6,379 matches
-
asemenea teste. Stăteam de multă vreme între cei patru pereți. Mi se părea că trecuse o veșnicie, iar ușa nu dădea semne că s-ar deschide. Puteam foarte bine deveni subiectul unei naturi moarte: Bărbat în lift. M-au trecut fiori. O fi fost liftul stricat sau a uitat liftierul - în caz că exista așa ceva în clădirea respectivă - de prezența mea în cutia asta infernală? Începusem să cred că lumea m-a dat uitării. Oricare din variante era posibilă, dar esențialul era că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
craniile de pe rafturile din laboratorul lui. L-am cântărit în mâini și l-am privit cu mare atenție. Era mai greu decât craniul. Îmi amintea de bagheta de fildeș a unui dirijor al Orchestrei Filarmonice din Berlin. M-au trecut fiori. M-am postat în fața televizorului și am lovit fruntea craniului cu cleștele. A scos un sunet ce semăna cu scâncetul unui câine mare. Mă așteptasem la un sunet mult mai dur. Asta era și pace! N-aveam de ce să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ascultat o dată pe Johnny Mathis, având astfel ocazia să fredonez din nou Cerul e o tablă neagră, mare. — Nu ai impresia că ne potrivim? întrebă ea brusc. Îmi mai atingea din când în când coastele cu paharul și mă treceau fiori. — Ne potrivim? Tu ai treizeci și cinci de ani, eu am douăzeci și nouă. Vârsta potrivită, nu? — Vârsta potrivită? Repetam ca un papagal. — La vârsta noastră pricepem o mulțime de lucruri și ne putem înțelege și noi doi foarte bine. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
el, plimbând așchia peste cărămizi. Nu există nici măcar o fisură între ele. Sunt îmbinate perfect. Nu încape nici măcar un fir de păr. A aruncat așchia și a luat cuțitul. I-a plimbat vârful pe suprafața câtorva cărămizi. Zgomotul îmi dădea fiori, dar nu s-a zgâriat nici măcar o cărămidă. Oricum, nu se vedea nici o urmă. Paznicul a privit atent vârful cuțitului și l-a băgat la loc în buzunar. Nimeni nu poate vătăma Zidul ăsta. Nici nu-l poate escalada nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mare ca o sală de clasă, cu nenumărate rafturi aliniate. Pe rafturi, cranii albe. Cât vedeai cu ochii. Oricum, semăna mai degrabă cu un cimitir decât cu un depozit de bibliotecă. În încăpere plutea un aer funebru. M-au trecut fiori. — Vai de mine! am exclamat. Câți ani crezi că o să-mi petrec cu cititul ăstora? — Nu trebuie să le citești pe toate. Citești și tu câte poți. Dacă mai rămân, o să le citească următorul Cititor-de-vise. Să nu crezi că fug
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Băncile de pe mal pline de lume. Toți purtau haine, iar femeile aveau șaluri pe cap. Frumoasă poză, n-am ce zice, dar mi se făcea piele de găină doar privind-o. Nu numai pentru că era toamnă și frig. Mă trec fiori ori de câte ori văd turle de biserici. Mi-am mutat privirile pe peretele opus. Era un afiș care făcea reclamă la țigări. Bărbatul, bine făcut de altfel, ținea între două degete o țigară cu filtru aprinsă și privea puțin oblic, în zare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ar fi pătruns în el, nu l-ar mai fi încuiat la plecare. Urma să constatăm că dăduse altcineva un raid pe-acolo. Fata a introdus cartela de acces. I-a luat ceva timp să tasteze codul. M-au trecut fiori când am intrat. Era frig și întuneric. Mirosea a cafea. Fata a închis repede ușa și s-a asigurat de câteva ori că a încuiat-o bine. Apoi a aprins lumina. Laboratorul era în aceeași stare jalnică în care găsisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
început. Parcă era un fluierar. Apoi, tot mai tare și mai tare, de parcă se frecau două metale unul de altul. Fără nici o pauză. Zgomotul se înteți. Aveam senzația că o insectă uriașă se cățăra pe spatele meu. M-au trecut fiori. Se auzea tot mai aproape. Din pricina lui parcă tremura și aerul din jur. Se porni un curent ce ne mâna înapoi. Ca pe noroiul luat de ape. Aerul era rece și umed. S-a auzit apoi un huruit îngrozitor. Existau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe noi. Sau mii de insecte subterane oribile, având aceeași țintă, se dilatau și se contractau precum burduful unui acordeon. Indiferent ce-o fi fost, era un zgomot pe care nu-l mai auzisem în viața mea. M-au trecut fiori. Ceea ce mi se părea însă cel mai îngrozitor era faptul că zgomotul acela nu ne respingea, ci răsuna mai degrabă ca o invitație. Știau că ne apropiem și așteptau cu o bucurie nebună să ne facă rău. De spaimă, simțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu. Lipitorile sunt doar începutul. Chiar mă refeream la ceva extrem de grav. Hai, grăbește-te! Am pornit mai departe, legați unul de altul cu funia de nailon. Călcam în picioare lipitori după lipitori. Terenul devenise alunecos din pricina lor. Mă treceau fiori din cap până-n picioare. Atenție pe unde calci! Dacă aluneci în vreo groapă, s-a zis cu tine! Nici nu-ți poți imagina câte lipitori sunt într-una singură. M-a prins de cot, iar eu m-am agățat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
