7,001 matches
-
armatei române sau chiar Silvester Stallone, privește cu atenție spre Omul Nou, un schelet parcă ieșit din colecția doctorului Mengele. Savanta de renume mondial în ipostaze porno (cum orice tractorist și-ar fi pus-o în cabina sa), Sergiu Nicolaescu fumând o țigară la mormântul maeștrilor săi, cuplul Ceaușescu, din nou Savanta mângâind un vibrator cu zâmbetul pe buze, apoi fețele postrevoluționare. Ion Iliescu e un alt favorit al lui Ion Bârlădeanu. Iliescu în fața mulțimilor, lângă Marx, Lenin și Păunescu, Iliescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
în stil european, pe strada Suleiman Pașa din Cairo, de către inginerii italieni contractați de milionarul armean Hagop Yakubian. La început, Blocul Yakubian a fost reședința elitei societății din acea vreme, a miniștrilor, a industriașilor și a evreilor bogați, care-și fumau trabucurile scumpe pe terasa clădirii. În anii ’60, după Revoluție, apartamentele din Blocul Yakubian au fost ocupate de ofițeri și generali. Soțiile ofițerilor au început să crească pe terasa Blocului mici vietăți (iepuri, rațe și găini). Locuitorii de astăzi ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Full flower power*. Închide cercul, deschide matca, descifrează harta cu mantra. Lasă barcagiul să spună, spune-i copilului să te ducă, ia șalul, deschide buzunarul, închide mintea, zburdă intuiția. La templu te așteaptă soluția de legat, delegat, alungat. Sparge inhibiția, fumează-ți intuiția, lustruiește-ți sclipirea, șterge doctrina. Chai în loc de cafea, puls în loc de tic-tac, palme în loc de cuțite, zâmbet în loc de licoare. Ultimul act Între timp, în spatele zidurilor negre de praf și de noapte, spiritele își fac jocul de foc. Tabla*, ta-ta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
găsit, deci ne-a îndrumat către alt loc cunoscut (celebrele afaceri personale cu turiști dezorientați). Cu alte cuvinte, Yoghi House nu s-a întâmplat niciodată și a rămas un fel de castel kafkian. *Beede: țigări din foi cu aromă puternică, fumate de orice indian. Bun înlocuitor al țigărilor chimice, beede-urile sunt tari dar bune și merită măcar încercate. Baftă. *Mixed veg rice: fel de mâncare foarte popular în restaurantele indiene și cina de la miezul nopții la ajungerea în Varanasi, după Nepal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
întrebi tot ce vrei tu. Încearcă să scrii cât de multe întrebări la care vrei să primești răspunsuri timp de cinci minute. Câteva dintre aceste întrebări: Ești prost? Ai note bune? Ești homosexual? De cine îți place? Vrei un piercing? Fumezi? Ești superstițios? Ce dorință vrei să ți se împlinească? De ce Dumnezeu este trei persoane în același timp? De ce există războaie? De există atât de mulți chinezi? De ce au loc tsunami? Ești anorexic? Te uiți la filme pornografice? Ai omorî pe
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
se chinuiește, luînd ad litteram expresia, să ne convingă că n-a fost niciodată arendașul nimănui. Mai trist e cazul dlui Gabriel Andreescu. După ce pune laolaltă două încălcări ale unor reguli foarte diferite între ele (una, faptul că dl Liiceanu fuma în sala de la G.D.S., deși tocmai se votase interzicerea fumatului, și a doua, decizia dlui Pleșu și Dinescu de a candida la CNSAS deși fuseseră membri PCR), dl G.A. ne informează ritos că dl Liiceanu n-a avut nici un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12527_a_13852]
-
candida la CNSAS deși fuseseră membri PCR), dl G.A. ne informează ritos că dl Liiceanu n-a avut nici un drept să conteste decizia celor doi și, mai ales, felul dur în care a făcut-o, de vreme ce a continuat să fumeze la GDS. Amestecînd derizoriul cu seriosul, fără însă a simți deosebirea de nivel, ca mai în toate textele, dl G. A. reușește performanța de a transforma o problemă reală într-un fel de denunț public al incalificabililor săi colegi de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12527_a_13852]
-
nord acu-. I-auzi cum suflă printre Vîrfurile Negre! O să vină frigu-. Își umplu ceașca, ciocni cu domnișoara Phémie și își urmă vorba printre dinții negri, cu vocea-i în continuare un pic șuierătoare: - Nu-i a bună! - Ca să vezi, fumați pipă la ora asta, domnișoară Céleste!? - Nu pune mîna!, zise femeia. Mîinile ei slabe și pîrlite de soare, de culoarea cînepei, iuți ca ale unui scamator, zburară în grabă pe deasupra mesei; trase spre ea farfurioara cu model de flori și
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
13). Mult mai inteligibile devin lucrurile atunci cînd naratoarea vorbește despre propriile sale trăiri. Mica spovedanie făcută unui preot budist la pagina 144 este rezumatul perfect al acestei cărți, dincolo de care aproape că nu ar mai fi nimic de spus: "Fumez, beau alcool, iau droguri, fac sex cu bărbați cu care nu sînt căsătorită, fac sex cu femei, pardon, una singură pînă acum, visez că fac sex cu animale..." Claudia Golea are o experiență de viață de invidiat și o cultură
