6,349 matches
-
ori pe un lucru neînsuflețit, ori pe o ființă vie, absolut indiferent de categorie și specie, raportează ori, mai exact, trimite acel lucru sau acea ființă la originea lui naturală. Nu știu dacă cetitorul a luat bine seama la profunzimea filozofică cuprinsă în acea formulă, strălucitoare de limpiditate concretă, pe care prejudiciile unei educații cu totul nenaționale ne opresc s-o rostim tare, atît de adese cît o avem în inimă și pe limbă. În adevăr, formula de care vorbim însemnează
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Nae Ionescu și pentru că a scris, în 1940, câteva articole în oficiosul legionar Buna Vestire. Fascinat de naționalismul radical al timpului, Noica va fi, de asemenea, animat de conștiința misiunii sale de creator de Școală (proiect asumat deja în Jurnalul filozofic din 1944, în memoria mentorului său). Urmărit și trimis în domiciliu obligatoriu la Câmpulung, între 1949 și 1958, Noica va începe programul seminariilor private, pe teme filosofice și culturale, pe care le va continua și după închisoare (1958-1964) la București
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
experiență” (vezi Paul-Ludwig Landsberg, Supra, nota 12), fie de o „revelație” (ca În cartea clasică a lui Lev Șestov 16). Pe cât de banală În natură, ea dovedește un caracter de excepționalitate odată intrată În studiu și devenită obiect al contemplării filozofice. Caz particular al morții, sinuciderea trebuie judecată, paradoxal, În contextul mai larg al vieții. Trebuie, de asemenea, făcută distincția Între un comportament suicidar 17 și sinuciderea ca atare. Comportamentul sinucigaș poate fi privit, la o extremă, ca o strategie a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sensuri, se numește soartă. Sinuciderea anulează, retroactiv, tot ceea ce părea promisiune a eternității ori numai sugestie a animării unui deznodământ tragic. Oricât s-ar Încerca „Înnobilarea” actului sinucigaș (de la romantici la Camus, pentru care acesta devenise - după cum știm - „singura problemă filozofică importantă”), el conotează - probabil sub influența covârșitoare a religiei creștine, deja menționată, - negativitatea și maladia. Tratat În dicționare și enciclopedii alături de angoasă, de anomie, isterie, inconștient, maladii mentale, maniaco-depresivitate, narcisism, transfer, voință 21, sinuciderea ocupă un loc distinct, undeva Între
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sinuciderea nu mai iscă oroarea, spaima, revelația blasfemiei pe care o invoca Biserica. Demonetizată alături de celelalte boli ale veacului, ea rezistă mai degrabă ca temă a literaturii, decât ca dramă capitală a umanității. „Aveți moartea În mână!” Puține morți sunt filozofice, așa cum e aceea a lui Cato, model de supunere În fața Voinței Divine - după explicația dușmanului de moarte al stoicului, Cezar. Pentru că prea puține Îngemănează cele patru mari cerințe stabilite de filozofia existențialistă romană: libertas, virtus, dignitas, fides. Funcția de model
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ființă pasională sfârtecată Între visele de viking rătăcit printre efeminații Sudului, știe că n-a avut nici o șansă de a se sustrage fascismului. Dar tocmai În numele acestei fatalități, e pregătit să suporte consecințele ultime ale unei opțiuni dramatice: Pe plan filozofic, moartea mă Încântă și sunt copt pentru ea. N-aș fi demn de numele de om, dacă la cincizeci de ani nu aș fi pregătit s-o Întâmpin. De altfel, sub o formă mistică instinctivă, o aștept Încă de la vârsta
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să o mimeze cu un farmec provenit dintr-un Îndelung exercițiu al autoanalizei. În tonuri Întunecate, cu un atent cultivat aer desuet, cu o prețiozitate pe care fragilitatea vârstei o răscumpără miraculos, Sylvia Plath pare mai degrabă destinată unei cariere filozofice decât uneia literare. Analizează până la obsesie cele mai mici detalii ale banalei vieți de adolescentă și, fără nici un fel de ironie, Încearcă să ridice la rangul de concept tot ceea ce trăiește. Nu are lipsa de măsură de a-și imagina
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
secund. Adică proiecția unei proiecții. În nu puține cazuri, intimitatea se leagă de o percepere alterată a realității. Jurnalul va cuprinde, prin urmare, și un produs suplimentar, o suprarealitate provenită din tensiunea scrisului. Intimitatea este, așadar, o fatalitate, o componentă filozofică a oricărei Încercări de a ține un jurnal. Firește, sensul minor, colateral aproape, al termenului conotează spațiul limitat al existenței private: familia, prietenii, cercul cunoștințelor. Însă o astfel de definiție e departe de a motiva pompos-imprecisa titulatură de „jurnal intim
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