năvălind pe ecran cu un zgomot asurzitor. O coloană imensă a țâșnit în vidul din depărtare. Era pe vremea când la cinematografe se prezentau filme documentare de scurt metraj și benzi desenate înaintea filmului principal. Țin minte că mă trecuseră fiori și că mă întrebasem ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă aș fi fost prins într-un asemenea șuvoi. A trecut un sfert de secol de atunci și chiar mă aflam într-o situație ca cea imaginată atunci. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Unde-or fi peștii? Peștii aceia cu gheare trăiesc sigur pe undeva, mi-am spus. Oare dorm liniștiți pe fundul apei? Sau înoată în vreo grotă specială? Nu cumva ne-au simțit și se apropie de noi? M-au trecut fiorii numai la gândul că un asemenea pește m-ar putea prinde în ghearele lui. Știu că o să mor în curând, dar cel puțin să nu-mi găsesc sfârșitul într-un loc atât de mizerabil, mâncat de pești hidoși. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
acele cranii pline de praf și decolorate de vreme au prins a pluti în lumina palidă. Aveau maxilarele îndreptate în aceeași direcție și orbitele priveau în gol. Tăcerea aceea rece plutea deasupra rafturilor ca o ceață fantomatică. M-au trecut fiori. — Chiar crezi că o să-mi poți citi sufletul? întrebă ea încercând să-mi prindă privirea. Cred că da, am zis calm. — Cum? — Nu știu încă, dar o să pot cu siguranță. Voi găsi eu calea cea mai bună. — Am impresia că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
moartă,/ și-atunci pădurea se urni din loc/ ca o simplă colină mișcătoare” (Colină mișcătoare). F. este un liric vizionar, modernist (neoromantic ca sensibilitate, neosimbolist ca tehnică: corespondențe, cuvinte-simboluri, muzicalitate, sinestezii etc.), care a asimilat o întreagă istorie culturală, astfel încât „fiorul liric” (invocat, bunăoară, în arta poetică Eseu pe o temă dată sau Despre fiorul liric) se înfășoară într-o bogată imagerie conotată livresc și intertextual: „Iată, așadar, câteva posibile modele de poem despre buha mare,/ despre cucuveaua comună, despre huhurezul
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
mișcătoare). F. este un liric vizionar, modernist (neoromantic ca sensibilitate, neosimbolist ca tehnică: corespondențe, cuvinte-simboluri, muzicalitate, sinestezii etc.), care a asimilat o întreagă istorie culturală, astfel încât „fiorul liric” (invocat, bunăoară, în arta poetică Eseu pe o temă dată sau Despre fiorul liric) se înfășoară într-o bogată imagerie conotată livresc și intertextual: „Iată, așadar, câteva posibile modele de poem despre buha mare,/ despre cucuveaua comună, despre huhurezul mic,/ despre bufnița polară sau ciuful de pădure,/ care cuibărește în pâlcurile de fagi
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
și intertextual: „Iată, așadar, câteva posibile modele de poem despre buha mare,/ despre cucuveaua comună, despre huhurezul mic,/ despre bufnița polară sau ciuful de pădure,/ care cuibărește în pâlcurile de fagi și stejari,/ urcând și pe vârfurile râurilor.// Despoticul, seducătorul fior liric!, strig, în timp ce mănânc,/ în amurg, fragi culeși unul câte unul din rugii gălbui,/ simțind roua, puzderia de fire de nisip între dinți,/ pe limbă, în crăpăturile faringelui și, desigur,/ gustul acrișor al fructului adunat în ciorchine.” Poetul deține o
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
calm. Încet, încet sufletul ți-e inundat de-o dulce pace interioară pe care numai o lume neatinsă de zbuciumul cotidian sau de urâțenia vieții mondene țio poate provoca. Privind tablourile domnului Ionel Spânu, am rămas în suflet cu un fior de nostalgie pentru meleagurile unde am copilărit. Amintiri făcute cioburi miau revenit în minte, completând goluri și alinând doruri... de casă, de inocență, de căldură părintească și de un bătrân dascăl cu poveștile lui nemuritoare. Sunt vremuri demult apuse, dar
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
