anunță oficial
Jean-Paul Sartre () [Corola-website/Science/298016_a_299345]
-
Søren Aabye Kierkegaard (n. 5 mai 1813, Copenhaga - d. 11 noiembrie 1855, Copenhaga) a fost un filozof, scriitor și teolog danez din secolul al XIX-lea. Prin concepția sa filozofică asupra constrângerii omului de a-și alege destinul, a exercitat o influență hotărâtoare asupra teologiei și filozofiei moderne, în special asupra filozofiei existențiale. Kierkegaard a criticat vehement
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
(în greacă, Φίλων ὁ Ἀλεξανδρεύς sau Φίλων (ο) Ιουδαίος, Filon Iudeul, în ebraică: פילון , "Filon Ha'alexandroni" sau ידידיה "Yedidia Ha'alexandroni"), (n. 15/10 î.Hr. - d. c. 54 d.Hr.) a fost un filozof mistic evreu de limbă greacă din Egipt, unul dintre cei mai mari filozofi elenistici din rândul evreilor. A încercat să combine religia iudaică cu platonismul, pitagorismul și stoicismul. A recurs în acest scop la interpretări alegorice ale dogmelor religioase tradiționale
Philon din Alexandria () [Corola-website/Science/312564_a_313893]
-
ο) Ιουδαίος, Filon Iudeul, în ebraică: פילון , "Filon Ha'alexandroni" sau ידידיה "Yedidia Ha'alexandroni"), (n. 15/10 î.Hr. - d. c. 54 d.Hr.) a fost un filozof mistic evreu de limbă greacă din Egipt, unul dintre cei mai mari filozofi elenistici din rândul evreilor. A încercat să combine religia iudaică cu platonismul, pitagorismul și stoicismul. A recurs în acest scop la interpretări alegorice ale dogmelor religioase tradiționale în spiritul acestor concepții filozofice. Concepțiile sale au avut un rol important în
Philon din Alexandria () [Corola-website/Science/312564_a_313893]
-
( [rəˈmon ˈʎuʎ], Ciutat Mallorca 1232 - 1316), cunoscut și sub variantele Raymond Lully, Raymond Lull, în latină Raimundus sau Raymundus Lullus, iar în spaniolă Raimundo Lulio, a fost filozof, poet, teologmistic si misionar catalan din secolului al XIII-lea. Este considerat primul autor care a folosit o limbă neoromanică în Europa; prin opera vastă (256 de lucrări filozofice, teologice și mistice etc.) a pus bazele limbii catalane literare. Eticheta
Ramon Llull () [Corola-website/Science/312607_a_313936]
-
de aur specială la comemorarea "Jubileului de Argint" din Tunis. Tot cu această ocazie a fost numit și membru al "Academiei de Științe" din Paris. În 1932 a fost ales profesor în Colegiul Franței. Nicolle a fost cunoscut și ca filozof și ca scriitor. Era descris de Jean Rostand ca fiind ""un poet și un realist, un om al viselor și un om al adevărului"". La începutul carierei, Charles Nicolle a făcut investigații în domeniul cancerului și a încercat prepararea unui
Charles Nicolle () [Corola-website/Science/312697_a_314026]