6,717 matches
-
înaltă, necesară producerii radicalilor. Într-o ardere completă, un compus reacționează cu un oxidant, cum ar fi oxigenul, clorul sau fluorul, rezultând compuși formați din fiecare element al combustibilului cu elementul oxidant. De exemplu: Un alt exemplu simplu este arderea hidrogenului cu oxigen, din care rezultă doar vapori de apă, reacție folosită la motoarele rachetă: 2 + → 2(v) + căldură În practică, arderea combustibililor se face folosind oxigenul din aer. Deoarece din punct de vedere al arderii doar oxigenul contează, în termodinamică
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
însă rezultate satisfăcătoare luând în considerare doar compușii rezultați din ardere și efectele energetice, aspecte relativ simple. În tehnica arderilor se consideră că compoziția combustibililor solizi și lichizi este, în mod convențional, formată din cinci elemente chimice pure: carbon (C), hidrogen (H), sulf (S), oxigen (O) și azot (N), la care se adaugă două componente care formează "balastul": apa (W - notația provine din ) și cenușa (A - notația provine din ). Se consideră că elementele C, S și H ard, conform reacțiilor: Oxigenul
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
din aerul atmosferic, iar celelalte componente: azotul, apa și cenușa nu reacționează. Erorile introduse de aceste simplificări sunt cu totul neglijabile din punct de vedere energetic. În tehnica arderilor se consideră că compoziția combustibililor gazoși este formată din hidrocarburi CH, hidrogen (H), oxizi de carbon (CO și CO), hidrogen sulfurat (HS), azot (N), oxigen (O) și vapori de apă (HO). Elementele combustibile ard conform reacțiilor: Oxigenul se consideră de asemenea că se adaugă la cel din aerul atmosferic, iar celelalte componente
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
și cenușa nu reacționează. Erorile introduse de aceste simplificări sunt cu totul neglijabile din punct de vedere energetic. În tehnica arderilor se consideră că compoziția combustibililor gazoși este formată din hidrocarburi CH, hidrogen (H), oxizi de carbon (CO și CO), hidrogen sulfurat (HS), azot (N), oxigen (O) și vapori de apă (HO). Elementele combustibile ard conform reacțiilor: Oxigenul se consideră de asemenea că se adaugă la cel din aerul atmosferic, iar celelalte componente nu reacționează.
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
reflectă din marginea teșită a unei oglinzi, când traversează un pahar de sticlă conic sau când trece prin picăturile de apă ale ploii formând un curcubeu. Atunci când mostre pure care sunt compuse doar dintr-un singur element chimic, de ex. hidrogen, sunt forțate să emită lumină, lumina emisă va conține mai multe frecvențe. Spectrul frecvențelor produse este o caracteristică a acelui element. În loc ca acest spectru să conțină toate frecvențele posibile între violet și roșu, există doar benzi de o singură
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
Pentru o lungă perioadă de timp nimeni nu a reușit să găsească o cale matematică care să descrie frecvențele din linia spectrală a unui element. În 1885, Johann Jakob Balmer (1825-1898) a arătat modul în care frecvențele unui atom de hidrogen depind unele de altele. Formula este una simplă: unde "formula 2" este lungimea de undă, "R" este constanta Rydberg iar "n" este un număr întreg ("n" =3, 4...) Această formulă poate fi generalizată pentru a se aplica și atomilor mult mai
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
de altele. Formula este una simplă: unde "formula 2" este lungimea de undă, "R" este constanta Rydberg iar "n" este un număr întreg ("n" =3, 4...) Această formulă poate fi generalizată pentru a se aplica și atomilor mult mai complicați decât hidrogenul, însă în această expunere ne vom limita a ne referi doar la hidrogen (din acest motiv deîmpărțitul din prima fracție este exprimat ca un număr ridicat la pătrat). Următorul pas as fost descoperirea Efectului Zeeman, numit astfel după Pieter Zeeman
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
este constanta Rydberg iar "n" este un număr întreg ("n" =3, 4...) Această formulă poate fi generalizată pentru a se aplica și atomilor mult mai complicați decât hidrogenul, însă în această expunere ne vom limita a ne referi doar la hidrogen (din acest motiv deîmpărțitul din prima fracție este exprimat ca un număr ridicat la pătrat). Următorul pas as fost descoperirea Efectului Zeeman, numit astfel după Pieter Zeeman (1865-1943). Explicația fizică a efectului Zeeman a fost dată de Hendrik Antoon Lorentz
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