enigmatica odă a culorilor. În liniștea orei de desen, copiii absorbiți de magia culorilor pictează. Pictează imagini din pădurea ce-i împrejmuiește, din locuri pitorești ale satului natal, locuri speciale sufletelor lor. Ce fericit este când simte în desenele copiilor fiorul inspirației divine și dragostea de frumos și de viață! Priviți imaginile alăturate și veți citi printre nuanțe numele celui care îi îndrumă pe calea artei, a frumosului, a creației. Un suflet blând, mărinimos și darnic dea lăsa o moștenire durabilă
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
încărcată de frunze moarte sufocă un spațiu colinar, supus unei degradări iminente. În petele de culoare, aglomerate, deslușim drama naturii și a umanității. Obiectele bine conturate sunt dispuse după logica obișnuită. Dar tocmai această luciditate se încarcă mereu cu un fior nebănuit. Obiectualitatea relevă un spațiu domestic, candoare, intimitate, comuniune plăcută cu natura. Nu e ușor de ales între atâtea imagini familiare, cu care ne-a obișnuit expozantul în ultimii ani, un peisajsinteză, contemplat cu o ochire rapidă a succesiunii cadrelor
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
seva, totuși câteva fragmente atrag atentia: tablourile arcadic-pastorale, ultima parte din poemul Adonis (alcătuit din patru secțiuni, scrise în endecasilabi), unde se evocă atmosferă hibernal-funebră, meditațiile privind virtutea artei de a învinge timpul (în poemul Tagi-Mahal) nu sunt lipsite de fior liric. Că prozator, F. e interesat de frescă de moravuri. Bun cunoscător al istoriei și al lumii turce, el urmărește în românul Vis și realitate (1927), pe fundalul ultimelor decenii ale Imperiului Otoman, destinul unui tânăr intelectual de extracție modestă
FOTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
calm. Încet, încet sufletul ți-e inundat de-o dulce pace interioară pe care numai o lume neatinsă de zbuciumul cotidian sau de urâțenia vieții mondene țio poate provoca. Privind tablourile domnului Ionel Spânu, am rămas în suflet cu un fior de nostalgie pentru meleagurile unde am copilărit. Amintiri făcute cioburi miau revenit în minte, completând goluri și alinând doruri... de casă, de inocență, de căldură părintească și de un bătrân dascăl cu poveștile lui nemuritoare. Sunt vremuri demult apuse, dar
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
enigmatica odă a culorilor. În liniștea orei de desen, copiii absorbiți de magia culorilor pictează. Pictează imagini din pădurea ce-i împrejmuiește, din locuri pitorești ale satului natal, locuri speciale sufletelor lor. Ce fericit este când simte în desenele copiilor fiorul inspirației divine și dragostea de frumos și de viață! Priviți imaginile alăturate și veți citi printre nuanțe numele celui care îi îndrumă pe calea artei, a frumosului, a creației. Un suflet blând, mărinimos și darnic dea lăsa o moștenire durabilă
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
încărcată de frunze moarte sufocă un spațiu colinar, supus unei degradări iminente. În petele de culoare, aglomerate, deslușim drama naturii și a umanității. Obiectele bine conturate sunt dispuse după logica obișnuită. Dar tocmai această luciditate se încarcă mereu cu un fior nebănuit. Obiectualitatea relevă un spațiu domestic, candoare, intimitate, comuniune plăcută cu natura. Nu e ușor de ales între atâtea imagini familiare, cu care ne-a obișnuit expozantul în ultimii ani, un peisajsinteză, contemplat cu o ochire rapidă a succesiunii cadrelor
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
lirism minor, nutrit de o pasiune refulată în sfială și în prematură resemnare. Oprirea la câteva figuri simbolice (Ofelia, Sulamita, Don Juan) nu aduce note inedite, în schimb evocarea Luizei de la Vallière și a Sfântului Francisc din Assisi dezvăluie un fior de autentică pietate. Poeziile de după 1923 dovedesc o mai sigură stăpânire a mijloacelor de expresie și un lirism în aceeași gamă, dar cu un plus de substanță. Lirice sunt și prozele scurte scrise de F. Când nu alunecă în alegorie
FROLLO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287094_a_288423]
-
cunoaștere a comunității din care fac parte. Fiul lui Dumnezeu. Fiul Omului (I-III, 1942-1943) aduce o schimbare atât în metodă, cât și în preocupări. D. se arată aici capabil să atribuie cercetării strict științifice o nouă perspectivă, străbătută de fiorul credinței. Viața lui Iisus și învățăturile Sale sunt redescoperite de un comentator care adesea ezită între adevărul Cărților Sfinte și propriile îndoieli. Tentativa se dovedește temerară, și rezultatele o situează între contribuțiile, pe această temă, de neocolit. SCRIERI: Galeria oamenilor
DIAMANDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]