7,151 matches
-
Ghica, nu poate fi editată decât în toamna lui 1865. Un decret de suprimare emis cu șase zile mai târziu curma apariția jurnalului, motivul fiind criticile adresate guvernului de C. A. Rosetti, chiar din primul număr. În scurta existență a gazetei, Pantazi Ghica, experimentat om de presă, a știut să obțină colaborarea unor publiciști redutabili. Printre ei, în afară de C. A. Rosetti, se disting Iacob Negruzzi și P. P. Carp, ambii trimițându-și articolele de la Iași, precum și I. A. Geanoglu și V.
CUGETAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286557_a_287886]
-
și al Facultății de Drept din București (1900). Atât prin acțiunile cât și prin scrierile sale, a dorit să contribuie la menținerea sentimentului național al românilor aflați de o parte și de alta a Prutului. A fost redactor literar al gazetei „Basarabia” (Chișinău, 1906-1907) și a ținut conferințe cu teme sociale și culturale. Din cauza activității sale de încurajare a manifestării sentimentelor patriotice românești, este expulzat în România de guvernul țarist (1907). S-a reîntors la Chișinău în 1917. C. a debutat
CUJBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286565_a_287894]
-
manifestării sentimentelor patriotice românești, este expulzat în România de guvernul țarist (1907). S-a reîntors la Chișinău în 1917. C. a debutat în 1891, în revista „Amicul copiilor”, condusă de Z.C. Arbore și Victor Crăsescu. A colaborat la „Epoca”, „Gazeta politică și literară”, „Tribuna”, „Vatra”, „Viața Basarabiei” ș.a. Volumul Povestiri din copilărie (1896) aduce în fața cititorului un scriitor plin de umor și de candoare, universul copilăriei fiind evocat prin simboluri delicate. În cărțile de versuri C. se dovedește doar un
CUJBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286565_a_287894]
-
1989, 18; Gheorghe Hrimiuc-Toporaș. In memoriam, ALIL, t. XXXIV, 1994-1995; Florin Faifer, Sașa, CRC, 1995, 6; Ioan Holban, Sentimentul de pierdere: la patruzeci de ani, CRC, 1995, 6; Victor Durnea, Gheorghe Hrimiuc-Toporaș, CRC, 1995, 6; V. Teișanu, Un editor dărăbănean, „Gazeta de Botoșani”, 1995, 1457; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 195-196; Maftei, Personalități, VII, 134-136; Nicolae Manolescu, De ce scrieți?, RL, 1999, 28; Lazarovici, Dicț. scriit. botoșăneni, 102-103; Nicolae Turtureanu, Mătrăguna dulce, Iași, 2001, 206-207, 219-221. F.F.
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
director al gimnaziului atunci înființat la Piatra Neamț; fără voie mutat la Tecuci (1878-1880) și Iași (1880-1881), revine la Piatra Neamț, unde îl vizita I. L. Caragiale, revizor școlar pentru județul Neamț în 1881-1882. După un debut nesemnificativ cu poezia Legenda lăcrămioarei în gazeta locală „Corespondența provincială” (5/1874), primele proze, Amintiri din o călătorie, îi sunt găzduite în șapte numere ale revistei nemțene „Asachi”, publicație „științifică și literară” apărută între 1881 și 1885, unde va semna versuri și articole de critică literară. Tot
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
primele proze, Amintiri din o călătorie, îi sunt găzduite în șapte numere ale revistei nemțene „Asachi”, publicație „științifică și literară” apărută între 1881 și 1885, unde va semna versuri și articole de critică literară. Tot la Piatra Neamț, în 1878, scoate gazeta „Situațiunea”. Este transferat la Alexandria (1886-1891), apoi la Roman (1891-1899), de unde trimite spre retipărire în „Arhiva” lui A. D. Xenopol (1893-1894) vechile Amintiri din o călătorie. Cu sprijinul lui Xenopol, H., „amantul nestrămutat al naturii”, ajunge la Iași, profesor de română
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
rezultă că I.G. Ducă a fost asasinat din ordinul lui Corneliu Zelea Codreanu. La pagina literară semnează versuri Magda Isanos, Ion Vinea (republicări din „Viața românească”), George Lesnea, Mircea Pavelescu, Mihai Codreanu, Eusebiu Cămilar, iar proza, Eusebiu Cămilar. În paginile gazetei G. Călinescu prezintă românul Cordun de Eusebiu Cămilar (85/1938), Al. Piru scrie articolele Poetul generației noastre: G. Lesnea (50/1938), Pe marginea suprarealismului (91/1938) sau recenzează volumul de versuri Ioana Maria de Geo Bogza (157/1938). În 1940
IASUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287492_a_288821]
-
1841 (prima serie) și între 1 octombrie 1845 și 25 septembrie 1846 (a doua serie). Foaia este imprimată în tipografia „Institutul Albinei”, probabil sub redacția lui Gh. Asachi, dar este posibilă și participarea lui M. Kogălniceanu la stabilirea orientării culturale. Gazeta se adresa tuturor românilor și, mai ales, „poporului” și „tinerimei”. Scopul urmărit este acela de a deveni instrumentul „unei practice luminări” a cititorilor tineri, în afara școlii. Un grup de tineri literați - se arată în program - se va strădui să asigure