reconstituie imaginea ascunsă a scriitorului camuflat, mai bine sau mai neîndemânatic, din cochetărie sau perversitate, Între rândurile paginii de jurnal. A doua componentă a autoportretului se leagă de Îmbrăcăminte. Veșmântul, devenit, la un Thomas Carlyle, pretext pentru edificarea unui sistem filozofic „Poate că de mai multe ori În viață li se Întâmplă bipezilor voștri, din orice țară și din orice timp, fie ei Prinți cu mantii aurite sau Țărani cu vestminte În zdrențe, ca Hainele și Sufletul lor să nu fie
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
paroxistic și anarhic În paginile segmentate ale jurnalului. Ieșind din sfera purei reflectări, autoportretul trage după sine și textul jurnalului În Întregul său. Depășind limitele ambițiilor contabilicești exercitate asupra vieții cotidiene, el se Înalță la ipostaza de model și răspuns filozofic la Întrebarea privind identitatea profundă a scriitorului. Devenit personaj Într-un scenariu pe care nu-l mai controlează defel, autorul jurnalului intim se vede prizonierul ambiției nemăsurate de a face din notația lentă, de zi cu zi, literatură. Creație paradoxală
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de exemplu, "stiluri colective informale" (stilul conversației, stilul epistolar) vs. "stiluri colective funcționale" (stilul beletristic, stilul științific, stilul religios, stilul publicistic, stilul juridico-administrativ) vs. alte stiluri, care au trăsături specifice, dar nu sunt considerate ,,profiluri stilistice autonome": stilul gnomic, stilul filozofic, stilul politic (Irimia, 1999, p. 67, pp. 160-168) etc. Structura clasică a sistemului stilurilor funcționale ale limbii române diferențiază, după Irimia (1984), stilurile funcționale ale limbajului oral de stilurile funcționale ale limbajului scris. Astfel, primei clase, cea a stilurilor funcționale
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
pătrunde în tainele unuia dintre cele mai sofisticate și „inteligente” patente pe care Natura l-a creat întru slăvirea propriei desăvârșiri, „ca o devenire întru devenire și devenire întru ființă” cum frumos își construia filozoful român Constantin Noica sistemul său filozofic, unul dintre cele mai raționale și coerente elaborate în secolul XX. Sistemul imunitar este rezultatul unei confruntări ancestrale a organismelor superioare cu microorganismele saprobionte și parazite. Însuși, organismul uman poartă pe suprafața pielii și a mucoaselor sale un uriaș număr
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Același antagonism dintre vechile cadre staliniste, dintre activiștii culturali, și restul creatorilor pe deplin conștienți că ei reprezintă adevărata cultură română se manifestă și în domeniul științelor sociale. La 5 septembrie 1980, cu prilejul unei consfătuiri la București a cadrelor filozofice din învățământul superior, filozoful stalinist Pavel Apostol a declanșat un violent atac împotriva lui Mircea Eliade și a recentei lucrări Hermeneutica lui Mircea Eliade, de Adrian Marino, acuzată de toate păcatele (antimarxism, idealism, hermeneutică, mistică etc.), ca și împotriva lui
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dintâi probabil determinant, fundamental privește orientarea naționalistă a studiilor sale, numeroase și pasionate, pe tema ființei românești și a limbii române, publicate după eliberare. Nu insistăm acum asupra tuturor complexelor și preconceptelor care animă aceste cercetări-eseuri. într-o mare cultură filozofică scrisă, într-o cultură majoră, ele n-ar fi fost posibile. Să nu uităm totuși că întreaga generație a lui Noica, atmosfera spirituală în care s-a format au fost în mod incontestabil naționaliste, etniciste, izolaționiste, ortodoxiste, antieuropene etc., sub
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
este 13. Nu se discută, într-adevăr, acolo, despre esențe, idei, realități ultime, absolute, singurele realități luate în considerare de filozof. Ca și cum existența, respectiv sistemul totalitar, ar fi numai obiect de cunoaștere absolută. Cecitate de-a dreptul stranie? Sau alibi filozofic de a refuza o critică deschisă a sistemului totalitar? Cum de altfel și credem... Neadecvarea la realitate, defectul, viciul sau specificul fundamental al lui Constantin Noica, se vădește și în evaluarea situației României. Ea trăiește în posibil, nu în real
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
epocii îl va reține cu certitudine. Se pune încă o dată și din plin și problema metodelor folosite, a gradului de toleranță din partea regimului și a complicității de care aminteam. Mărturisim că nu suntem deloc mari admiratori ai celor Trei poeme filozofice pentru S.(anda Stolojan). Ele oferă totuși confesiuni precise asupra motivărilor metodei Noica. Sunt deci citabile. Gestul constă, în esență, dintr o acțiune de penumbră, discretă, voit marginală, în ton de umilitate-modestie: ...Putem face lăturiș câte ceva/și putem pregăti o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
