7,204 matches
-
În creangă, dintr-un ulm bătrân care crescuse mai jos, sub stânci, și ajunseră cu grijă la poalele acestuia. Doi cai așteptau acolo Înșeuați și gata de plecare. De la oblânc slujitorul scoase niște haine pe care și le traseră În grabă peste veșminte și porniră, ducându-și caii de căpăstru pe cărarea Îngustă. În scurtă vreme ajunseră la drumeagul ce cobora de la castel. Acolo Încălecară și porniră spre vale. Se vedea că nu era prima oară când cei doi alegeau acest
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
suita noastră cum crezi de cuviință. Ai mână liberă. și poimâine ne așezăm corturile acolo, ne scuturăm de pra ful drumului și-i așteptăm pe „prietenii noștri“. Vai lor dacă nu vin cu intenții cinstite! Rămas singur, Conrad trimise În grabă un curier la ministerialul Hildebrand, cu porunca fermă ca acesta să-și adune de-ndată toți slujitorii și să vină la castel. Să pornească degrabă, porunci Conrad, spune-i minis terialului că doresc să-l văd aici mâine În zori
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și surpriza. Pentru ei, nu pentru noi, cum probabil plănuiesc! După o clipă de gândire, Îl chemă din nou pe Haro: — Haro, e deja târziu, dar am nevoie de cineva cu ade vărat de Încredere. De aceea pornește acum, În grabă, la Ottmarsheim, călărește fără odihnă. Nu trebuie să te vadă nimeni. Acolo, vei cere să vorbești cu domnul Ludovic, fratele doamnei Rishawa. Îl cunoști și te cunoaște. Vorbește cu el Între patru ochi, trezește-l dacă doarme. Porunca mea este
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
am arătat lămurit situația În care se afla. Mi-a dat dreptate și, deși o durea inima că se desparte de fiul ei, a Înțeles că altă ieșire nu avea. Monseniorul Manasse a trimis-o În taină și cu mare grabă la mânăstirea Sfântu l Maximin, departe În sud. El i-a dat de veste și lui Raymond Berenger, contele catalan de Provence, punând-o sub protecția lui. Catalanul nu-l prea avea la inimă pe rege, ca toți provensalii, care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Dintr-odată, din toate aceste fapte neînsemnate se Înfiripa un uriaș joc de șah, pe care cei doi prinți Îl jucau cu destinul, cu moartea. Ceata ajunse la podul umblător de pe Rin, nu departe de Breisach. Plutașul se Înfățișă În grabă, Închinându-se du celui, și-i spuse câteva vorbe fără nici o noimă pentru ceilalți: — Înălțimea Voastră, Vă așteptam. Mi-a spus Johannes că ați putea trece pe aici. El e vărul meu... — Aha! Îl Întrerupse Conrad. Au mai trecut Rinul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
căzuse desigur În capcană. Era Înconjurat de dușmani, căci, nu mai Încăpea nici o Îndoială, i se Întinsese o cursă. Înălțimea Sa nu bănuia nimic, așa că zâmbi și răspunse: „știi, domnule Siegebert, că ai dreptate? O halcă de mistreț friptă În grabă pe cărbuni aprinși și o cană de vin este tocmai ce ni se cuvine acum. Timp avem destul!“ Conrad murmură: „Deci Siegebert e veriga cea mai de sus din lanțul trădării. Cel care stă alături de fratele meu... Siegebert și ca
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și din clipa macabrei descoperiri din pădure nu mai scosese nici o vorbă. — Pentru că au aflat Între timp că suntem puși În gardă și că aici nu se mai putea face mare lucru. De aceea și-au schimbat planul În mare grabă și au lovit mai devreme, ca cel puțin unul din noi să fie Înlăturat. Cred că Bertold a povestit singur ce avem de gând, Încrezător cum era. Femeia a trimis vestea mai departe, căci soția lui Siegebert e cea care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un semn, se auzi Înspre pădure un vuiet adânc, de parcă valuri uriașe s-ar fi prăvălit peste țărmuri, și dintre pomi apăru un puhoi de țărani, Înar mați cu ghioage, securi, țepușe, fiecare cu ce apucase. Johannes Îi adunase În graba mare și-i conducea acum ca un cumplit zeu al răzbunării. Alături călărea Ludovic din Ottmarsheim, cu oamenii săi. Gloata furioasă mătură totul În calea ei. Luați prin surprindere, conjurații se retraseră, apoi Încercară Încă o dată să atace. Dar Împotriva