ca un număr ridicat la pătrat). Următorul pas as fost descoperirea Efectului Zeeman, numit astfel după Pieter Zeeman (1865-1943). Explicația fizică a efectului Zeeman a fost dată de Hendrik Antoon Lorentz (1853-1928). Lorentz a emis ipoteza că lumina emisă de hidrogen este produsă de vibrația electronilor. A reușit să obțină informații despre ceea ce se întâmplă într-un atom deoarece electronii aflati în mișcare creează un câmp magnetic și astfel pot fi influențați de către un câmp magnetic extern într-o manieră asemănătoare
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
aflat în acea orbită. Impunerea ca frecvența electronilor de pe fiecare orbită să fie un multiplu întreg al constantei lui Planck h, permite existența doar a anumitor orbite și de asemenea stabilește mărimea lor. Bohr a generalizat Formula lui Balmer pentru hidrogen înlocuind împărțitorul în valoare de 1/4 cu o pătratul unei variabile: unde λ este lungimea de undă a luminii, "R" este Constanta lui Rydberg pentru hidrogen și întregii n și m se referă la orbitele între care electronii pot
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
și de asemenea stabilește mărimea lor. Bohr a generalizat Formula lui Balmer pentru hidrogen înlocuind împărțitorul în valoare de 1/4 cu o pătratul unei variabile: unde λ este lungimea de undă a luminii, "R" este Constanta lui Rydberg pentru hidrogen și întregii n și m se referă la orbitele între care electronii pot tranzita. Această generalizare descrie mult mai multe linii spectrale decât au fost detectate anterior iar confirmarea experimentală a acestui fapt a venit ulterior. Se observă aproape imediat
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
degrabă electronul trebuia descris de către toate punctele în care acesta ar fi putut să existe. Calcularea punctelor localizărilor probabile pentru electron aflat pe o orbită cunoscută creează imaginea unui nor de puncte sub formă sferică pentru orbitele unui atom de hidrogen, de fapt a unor sfere așezate concetric în jurul nucleului. Această imagine poate fi numită și distribuție de probabilitate. De aceea "n", numărul atomic al lui Bohr, pentru fiecare orbită este cunoscut și ca "sfera n" în modelul tridimensional al atomului
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
folosind ceea ce el a denumit "grad de libertate cuantic bivalent" pentru a descrie observațiile unui dublet, care înseamnă o pereche de linii ce diferă printr-o mică valoare (de ex., ceva de ordinul 0.15Å ), în cadrul spectrului unui atom de hidrogen. Observațiile arătau că un electron avea mai multă energie pe orbita sa decât cea provenită din momentul său magnetic, așa cum fusese descris până atunci. La începul anului 1925, tinerii fizicieni Uhlenbeck și Goudsmit au prezentat o teorie prin care spuneau
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
și a determinat astfel valoarea experimentală găsită anterior, valoare care era prea mare pentru a fi datorată doar unei sfere încărcată electric care se rotește. Astfel el a fost capabil să dea o expresie matematică liniilor spectrale ale atomului de hidrogen. Ecuația lui Dirac generează uneori valori negative pentru energie, pentru care el a propus o soluție inovatoare: el a postulat existența unui antielectron și a unui vacumm dinamic. Asta a condus la apariția teroriei câmpurilor cuantice ale particulelor multiple. În
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
cont și de aspectele teoriei relativității. Principiile Mecanicii Cuantice a devenit rapid un text clasic și a rămas la fel de valoroasă până azi. Toate dezvoltările teoriei cuantice de mai sus s-au bazat în principal pe spectrul atomic al atomului de hidrogen. Aceasta se datorează faptului că fiecare atom al fiecărui element produce un spectru atomic unic atunci când lumina ce provine de la fiecare tip de element trece printr-o prismă. Oamenii de știință nu pot studia direct electronul și nucleul unui atom
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
atom ca pe o sferă cu contur și detalii foarte neclare. În orice caz, liniile spectrale ale atomului indică orbitele electronilor și energiile pe care aceștia ar trebui să le aibă. Studierea acestor analize spectrale, mai întâi ale atomului de hidrogen și mai apoi ale celui de heliu, au stat la baza dezvoltării teoriei cuantice. De aceea, formulele matematice au fost dezvoltate pentru a descrie imaginea spectrului atomic. Din acest motiv se spune uneori că mecanica cuantică este o formă a
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
și abrupte, presărate cu ravine (râpi adânci), cele sudice sunt joase și nisipoase, iar cele nordice sunt mlăștinoase și acoperite cu întideri de stuf formând plauri. Fundul adânc al lacului se află acoperit cu un strat de mâl negru conținând hidrogen sulfurat, iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase. Limanul Ialpug este legat de limanul Covurlui sau Cugurlui (nume tătăresc întâlnit și în județul Galați) printr-un canal strâmt, datând din anii '70 ai secolului al XX-lea și
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
