7,802 matches
-
Am stat de vorbă cu mai mulți oameni din Jirlău și ei sunt convinși că Băjinaru e nevinovat, că acest dosar i-a fost instrumentat pentru a-l epuiza social. - Da, la Jirlău nimeni nu-l cunoaște ca pe un hoț. - În afară de infractori și de polițiști, nimeni nu vorbește nimic urât despre acest om. Dimpotrivă, îl laudă pentru ceea ce a făcut acolo. Este o investiție frumoasă, un bar elegant pentru un sat. Am văzut și celelalte baruri din Jirlău, care nu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
despre acest om. Dimpotrivă, îl laudă pentru ceea ce a făcut acolo. Este o investiție frumoasă, un bar elegant pentru un sat. Am văzut și celelalte baruri din Jirlău, care nu funcționează în aceleași condiții igienice. - Nu e cunoscut ca un hoț, dar el este linia a doua pentru hoți. Este cel care s-a folosit de produsul infracțiunii. Băjinaru nu-i trimitea să fure, el accepta. - În sentință se vorbește despre complicitate la furt. - Vă pierdeți timpu și dumneavoastră, ne pierdem
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
a făcut acolo. Este o investiție frumoasă, un bar elegant pentru un sat. Am văzut și celelalte baruri din Jirlău, care nu funcționează în aceleași condiții igienice. - Nu e cunoscut ca un hoț, dar el este linia a doua pentru hoți. Este cel care s-a folosit de produsul infracțiunii. Băjinaru nu-i trimitea să fure, el accepta. - În sentință se vorbește despre complicitate la furt. - Vă pierdeți timpu și dumneavoastră, ne pierdem timpul și noi. Este o hotărâre a instanței
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
momentul ăsta un infractor, ale cărui destăinuiri împotriva polițiștilor le consider de-acum tendențioase. - Afirmă că plutonierul voia să bea gratis și încerca să-l șantajeze... - Proba! Trebuie să dai proba. - Dar în condamnarea lui Băjinaru au contat doar declarațiile hoților... Care dintre polițiști trebuia să plece disciplinar de la Jirlău? - Nici unul. Din contra, l-am promovat pe unul. Din ajutor, l-am făcut șef de post în altă localitate... De ce? Să creăm un precedent în reclamații? Am fost receptivi față de tot
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
țiganii că nu se poate altfel cu Pazvante. Vin pe la mine, îi ajut cu bani. M-am dus la ei, am mâncat din farfurie cu ei, au venit la mine, i-am primit. Din parc au dispărut ghicitoarele, bețivii și hoții de buzunare. Acum, toți răii fug de parc. S-a făcut selecție naturală. Se fac băieți cuminți, îi las să intre. Noul primar Eduard Finkelstein a înțeles cum trebuie procedat. Făceau campanie electorală prin parc. Mă luau candidații cu vrăjelile
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
di tăț sfințîi când s-apucî... Ș-o aruncat păcat di tilivizor”... L-au dus pe Tică la Galați, la spitalul de nebuni, dar omul nu era bolnav. El era doar revoltat: i-au furat trei vaci într-o noapte și hoții rămân liberi. Iar omul are șase copii. Știți ce înseamnă asta pentru un țăran care trăiește prin truda mâinilor lui?... Dacă eram eu acuma în cizme... Aici, Ion Irimia s-a oprit din poveste. Și rămăsese cu ochii ațintiți în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cu gândul că mă prinde noaptea pe-aici. „Aici e Șipotul lui Cataroi, își continuă povestea Ion Irimia, parcă fără să bage de seamă nerăbdarea mea. Legenda spune că demult-demult, răzeșii erau tare necăjiți că printre ei se pripășise un hoț pe care l-au poreclit Cataroi. Apărea și dispărea când nu te așteptai. Îți intra în casă și nu-l vedeai, dar el era acolo. Când le fura, găinile nu mai cotcodăceau, porcul nu mai țipa, buhaii amuțeau și mergeau
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Ca să nu-i spună pe numele Celui Rău, oamenii l-au botezat Cataroi. Potera nu putea să-l prindă. Sau nu voia. Într-o dimineață, au pus răzeșii mâna pe furci și topoare, s-au dus la Cataroi acasă, dar hoțul își făcuse vizuină și a ieșit de partea cealaltă a crângului. S-au luat după el. Tot satul a ieșit. Și aici l-au prins și l-au omorât ca pe un câine turbat... De-atunci, nimeni nu a mai
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