Biruit-au sexul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12531_a_13856]
-
al lui Svevo sfîrșește prin a ironiza practicile de acest tip. Paginile care înregistrează aceste constatări post-factum au un umor nebun, ca și cele din primul capitol intitulat sugestiv Fumatul. Zeno Cosini e dependent de nicotină și promite mereu că fumează ,la ultima sigaretta", dar, de fapt, reiterează scenariul ultimativ pentru a simți la nesfîrșit acea teribilă plăcere masochistă, încărcată de tensiunea interdicției. Episoadele sînt copiate cu fidelitate după biografia autorului, le găsiți ,autentic" expuse în corespondența, tradusă și la noi
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
toate acestea nu pot răpi nimic din bucuria cu care trecem, o dată în plus, prin satul din câmpia Dunării scăldat în soarele unei veri nesfârșite. E în Moromeții. I lumea pe care o cunoaștem: Ilie Moromete stând pe stănoaga podiștei, fumând și uitându-se pe drum, Catrina, roșie la față, trebăluind ca un miraculos miriapod domestic, Paraschiv cu buzele lui împletite, trăgând câte un picior în burta calului, colțosul Achim și Nilă cu fruntea lui lată și groasă, încrețită în sus
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
de oricine dintr-un magazin de electrotehnice, mașinile de scris înregistrate la Miliție au fost înlocuite cu computerele personale cuplate la Internet, țigările Kent - fosta valută forte, cu ajutorul căreia se deschideau ușile spitalelor și ale facultăților - au ajuns să fie fumate nonșalant și de către măturătorii de stradă, dolarii se pot cumpăra de la casele de schimb din orice orășel al țării. Avem șomeri, drogați, reviste pornografice, carduri bancare, telefoane mobile, studenți la mari universități occidentale, mașini de ultimă oră și avioane personale
Marea dezamăgire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11359_a_12684]
-
prin ceea ce fac, cum anume trebuie să se poarte și să gîndească semenii lor. Ei sînt vectorii adevărați ai unei epidemii sociale. Indiferent că este vorba de SIDA, de o modă vestimentară sau gesturile pe care le facem atunci cînd fumăm, întotdeauna la originea epidemiei trebuie căutat unul sau mai mulți indivizi privilegiați a căror atitudine este imitată pe loc de cei mulți. De pildă, reclamele TV avînd drept protagoniști vedetele sportive sau vip-urile mediatice apasă tocmai pe această pedală psihologică
Rețeta succesului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11351_a_12676]
-
În 1907, de pildă, în plină desfășurare a răscoalelor țărănești, deputatul de Prahova Anton A. Arion l-a provocat la duel pe vice-președintele Camerei Deputaților, Nenițescu, pentru că acesta din urmă trimisese un ușier pentru a-i cere să nu mai fumeze în incinta instituției. De altfel, și vărul acestuia, Constantin C. Arion, ministru în diverse guverne conservatoare (1900-1913), avea o slăbiciune pentru dueluri. El a servit drept martor - notează istoricul Mihai Dim. Sturdza - ,amicilor săi politici Alexandru Marghiloman și Take Ionescu
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
în aparență ironic, dar țin minte, constatativ, serios: Poftim! A doua pagină xeroxată, un dreptunghi întunecat pe un fond alb-alb, pe care prietenul meu, Poetul, îmi adresa poezia următoare, perfect caligrafiată, iscălită Șt. Aug. Pipaș, aluzie că - eu, nu el, - fumam, și oridecâte ori avea ocazia, îmi dăruia cele mai alese tutunuri de pipă... Reproduc - și, dacă mă repet, cumva, iertare - versurile, care pătrund astfel în istoria literaturii: Răspuns lui Constantin Țoiu cu privire la sorturile de tutun pe care le-am adus
Celuloza, ca document by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11408_a_12733]
-
o spărtură, o ascunzătoare, o nișă în care un al deținut înaintea lui să fi pus ceva. Efortul i-a fost răsplătit, fiindcă, într-o asemenea ascunzătoare a găsit un săculeț cu tutun. Problema era acum în ce fel să fumeze acel tutun. Inventarul încăperii în care se afla, înaltă de mai mult de doi metri, se reducea la becul spînzurat în tavan, la o scîndură, de înălțimea unui stat de om, pe care noaptea avea voie s-o pună pe
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
o scîndură, de înălțimea unui stat de om, pe care noaptea avea voie s-o pună pe jos, ca să doarmă pe ea, și la propira îmbrăcăminte de deținut. Urmează examinarea posibilităților ca, folosindu-se de acest inventar, să ajungă să fumeze. Primul obiect care părea demn de luat în considerație în acest sens era becul din tavan, în permanență aprins. O zi întreagă, deținutul cu înălțimea lui nu mult peste medie și cu condiția lui fizică de prizonier a sărit pe