ICOANA LUMEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287496_a_288825]
-
revista „Mișcarea literară”, apoi colaborează frecvent la „Sburătorul”, „Viața literară”, „Rampa”, „Azi”, „Vremea”, „Critica”, „România literară”. În 1926 este ales printre membrii comitetului de redacție al revistei „Sburătorul”. Debutează editorial în 1929 cu Romanul lui Mirel, volum din care, în „Gazeta literară”, apăruseră anterior câteva fragmente prezentate de E. Lovinescu. În 1934 este laureat al Premiului Societății Scriitorilor Români. Crezul literar al lui H. merge în sensul prozei de analiză lucidă a experienței filtrate prin conștiință. El realizează o operă structurată
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
va fi încorporat într-un detașament militar de muncă forțată. Nu-și încheie studiile începute la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București și lucrează ca topometru (1961), profesor suplinitor (1962-1966), inspector și bibliotecar (1966-1982), statistician etc. Colaborează la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Steaua”, „Tribuna”, „Flacăra” ș.a. Debutează cu poezii în „Luceafărul” (1959) și editorial cu Elegii pentru pământ, apărut în 1977. Poezia lui I. este lipsită de evoluție, conservându-și pretutindeni trăsăturile cele mai caracteristice. Cel mult unele
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
Până la primul război mondial, sporadic îi mai apar poezii, articole, cronici plastice în „Universul literar”, „Carmen Sylva”, „Pagini literare”, „Dunărea de Jos” ș.a. În 1915 anunța placheta Corn de luptă, care nu mai apare. După pacea de la Buftea, scrie la „Gazeta Bucureștilor”, ceea ce face să fie judecat în „procesul ziariștilor”; achitat, își reia locul la „Universul”, fiind un timp secretar de redacție. Între cele două războaie, mai scrie la „Universul literar”, „Universul copiilor”, „Cultura poporului”, „Luceafărul”, „Luceafărul literar și critic” ș.a.
ILIESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287519_a_288848]
-
, periodic care a apărut la București, săptămânal, între 18 septembrie 1860 și 19 martie 1861. Proprietar și editor al gazetei, subintitulată „Jurnal universal”, era Carol Popp de Szathmary, iar redactor responsabil, Al. Zanne, scriitor, traducător, publicist politic și prieten devotat al lui Dimitrie Bolintineanu. I. trebuie socotită însă mai degrabă între periodicele lui Bolintineanu, deoarece în tot timpul apariției a
ILUSTRAŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287534_a_288863]
-
țară, intră în lumea presei, pe care o va sluji timp îndelungat, ocupând funcții de redactor și redactor-șef la „Lupta Moldovei” (Iași), „Canalul Dunăre- Marea Neagră” (Constanța), „Opinia” (Iași), „Iașul literar”, „Convorbiri literare”. Mai colaborează la „Viața românească”, „Steaua”, „Contemporanul”, „Gazeta literară” ș.a. Deține funcția de secretar al Asociației din Iași a Uniunii Scriitorilor (1959-1969). Debutează cu două poeme în almanahul literar „Pentru pace și cultură noi luptăm” (1949), iar editorial, cu volumul Povestiri, apărut în 1955. Narațiunile lui I. se
IGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287510_a_288839]
-
Debutează în „Revista scriitorilor români” (1936), cu poezia Cufundare, semnată George Danubia; debutul editorial are loc în 1949, cu volumul de balade și poeme Bună dimineața! Din 1945 frecventează cenaclul Sburătorul. Colaborează la revistele „Preocupări literare”, „Viața românească”, „Istru”, „Festival”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Tomis”, „Astra”, „Familia”, „Ateneu” ș.a. Este redactor la „România liberă” (1946-1948) și la „Flacăra” (1948-1949). Din 1966 călătorește mult pe mare, către destinații orientale și extrem-orientale. În același an participă ca traducător la Congresul internațional al iranologilor de la
DAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]
-
, Petrea (16.IV.1923, Valea Hoțului, azi Dolinskoe, Ucraina - 9.VII.1976, Moscova), poet. După absolvirea Institutului Pedagogic din Tiraspol, a fost redactor al gazetei „Moldova socialistă” (1953-1963), ministru al Culturii (1963- 1967), redactor-șef al gazetei „Sovietskaia kultura” (1968-1976). Versurile lui D. sunt idilice, festiviste, dezarmante prin simplism și platitudine (Cântări primăverii sovietice, 1948, Drumuri luminoase, 1951, An cu zări de aur, 1962 etc.
DARIENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286689_a_288018]
-
, Petrea (16.IV.1923, Valea Hoțului, azi Dolinskoe, Ucraina - 9.VII.1976, Moscova), poet. După absolvirea Institutului Pedagogic din Tiraspol, a fost redactor al gazetei „Moldova socialistă” (1953-1963), ministru al Culturii (1963- 1967), redactor-șef al gazetei „Sovietskaia kultura” (1968-1976). Versurile lui D. sunt idilice, festiviste, dezarmante prin simplism și platitudine (Cântări primăverii sovietice, 1948, Drumuri luminoase, 1951, An cu zări de aur, 1962 etc.). Ideologizată până la refuz, publicistica lui este scrisă preponderent în rusește. SCRIERI: Cântări
DARIENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286689_a_288018]
-
1937-1941), apoi liceele „Cultura” (1941-1948) și „Sf. Sava” (1948-1949). Din 1950 până în 1955, urmează cursurile Școlii de Literatură „M. Eminescu” și Facultatea de Filologie a Universității din București, susținând însă examenul de stat în 1972. În calitate de redactor la „Contemporanul” (1951-1954), „Gazeta literară” (1954-1968), „România literară” (1968-1973) sau de redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1973-1974), încurajează afirmarea pe scena literară a lui Ștefan Bănulescu, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Virgil Duda, Bujor Nedelcovici, Sorin Titel și Nicolae Velea. Din 1976 se stabilește în
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
nenorocirile țării”, Caragiale îl suspectă de plagiat (Țară și Mihnea-Vodă, după Patrie de V. Sardou, comedia Gheșeftarii, 1876, după Mercadet de Balzac). Nuvelele Mixandra și Casa spânzuratului, românul Clucerul Mitică. Moravuri bucureștene, scrieri rămase în bună parte în pagini de gazeta, sunt încercări fără valoare. Utilă a fost activitatea lui D. de popularizare a literaturii franceze prin articolele din „Românul” și prin tălmăciri (Hugo, Balzac, P. Mérimée, Maupassant, A. France, Zola, Jules Verne, H. Malot, Al. Dumas, P. Féval, O. Feuillet
DAMÉ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
1 ianuarie și 7 iulie 1870, 6 și 31 ianuarie, 3 octombrie și 31 decembrie 1871, la 9 ianuarie 1872 și, după un interval de patru ani, între 18 iulie și 19 octombrie 1876. Apariția intermitentă mărturisește existența zbuciumată a gazetei în concordanță cu aceea nu mai puțin neliniștită a redactorului, N. T. Orășanu. Camuflat în primii ani sub pseudonime diverse, acesta recunoștea în 1871 că redactează periodicul. Versurile și proza publicate aici se apropie de buna tradiție a scrisului satiric
DARACUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286687_a_288016]
-
din județul Sibiu, întemeietor și președinte de onoare al Reuniunii meseriașilor din Orlat, redactor al ziarelor „Cuvântul poporului” (Săliște, apoi Sibiu) și „Luceafărul social-cultural” (Sibiu). A colaborat la „Vatra școlară” (Sibiu), „Foaia scolastică” (Blaj), „Libertatea” și „Noutatea” (Orăștie), „Cosinzeana”, „Transilvania”, „Gazeta Jiului” (Petroșani), „Comoara satelor” (Blaj), „Gazeta Transilvaniei”, „Luceafărul”, unde este redactor responsabil în 1938 și 1939, precum și la numeroase calendare transilvănene. A semnat și Petru O. Orlățeanu. D. s-a vrut dascăl nu numai pentru copii, ci mai ales pentru
DASCALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286696_a_288025]
-