felu...” Și dă jos din pod niște icoane vechi pe lemn de tei ca să mă convingă că „nici vorbă de Grigorescu”. „Nu-s astea...”, spune colonelul. „Ei, cum nu-s aiestea?!” „Dar poliția de-aici nu-i poate prinde pe hoții de animale?”, îl întreb pe Ștefănică Burghelea. Îmi arată ultimii trei dinți: „Da și, milițianu nu mânâncî șî el un caș?!” Mănâncă, de ce să nu mănânce. Ion Irimia mă duce cu mașina lui și la poliția comunală. „Noi, domnu ziarist
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mănânce. Ion Irimia mă duce cu mașina lui și la poliția comunală. „Noi, domnu ziarist, o ducem greu de tot aici. Comuna asta are 25 de kilometri lungime. Cum să merg cu bicicleta dintr-o parte în alta ca să prind hoți? Decât să vă ocupați de prostii, mai bine ați pune vorbă la cei de la București să ne dea și nouă o mașină și benzină pentru ea... Să le păzesc eu vacile?” Bine, zic, dar țăranii plătesc impozite pentru vaci și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de la Parchetul din Bacău, peste care a pus palma să nu văd numele procurorului: „Îmi cere să fac reconstituirea la viol. Păi ăsta-i om normal? Mă duc cu bicicleta la Pojorâta să reconstitui violul!” A doua zi, rețeaua de hoți a fost dibuită. Tâlharii erau conduși de un polițist din Galați și operau în patru județe. Printre ei, erau frații Șiulică și Jicî Cataroi. Aveau automobile, telefoane mobile, treceau prin sate, ocheau buhaii cei mari, vacile, apoi alții veneau noaptea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și Jicî Cataroi. Aveau automobile, telefoane mobile, treceau prin sate, ocheau buhaii cei mari, vacile, apoi alții veneau noaptea cu un tir la locul prestabilit. Numai că procesul musai să se judece la... Parchetul Militar din Iași, pentru că unul din hoți era polițist. „Ne lăsăm păgubași, domnule... Când și cu ce bani să mergem noi tocmai la Iași...”, îmi spune Ilinca lui Tică. Am plecat de la Crăiești cu o revoltă surdă în piept. Îmi rămăsese în cap vorba obsesivă a lui
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
un om cu capul aproape depilat, cu ochii foarte proeminenți și cu buze groase, cu numai câteva fire negre rare în loc de mustăți. Această fotografie, care se afla pe biroul tatălui său, îi deștepta în minte, nu știa de ce, ideea unui hoț de copii mici. Însă era sigur că fotografia reprezenta pe unchiul Costache. Omulețul de pe scara scârțâitoare, mult mai bătrân, era aidoma moralmente cu unchiul din fotografie. Un fior necunoscut de experiență rea trecu prin sufletul candid al lui Felix: Să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
câteva puncte greu de precizat, Felix bănui că Otilia se oprise în fața mesei. Apoi urmară mici zgomote indistincte și... nimic. Felix se feri să G. Călinescu dea ochii cu Otilia și rămase închis în odaie. Când, târziu, ieși, ca un hoț, ușa odăii fetei era deschisă, scrisoarea lipsea de pe masă, iar Otilia era în oraș. Se-ntoarse la masă cu Pascalopol și cu moș Costache, privi pe Felix degajat, se purta ca și când nimic nu se-ntîmplase. Contrariat, Felix deveni îndrăzneț și încercă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai bine. Știa că Otiliei îi place luxul, că era nefericită când n-avea un mărunțiș oarecare de modă, că ținea să se plimbe în trăsură. Colegii de universitate, care-l văzuseră la braț cu ea, îl bătuseră pe umăr. - Hoțule, cum ai pus mîna? Este cea mai elegantă conservatoristă și mai mândră. Nu s-atinge nimeni de ea. Spre a tăia bârfelile, Felix declarase o jumătate de adevăr. - E verișoara mea! Ca să-și satisfacă gusturile, Otilia avea nevoie de bani
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu era acasă. Moș Costache apăru deodată în curte cu un ciocan în mână. Privi înspre poartă, în fundul curții, în toate părțile, uitând să arunce ochii în sus, apoi se întoarse, călcând în vârful picioarelor chiar pe pământ, ca un hoț. Se auziră din nou huruituri și scârțâituri ca de lungi cuie trase greu cu un clește. Felix se decise să plece în oraș. Tot trebuia să mănânce undeva, de vreme ce Marina nu era acasă. Se dădu jos pe scară fără să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dumneata că moș Costache a îngropat undeva banii. Dar unde? Asta-i chestiunea. N-ai mirosit nimic, nu bănuiești nimic? - Nu, nici nu m-am gândit la așa ceva! Stănică îl scrută neîncrezător și râse tactic, cu capul lăsat pe umăr. - Hoțule, nu zău! Nu-mi prea vine să te cred. Am ajuns laconvingerea că ești fin de tot. La dame, cel puțin, ești maestru. N-am făcut în doi ani cu Georgeta ce-ai făcut dumneata în cinci minute. Ăștia care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