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
dau dovadă de prea multă neliniște, cînd s-ar cuveni să fie calmi... Labirintul complexului de vinovăție... * Il y a une manière de regarder le monde qui fait surgir l'enfer! (Autor necunoscut.) * Zodia debarasoarelor, vorba lui Șt. Bănulescu în timp ce fumăm amîndoi cu capul în pămînt, la Luceafărul, pe vremea criminalului în serie Rîmaru. Tot el, vorbind despre altele, în timp ce mă privește trăgînd pieziș din țigare: Ehei, noi venim de departe. Niciodată n-am știut ce-a vrut să spună; deși
Sigma de rupere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16616_a_17941]
-
tot nevasta pedeseristă fusese mai de nădejde că făcea mâncare, săraca, cârpea, cosea, mătura, nu lăsa să se aștearnă praful pe mobilă de-un deșt... O vervă de zile mari. De Meleșcanu, fiul vitreg al lui Iliescu, de la Externe, care fuma trabuc și-și dădea cu odicolon, având succes la cucoane, se mai spusese că, la început, umbla cu fasoane de salon... Până ce, în timpul din urmă, procentajul său electoral scăzând vertiginos, omul își dădu în petic, ieși țoapa din el, ca
Mărunțișuri electorale by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16671_a_17996]
-
tot afla. Că mă pândea, ca un șarpe, când, noi, fetițele din clasele mici, ca la țară, mai făceam rapid un pipi pe după clădirea toaletei, în care n-ajungeam cât era pauza, din cauza fetelor mai mari sau a celor care fumau acolo...și pe atunci. Pe fundul meu alb, de copil, tronau dungi verzi și albastre, că mama nu se juca niciodată la treaba asta. Deși era copil din flori, și mama lui venea o dată sau la două săptămâni acasă, Gabi
SE COC CIREŞELE! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349723_a_351052]
-
mediu mult mai vast. Ei își impun, în felul acesta, austeritățile vieții monahale în comportarea și traiul lor. Nu se îmbată, (alții dintr-un zel și mai mare, asemenea recabiților din Vechiul Testament, nu folosesc nici un fel de băutură alcoolică), nu fumează, nu înjură, nu participă la petrecerile lumești. Adică, așa cum afirma mai sus Părintele Iosif, „vor să trăiască cu toată ființa regulile existente ale Bisericii“. Ei se străduiesc pentru ca „Marta“ să nu-i fure „Mariei“ partea cea bună; dar, în același
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
cu pseudonimul Brassaï, în amintirea orașului de unde a plecat. La îndemnul prietenului Andra Kertăsz (1894-1985), cutreiera Parisul noaptea cu aparatul de fotografiat, prin locurile puștii, de-a lungul canalului Saint-Martin. Pentru a-și măsură timpul în care trebuia să pozeze, fuma țigări diferite în funcție de luminile și umbrele locurilor fotografiate. an 1933 apare albumul ce îl consacră, Paris de nuit, care a primit la Londra, în 1934, medalia Emerson. Acest album, ale cărui 64 de clișee originale s-au pierdut în timpul celui
Centenar Brassai by Daniel Nazare, Irina Bernad () [Corola-journal/Journalistic/17633_a_18958]
-
cu mai toată clasa, Hoidas nu-și schimbase îmbrăcămintea, cum se face cînd vrei să urci un munte. Nu. El începuse urcușul îmbrăcat tot așa, elegant, cu niște pantofi negri subțiri, cu haină, cravată, în capul gol fiind începutul verii. Fuma. Și pentru că avea acest nărav, care îi îngălbenise degetele mîinii drepte, arătătorul și inelarul (cu rubinul) respira greu, oprindu-se des la suiș... Era aproape de inserat. Ne apropiam de cabană Pietrii Mari, unde urma să dormim o noapte, de sîmbătă
Monstrum horrendum ingens by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18143_a_19468]
-
greu, oprindu-se des la suiș... Era aproape de inserat. Ne apropiam de cabană Pietrii Mari, unde urma să dormim o noapte, de sîmbătă pînă duminică. Profesorul arată prost de tot. Nu mai putea să respire. Și, culmea, el, care nu fuma niciodată în prezența noastră, isi scosese tabachera de argint din buzunar, luase din ea o tigare pe care o bătuse cu un cap pe tabachere - era un Tomis, fără filtru, filtre, la țigări, nici neexistînd pe atunci, si, tacticos, regăsindu
Monstrum horrendum ingens by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18143_a_19468]
-
să apună, ceva m-a silit să spun, să fac ceva. Nu-mi pot explica nici azi. Tot ce pot să spun, ca premiant fiind, la latină, și oarecum răsfățat, sau fiindcă îmi plăcea atîta profesorul, care acum stă și fuma, pe gînduri, m-am trezit, lîngă el, recitind rar de tot cu cabotinismul vîrstei: Vertitur interea coelum ruit oceano nox (pînă la capăt). Atunci, terminînd, Hoidas îmi pusese pe umăr mîna dreaptă, admirativ, cu inelul de aur cu rubin sclipind
Monstrum horrendum ingens by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18143_a_19468]