este vorba de o cauzalitate mecanică și nici măcar de un paralelism real. Teoria literaturii este doar un aspect și o prelungire specifică a filozofiei artei și literaturii. Ea derivă și se inspiră pe de altă parte și dintr-un curent filozofic. Dintr-o serie de cauze precise, istorice, aceste condiții nu sunt încă întrunite la noi. Nu din intenții polemice facem această constatare. Credem doar că în noile condiții culturale ale țării noastre, un moment de luciditate se impune cu toată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
polemice facem această constatare. Credem doar că în noile condiții culturale ale țării noastre, un moment de luciditate se impune cu toată necesitatea. Concluziile vin de la sine. Un prim handicap și probabil cel mai serios este lipsa unei reale tradiții filozofice, speculative și teoretice. în definitiv: de când datează adevărata filozofie și implicit estetica literară românească, multă-puțină, câtă există? Ea este foarte recentă. O putem data cu destulă precizie, începând doar cu deceniile doi și trei ale secolului nostru. Nu ne gândim
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
n-au ieșit, iarăși, decât tot câteva compilații neasimilate, azi total uitate și, în cazul cel mai bun, parafraze inteligente. Teoria literară originală se lasă încă așteptată. A patra cauză, în sfârșit, este de ordin publicistic, foiletonistic. Lipsind tradiția culturală, filozofică, referințele interne de mare prestigiu, terenul a fost ocupat în mod firesc și în totalitate de critica de orientare impresionistă. Iar aceasta a fost și a rămas profund ateoretică, adesea chiar deschis ostilă rigorii de orice fel a studiilor literare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în mediile literare și o caracterizare lucidă: Il fait du faux dix huitiŁme siŁcle. în timp ce Iuliu Maniu și-a lăsat ca să mă exprim astfel pielea în pușcărie pentru conceptele sale abstracte și utopice, alții și au pus pielea prudent și filozofic la adăpost, rue de l'Odăon, și n-au mai dat prin țară de vreo cinci decenii. Ce să ne mai pierdem timpul cu acești... balcanici nenorociți... Capitolul Noica, Denker in dürftiger Zeit... Un dialog cu Dan Petrescu este și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
paradigmă culturală pleacă tocmai de la această constatare: cultura actuală, pe un plan, este încă prea literară. Ea se cere reechilibrată în sens ideologic, sistematic, erudit-enciclopedic etc. Și, bineînțeles dacă nu chiar în primul rând în direcția sistemului de idei și filozofic. Idei reci, abstracte, descărnate de imagini și impresii. Ele sunt rezervația naturală a spontaneității, dar și a vagului aproximativ, a autenticității, dar și a micilor percepții superficiale, a sensibilității, desigur, dar și a emoțiilor fruste, needucate, adesea chiar rudimentare sau
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
este o ființă rațională, că afectivitatea, amorul propriu, instinctele și deprinderile îl domină. Deci, în definitiv, de ce românul ar trebui să fie altfel? Este mult adevăr într-o astfel de obiecție. După cum, o mare realitate este și absența unei tradiții filozofice logico-raționaliste. Terenul reflexiei românești era deci practic gol, virgin, fără repere anterioare de aceeași calitate. Dar nu este mai puțin adevărat că exagerarea în sens contrar, prin subiectivism excesiv și iraționalism predominant, are urmări culturale profund negative. Ceea ce ni se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
călcat grav articolul 999 din Codul Penal. Ești condamnat la 10 ani închisoare. Eventual cu reducere de pedeapsă, în caz de bună purtare. Să ne reamintim și de cazul Socrate. Acest mod rigorist de judecată și, în același timp, perfect filozofic, deoarece nu confundă planurile, valorile și punctele de vedere este însă foarte greu asimilabil la noi. Prea puțini se ridică la principii, la explicațiile fundamentale. Fără îndoială, G. Călinescu, M. Sadoveanu și ceilalți colabo de după 1945 nu erau nici pe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de tip guru este însă că ea propagă iraționalismul și intuiționismul, primatul misticii, revelației și gnozei tulburi, prin suspendarea judecății personale și compromiterea spiritului critic. Ceea ce este mai mult decât contestabil. între șeful carismatic, înțeleptul de penumbră și Căpitanul, inclusiv filozofic, nu există, de fapt, nici o diferență esențială. Nu ezităm să declarăm toate aceste categorii profund nefaste și anacronice. înțelegem foarte bine și necesitățile psihologice ale adolescenței și faptul că într o veche cultură de raționalism osificat, scolastic și nu mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de raționalism osificat, scolastic și nu mai puțin dogmatic, regenerările iraționalist intuiționiste, existențialiste etc. pot fi inevitabile și uneori chiar salutare. Dar la noi? Când a existat în cultura română un exces de raționalism, criticism și sistematică? Și chiar dacă modele filozofice dintre cele două războaie au avut într-adevăr și un efect stimulator, într-o gândire filozofică redusă practic doar la compilații universitare, de ce s-ar relua de la capăt același ciclu, în condiții spirituale actuale total schimbate? După o perioadă de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]