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fetei. Apoi Îi legă strâns basmaua pe cap, ascunzând cu grijă șuvițele aurii. Îi puse În mână tava cu resturile de mâncare, o mai privi o dată cu grijă și o luă Înainte pe treptele În spirală. — Mergeți cu pas măsurat, fără grabă și sfială. Nu priviți cu frică Împrejur și siliți-vă să stați mereu În urma mea. Trebuie să trecem prin curte nebăgați În seamă. Apoi căutăm vreun colț Întunecos unde să vă ascundeți până găsesc un țăran cu o căruță cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o să vă treziți cu el În curte, cu toată afurisita lui de ceată! Era Însângerat și plin de praf. În vreo trei locuri armura Îi era spartă și de sub coiful Înalt picura sânge dintr-o zdreanță Înnodată prost și În grabă. A, ia te uită, prietenul nostru Adalbrecht, rânji el ironic când descălecă În curte și-l zări. După cum văd, ai scăpat teafăr. Mă bucur pentru tine. În multe bătălii am luptat și cu mulți potrivnici m-am Înfruntat, dar aceștia
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acum. Inima, mintea și faptele lui sunt demne de cel mai nobil nume... Dar vom vorbi mai multe altă dată... Deocamdată se pare că avem vești foarte importante... Cheamă-l pe călugăr, se adresă el slujitorului. Acesta ieși În mare grabă și se Întoarse cu un călugăr bătrân, care se Închină cu smerenie În fața stăpânului. — Preacuvioase frate, mi s-a spus că ai ceva foarte Însemnat a-mi Împărtăși, vorbi Conrad. Hai să auzim ce ai pe suflet. Omul tăcu, privind
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu grijă tunelul. Vedeți dacă se mai poate pătrunde prin el În fortăreață. Poate că-i Înfundat după atâția ani. Dar, dacă drumul e liber, nu intrați până nu-mi dați și mie de veste. Un om să vină În grabă și să-mi spună, iar ceilalți să stea la pândă până ce șobolanii vor Încerca să iasă din gaura lor. Atunci am să hotărăsc ce-i de făcut. Poate că vom putea pătrunde noi prin tunel, ca să ajungem sus În cetate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vom atârna leșul acolo, În rând cu tâlharii. Prin faptele lui a decăzut din demnitatea de cavaler, a cărei cinste a târât-o În noroi! Pe Adelheid, care nu-și revenise, o așezară cu grijă pe o litieră adusă În grabă. Nu se trezi din leșin și nu putu să vadă că alături era targa cu leșul lui Bodo. Deși minunații lui ochi violeți se Închiseseră pentru totdeauna, era tot frumos și chipul său păstrase strălucirea tinereții. Toți văzură cu mirare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la timp ca să-i prevenim. Dar trebuie să fim foarte prevăzători. De altfel, domnul Spada e Însăr cinat de signorie. Veneția e totdeauna credincioasă prietenilor ei. Să plecăm, așadar, degrabă. Toate celelalte le povestim pe drum. Solomon Își chemă În grabă slujbașii, ca să le spună că treburi urgente Îl sileau să plece neîntârziat spre Worms: Plec deocamdată până la Rin, acolo o să găsesc eu un barcaz să mă ducă mai departe. În câteva zile sunt Înapoi. Dacă se Întoarce Între timp stăpânul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
înțelegere pentru efortul la care aș fi forțat de cine știe ce obligație. Nu știau că bicicleta este un mare hobby, și că am ce conduce și pe patru roți. Indignând un grup de gâște gălăgioase, care-și legănau fără grabă penele albe pe mijlocul șoselei, am ieșit din Șcheia pe un drum deodată neasfaltat. Chiar dacă pe bicicletă te strecori mai ușor printre meandrele accidentale ale drumurilor proaste, perspectiva unui deal ale cărui urcușuri se tot prelungesc de la o culme la
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
unguraș m-a confundat și mi-a cerut ceva în ungurește (era tot pe bicicletă). Evident, n-am putut răspunde. Mi-a luat ceva timp până să găsesc hotelul, deși orașul nu era prea mare. Am lăsat bicicleta afară, în grabă mi-a căzut, și-am intrat. Tipa de la Recepție, foarte strict, mi-a zis că nu mai sunt locuri. Am insistat, dar degeaba. Plictisită poate, până la urmă mi-a recomandat să merg să mănânc ceva, și să revin mai târziu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
dușmanii poporului" au fost prinși, arestați și încolonați, iar acum, sub vigilenta supraveghere a celor trei bravi ostași români, mărșăluiau spre punctul de îmbarcare, adică spre gară. Drumul a fost obositor, anevoios, stresant. Calabalâcul pe care mama îl strânsese în grabă mare și ni-l repartizase nouă, celor mai mărișori, nu era chiar atât de greu. Însă bagajele acestea erau legate de mama cu niște sfori, cordoane și capete de funii pe care noi le-am trecut peste umeri pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