se va reface miraculos, va fi ridicat la ceruri și va suna dând semnalul începerii rugăciunilor. Calificativul "„al Tarului”" provine dintr-un obicei rus de a numi tot felul de mari realizări, precum Bombă Tarului, cea mai puternică bombă de hidrogen care a explodat, sau precum Tunul Tarului, cel mai mare obuzier construit vreodată. Este totuși pus la îndoială că sursa acestei denumiri este rusească, doarece realizările astfel numite sunt aproape inutile sau nu au funcționat niciodată. Clopotul Tar este un
Clopotul Țarului () [Corola-website/Science/314245_a_315574]
-
locuitorii planetei Vuundo, trăiesc sub presiunea fantastică a deteriorării indiscutabile, și sesizabile zi de zi, a condiției energetice a soarelui sistemului lor solar, care se transformă accelerat dintr-o fostă stea galbenă, precum Soarele, într-o stea roșie, din cauza epuizării hidrogenului său. Ca atare, propria lor planetă este supusă unui fenomen ireversibil de răcire, mare parte din suprafața sa fiind martora unei glaciațiuni profunde. Din punct de vedere social, economic și tehnologic vuunzii se află doar de câteva decenii, deci cu
Doando () [Corola-website/Science/313338_a_314667]
-
electric dublu și influența lui asupra vitezei proceselor electrochimice. A introdus noțiunea de potențial zero. A propus o nouă metodă de studiere a absorbției moleculelor organice pe baza măsurării capacității stratului electric dublu cu ajutorul curentului alternativ. A studiat mecanismul supratensiunii hidrogenului asupra diferitor metale. A propus metoda electrodului rotativ pentru studierea ionizării hidrogenului pe platină. A dezvoltat teoria coroziunii metalelor și teoria flotației. A explicat maximurile polarografice. A studiat mecanismul funcționării electrozilor, diferitor surse chimice de energie. A dezvoltat teoria catalizei
Alexandru Naum Frumkin () [Corola-website/Science/313487_a_314816]
-
de potențial zero. A propus o nouă metodă de studiere a absorbției moleculelor organice pe baza măsurării capacității stratului electric dublu cu ajutorul curentului alternativ. A studiat mecanismul supratensiunii hidrogenului asupra diferitor metale. A propus metoda electrodului rotativ pentru studierea ionizării hidrogenului pe platină. A dezvoltat teoria coroziunii metalelor și teoria flotației. A explicat maximurile polarografice. A studiat mecanismul funcționării electrozilor, diferitor surse chimice de energie. A dezvoltat teoria catalizei eterogene. A obținut rezultate importante în chimia coloidală și biolelectronică. Frumkin este
Alexandru Naum Frumkin () [Corola-website/Science/313487_a_314816]
-
radiații. A examinat interacția radiației Roentgen cu atmosfera unei stele normale - evaporarea substanței de pe suprafața stelei , reflecția razelor Roentgen, încălzirea atmosferei, apariția petei fierbinți. Sub îndrumraea lui Ia. B. Zeldovici și în colaborare cu V.G. Kurt a calculat cinetica recombinării hidrogenului în Univers, a arătat, că devierea acestui proces de la starea de echilibru are urmări astrofizice importante. În colaborare cu Ia. B. Zeldovici a anticipat reducerea temperaturii de strălucire a radiației de fond în direcțiile aglomerărilor galactice, ca rezultat al interacției
Rașid Siuneaev () [Corola-website/Science/313762_a_315091]
-
stabilitatea, și acoperite cu folii și cu pământ. Rampele pentru deșeuri organice au instalații de recuperare a "gazului de depozit". Principalele componente ale acestui gaz sunt metanul (54 %) și dioxidul de carbon (45 %), la care se adaugă mici cantități de hidrogen sulfurat, monoxid de carbon, mercaptani, aldehide, esteri și alți compuși organici. El poate fi valorificat prin ardere. Dacă nu există posibilitatea de valorificare locală, se recomandă să fie totuși ars la instalația de faclă deoarece dioxidul de carbon rezultat prin
Gestionarea deșeurilor () [Corola-website/Science/313818_a_315147]
-
prin procese de piroliză și gazeificare la presiune înaltă în atmosferă săracă în oxigen. Metodele avansate (gazeificare cu arc de plasmă) pot produce un gaz de sinteză (syngas) cu o compoziție și mai bună, format din monoxid de carbon și hidrogen. Deșeurile din care se poate recupera energie sunt lemnul (deșeuri lemnoase din culturi, deșeuri de prelucrare din industria lemnului și din demolări), gazul de depozit și biogazul. Lemnul are o putere calorifică de 14-17 MJ/kg iar gazul de depozit
Gestionarea deșeurilor () [Corola-website/Science/313818_a_315147]
-
ul este un alcool care se sintetizează prin substituirea în molecula de metan a unui atom de hidrogen cu o grupare - OH (hidroxilică). În natură metanolul poate fi întâlnit în plante ca: bumbacul, brânca-ursului, ierburi sau semințe care conțin uleiuri eterice. ul mai poate fi obținut prin fermentarea siropului produs din sfecla de zahăr. În procesele de fermentare
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]