argumentul suprem, Stănică ieși pe ușă maiestuos. Într-adevăr, Felix se duse la restaurant, fiindcă moș Costache ținu neapărat să fie însoțit, și apoi pretindea că trebuie să închidă casa peste tot cu cheia, fiindcă a aflat că umblă niște hoți care se introduc prin case și așteaptă acolo, ascunși, până când pleacă lumea. În "șambrul" în care Iorgu oferea, plin de mulțumire, masa, Felix avu surpriza și neplăcerea să întîlnească îndivizii cei mai puțin acordabili. Venise Georgeta, generalul, Olimpia și chiar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de zor, cu lăcomie aperitivele. - E bine să fii bogat, dar e bine să fii și sărac. Fiecare starecu avantajele ei. Azi, dacă ai bani, nu știi ce să faci cu ei. La bănci nu sunt siguri, acasă te pradă hoții, să-i cheltuiești te îmbolnăvești, să nu-i cheltuiești, la ce-i mai ai? - De asta, se vede, observă Olimpia ironic, nu faci tuavere, ca să nu-ți bați capul! - Să știi că da! zise Stănică, prefăcîndu-se că o ia în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Costache să consulte un arhitect, să facă planuri din vreme, însă nu făcea asta. Scoțând din dulapurile lui creionul G. Călinescu cel mai tocit, își făcea singur, pe hârtie, un fel de schițe. Se exprimă limpede că arhitecții sunt niște hoți și că o casă trainică se face cu un zidar bătrân, priceput, cum fusese făcută și casa în care sta. Un italian bătrân fusese chemat odată să vadă locul, și bătrânul îi împărtășise fel de fel de dorințe extravagante. Bucătăria
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiindcă era obișnuit să construiască locuințe nu după rațiuni estetice și arhitectonice, ci după instrucțiile clienților. Moș Costache voia să facă jos prăvălii, dar pretindea că trebuiau urcate cu cel puțin trei sferturi de metru deasupra solului, ca să nu intre hoțul de-a dreptul în prăvălie și să fure. Văzuse el o dugheană, în tinerețe, așa înălțată deasupra pământului, căreia i se punea ziua o scară de lemn în fața ușii. Dacă zidarul ar fi executat planul oral al bătrânului, rezultatul ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu i se părea că poate fi. Noaptea visa că vrea să fugă, dar e ținut în loc de noroaie vâscoase sau de o stranie înțepenire a membrelor inferioare, ori visa că se ceartă cu Aglae și cu copiii ei. Visa că hoți îi legau picioarele cu frânghie, că pica de sus cu capul în jos. Mai des visa gândaci mulți, mari și negri. Când se culca după-amiază, vedea mereu un dric cu mulți cai trecând peste el. Deși la începutul lui noiembrie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vecini și chiar dacă vecinul Își recuperează damigeana sau cauciucul, exemplul trebuie să se dea, să se vadă ce bine funcționează justiția În țara românească, și-i ștampilează pe cei care de-abia vor să intre În viață cu titlul de hoți, infractori periculoși de care trebuie să se teamă lumea și astfel, Îi nenorocește pentru Întreaga viață. Dar ce contează. Justiția e oarbă. Da. E oarbă; dar numai pentru cei necăjiți și neajutorați, pentru cei care vor să mai creadă că
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
cele afirmate de mine și cred că toți cei drepți Îmi vor da dreptate. Acum să trecem, așa cum ne-am obișnuit, la exemple. Din ambele talgere (categorii) ale balanței dreptății. FNI + CEC <---> deponenți Câți păgubiți sunt? Foarte mulți. Unde sunt hoții? Ba la FNI ba la CEC, ba au fugit, ba În Vânt! De câți ani vă luptați cu ei?! De mulți și degeaba. Vă mai vând câte o scrisoare sau altă poantă ca să vă adoarmă și gata. Vreau să știu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
căutați acolo unde vă trimite domnul profesor... Căutați-i acolo unde spune românul: „prostul nu-i prost destul, dacă nu-i și fudul”. Acolo veți găsi, Într-adevăr, foarte mulți proști. Românul este orice altceva: inocent, visător, neinstruit, bonom, Încrezător, hoț chiar, pentru ai lui, mincinos chiar, dacă trebuie să salveze ceva, numai prost nu-i. Și mai are o calitate românul: știe să aibă răbdare și să lupte pentru dreptatea lui. Asta n-o știu deloc bine cei care au
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]