răpit-o pe ființa la care am ținut cel mai mult în viața mea??? Vezi, de aceea am serioase îndoieli în ceea ce privește mila și dragostea pe care zici că le ai față de noi, "robii" Tăi. Adăpostul spre care ne îndreptam în grabă era, de fapt, o pivniță imensă, aparținând unui mare angrosist de vinuri, și care fusese rechiziționată de Armată, dându-i-se în acele vremuri o altă destinație. Tavanul boltit era susținut de patru rânduri de stâlpi din beton armat, solizi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nimic. Absolut nimic. Seara îi dădeam porția de mămăligă drastic raționalizată! O mânca în prezența mea cu o repeziciune de prestidigitator, apoi căuta cu limba eventualele firimituri de pe pământ și ridica jenat ochii spre mine, cerându-și scuze, parcă, pentru graba și modul prea puțin aristocratic pe care-l folosise la servirea mesei de seară. Îl înțelegeam și-i puneam cu delicatețe și cu dragoste mâna pe capul lui bolovănos, pe jumătate chel. Noaptea își făcea cu anevoie rondul pe traseul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ei, care o încuraja și o îmbărbăta, care-i dădea energie și-i mobiliza forțele pentru a face față viitoarelor încercări. Lacrimile i se uscaseră pe obrajii prăfuiți, lăsând două dâre pământii ca machiajul superficial al unui clovn pregătit în grabă să intre pe scenă. Da. Această femeie judeca lucrurile la rece. Avea dreptate. Ar fi putut fi mai rău, mult mai rău. Ca un arc ținut prea multă vreme sub presiune maximă, mama își revenea încet-încet la starea de normalitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și senin, într-o frumoasă zi de iunie. Cerul era de un albastru voronețian, iar soarele, privindu-ne perpendicular pe creștetul capului, încerca să distingă, prin vârtejul prafului gros care ne acoperea, cine suntem și încotro ne îndreptăm cu atâta grabă. În niciun caz nu ne invidia, ci parcă voia să ne invite la un suc răcoritor sau la o gură de apă rece și proaspătă dintr-un izvor silvestru. Praful degajat de roțile mașinii din fața noastră se depunea în straturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dormeau duși. Se părea că va fi o noapte obișnuită. Pe la ora patru însă, au fost treziți de niște bătăi nervoase în poartă. Un civil și trei militari înarmați le-au adus la cunoștință că trebuie să-și ia în grabă strictul necesar și să-i urmeze. Tatăl copiilor, un polițist la locul lui, fusese arestat cu trei ani în urmă ca "dușman al poporului". Familia nu știa unde se află și nici pentru cât timp. Ajunși la gară, "inculpații" au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din partea tatălui, ajuns la 92 de ani (după ce a crescut 18 copii), se află într-o situație umilitoare. Foamea îl sleise complet. Într-o zi fură un cartof de sămânță din rezerva mult prea milităroasei sale soții, îl coace în grabă pe plita încinsă și îl înghite ca pe o delicatesă, nu înainte de a-i da și nepotului o felie. Antologică este și "eutanasierea" barbară a bătrânului și bolnavului câine Haiduc. Ca într-o procesiune de inițiere, la care a ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tinere, dar și despre energiile lor: "privind fără să vadă nimic din cel care pleacă eu nu pot vedea eu pot doar să privesc și să nu simt energia cuvintelor pot să uit cine sunt și pot să nu deslușesc graba care mă alungă de aici și pot să spun unde se opresc femeile tinere și unde nu se opresc ele atunci când văd femei bătrâne cuibărite în lumină femeile tinere vor lua desenele tale drept o scriere tainică și îi vor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dispoziție suspectă. La întrevedere, într-un restaurant, n-a apucat decât să promită că ne va da pentru revista, fie niște pastile muzicale, fie niște traduceri din rusește, că, dintr-o dată, alunecat cumva de pe scaun, și adunat de acolo în grabă de M. H. S., T.T a început din senin să strige și să-și acuze prietenul (pentru el Toncu), fie că a fost toată viață neloial față de el, fie că s-a complăcut într-o atitudine duplicitară cu șeful
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]