de onoare al Reuniunii meseriașilor din Orlat, redactor al ziarelor „Cuvântul poporului” (Săliște, apoi Sibiu) și „Luceafărul social-cultural” (Sibiu). A colaborat la „Vatra școlară” (Sibiu), „Foaia scolastică” (Blaj), „Libertatea” și „Noutatea” (Orăștie), „Cosinzeana”, „Transilvania”, „Gazeta Jiului” (Petroșani), „Comoara satelor” (Blaj), „Gazeta Transilvaniei”, „Luceafărul”, unde este redactor responsabil în 1938 și 1939, precum și la numeroase calendare transilvănene. A semnat și Petru O. Orlățeanu. D. s-a vrut dascăl nu numai pentru copii, ci mai ales pentru adulți, lor fiindu-le destinată aproape
DASCALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286696_a_288025]
-
și profesor la Academia de Tehnică Militară. A fost după aceea conferențiar (1990) și profesor (din 1998) la Universitatea Biblică din București. Și-a susținut, în 1974, teza de doctorat, Letopisețele slavo-române înainte de Macarie. A debutat cu o recenzie în „Gazeta literară” (1964) și a colaborat la „Luminița”, „Contemporanul”, „Limbă și literatură”, „Arici pogonici”, „Cravatele roșii”, „Cutezătorii”, „Limbile moderne în școală”. Este redactor-șef al revistei „Mesaj literar”. D.-B. a dovedit un interes statornic pentru cercetarea vieții și operei Iuliei
DECUSARA-BOCSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286712_a_288041]
-
gând s-o cucerească, îndârjitul Constantin Mătușa se metamorfozează (preluând sugestia lui I. Valerian) în Mircea Damian și accede numaidecât în coloanele diferitelor publicații: „Universul literar”, „Universul”, „Viața literară”, „Bilete de papagal”, „Vremea”, „Falanga literară și artistică”, „Nădejdea”, „Ultima oră”, „Gazeta literară”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea”, „Excelsior”, „Facla”, „Dimineața”, „Seara”, „Porunca vremii”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Familia”, „Izbânda”, „Naționalul nou”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Floarea de foc”, „Lumea românească”, „Sfarmă-Piatră”, „Spectator”. Redactor la „Universul literar”, „Azi”, „Lumea românească”, D. a condus periodicele
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
Porunca vremii”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Familia”, „Izbânda”, „Naționalul nou”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Floarea de foc”, „Lumea românească”, „Sfarmă-Piatră”, „Spectator”. Redactor la „Universul literar”, „Azi”, „Lumea românească”, D. a condus periodicele „Vitrina literară” (1929; seria a doua - în 1934), „Pumnul” (1932-1933), „gazetă săptămânală de polemică și pamflet”, „București” (1941), „Fapta” (1943-1948), „ziar independent de luptă și dreptate”. Ca gazetar, D. are vână și chiar o doză de ferocitate, punctând apăsat prin violența sarcasmelor cu care îi izbește pe aceia care îi cad
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
cu o teză despre proza fantastică românească). Debutează în revista „Tribuna”, în 1964, cu studiul Istoricul literar G. Bogdan-Duică, iar editorial, cu lucrarea Proza fantastică românească (1975; Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române). A colaborat cu articole, eseuri și studii la „Gazeta literară”, „Steaua”, „Echinox”, „Viața românească”, „Manuscriptum”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Revue roumaine”, „Argeș”, „Vatra”, „Cotidianul”, „România liberă”, „Tribuna Ardealului” ș.a. A realizat ediții ale unor opere de Dem. Theodorescu, Ion Minulescu și Pavel Dan, iar în colaborare cu A.-B. Goorden
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]