7,075 matches
-
articolului despre Țichindeal: În momentul acestei profunde amorțiri, providența d-zeiască, care veghează neîncetat preste destinele popoarelor, își reîncepe misiunea sa și organele sale esecutive sunt bărbații științelor, adevărații luminători ai poporului, apostolii esmiși în lume"85, amestecă două logici imaginare distincte. Una religioasă, care încadrează dinamica anticipării într-un scenariu mesianic, al "alesului" care anunță o nouă ordine. Cealaltă raționalistă, care determină aceeași temă a anticipării prin progresul cunoașterii. E un suport democratizant care sub aparența unei figuri a unicului
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
organiza lumea artei și sunt angajate într-un proces de proletarizare a societății creatorilor și de modificare a regulilor de acces în câmpul artei. Chiar dacă în sens istoric acest fenomen corespunde unei realități instituționale specifice marilor culturi, vocabularul și dispozitivele imaginare au putut migra și "înarma" culturile emergente. În măsura în care acolo nu era vorba de o disoluție a breselelor, ci de inexistența lor, deschiderea accesului la lumea artei și posibilitatea apariției unui număr mare de artiști își păstrau semnificația emancipatoare. În schimb
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
surse de frumos și de sensibilitate. Ceea ce fiecare avea, un prezent și o prezență amenințate de dispariție, se putea transfigura ca să devină o capacitate de creație. Prin această intuiție subterană a timpului care face operă, vocabularul arheologiei și orizontul ei imaginar au infiltrat percepțiile estetice, inspirând o viziune a forțelor creatoare. Și în acest sens, temele arheologiei au funcționat ca o resursă de reflecție și de reprezentare, oferindu-se pentru utilizări și extrapolări în afara câmpului strict disciplinar. 3.7. Metaforele formei
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
asemenea relație cu modelul se simțeau sfidători, ireverențioși și își descriau acțiunea în termeni militari: a rupe o lance cu Homer, a te întrece, a te încleșta sau a declara război celui pe care îl admiri. Din punct de vedere imaginar, diferența era cât se poate de tranșantă. Imitatio prescria urmărirea modelului (a călca pe urmele înaintașului, a te menține mereu în spatele lui), æmulatio dimpotrivă, însoțirea lui, umăr la umăr: în locul unor metafore ale succesiunii și filiației, se ilustra prin reprezentări
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Zamfir face Ioana Bot ("Istoria și anatomia unui mit cultural", în Ioana Bot (coord.), "Mihai Eminescu, poet național român". Istoria și anatomia unui mit cultural, Dacia, Cluj-Napoca, 2001, pp. 30-42), care subliniază ineficiența unei analize strict "morfologice", bazată pe componentele imaginare ale "tânărului geniu". Ioana Bot justifică emergența mitului eminescian printr-o dublă necesitate, culturală și istorică, de constituire a figurii identitare a "poetului național" (pp. 42sqq). 136 Lucian Boia, Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea și desfacerea unui mit, Humanitas, București
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cultural și geografic, iar ca urmare logică și concepția oamenilor despre formele posibile ale vieții umane; 2. pierderea treptată a prestigiului limbii sacre a latinei, în cazul creștinismului). Decăderea a fost tot mai acută și din cauza apariției altor comunități politico- imaginare și imaginate, intrinsec limitate și suverane, precum națiunea. Apariția "naționalismului", către sfârșitul secolului al XVIII-lea, nu a fost determinată de erodarea certitudinilor religioase (această erodare necesită în sine o explicație complexă), și nici nu înlocuiește în istorie religia; el
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
neîncetat: "Vai unde mă aflu? Ce oameni mai locuiesc acest pământ? Sânt ei răi, sălbatici, nedrepți, ori primitori și temători de zei?" (13.200-202)65. Ospitalitatea este o dovadă de civilizație și umanitate și peregrinările lui Ulise schițează o geografie imaginară a universului uman, ele desenează contururi și marchează limitele culturii și naturii, ale civilizatului și sălbaticului, non-umanului. François Hartog, arată, în cartea sa Memoria lui Ulise că o hartă a categoriilor de heterologie greacă este trasată 66 între cei mai
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
O amintire? Există ea măcar (și știm cât de mult călătorii moderni sunt niște Ulise fără Itaca)? Și dacă ea există, unde se găsește? Itaca este fără îndoială o insula greacă, o insula ioniană, dar în aceeași măsură un spațiu imaginar. Și ea este cu atât mai mult astfel cu cât este înrădăcinată în peisajul grec descris cu mai multe sau mai puține precizări datorită elementelor sale celor mai simbolice, deși - de-a lungul timpului - Itaca părăsește țărmul său grec pentru
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sau călătoria cea frumoasă 187, Vassili Karist scrie odiseea unui exil prin procură. El este obsedat de Itaca. Visează la Georgia ca la o insulă inaccesibilă, înecată de lumină. Alfred s-a născut în Franța și exilul este mai întâi imaginar și văzut prin intermediul nostalgiei părinților săi și a unui tată pe care nu l-a cunoscut și căruia îi scrie pe tot parcursul romanului. Fiindcă acest tată are o poveste care îl obsedează: el a vrut să apere Georgia în timpul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
diferite vor fi de ajuns pentru a evoca acest sens simbolic. Primul este opera critică a unei americance, Nadia Harris 194, care studiază opera Marguerite-ei Yourcenar și căutarea pe care scriitura yourcenariană o face împotriva uzurii timpului. Ea analizează figuri imaginare și mituri și în special cel al lui Iona care exprimă mișcare veșnicei reîntoarceri și a continuității temporale. În pântece, Iona poate "contempla imaginile primordiale vehiculate de către inconștientul colectiv" și le poate asimila în propria sa conștiință pentru o regenerare
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
spațiul arhitectural, constituie metafore ale trupului și explorarea labirintului casei este asemeni celei a trupului dorit, fiindcă prin îmbinarea camerelor, a tapiseriilor și tablourilor sale, prin mobilarea și stilul său ea dă o imagine a acestuia. De aceea există construcții, imaginare sau reale, favorabile inițierii erotice, fie că e vorba de palatele magicienei, de castelul unei prințese sau de coliba unei păstorițe. Secolul al XVIII-lea, care a insistat atât de mult asupra influenței simțurilor asupra ideilor și a volițiunii ca
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
teme să intre în concurență, atunci când recitește în 1856, Legenda frumosului Pécoppin și a frumoasei Bauldour (publicată în Le Rhin)353. Literatura medievală este considerată cu o distanță parodică, iar Evul Mediu al Sfântului Iulian nu este deloc istoric ci imaginar; este un Ev Mediu de legendă, de miraculos așa cum îl poate reprezenta generația sa. El a putut fi încurajat în acest sens de către Lecointre-Dupoint, editorul legendei în 1839, semnalând că deja în epoca lui Jacques de Voragine, adevărul istoric era
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pătrundere, într-o altă perspectivă, Pierre-Marc de Biasi 361. Prezența Orientului corespunde unei tentații care este și o "revocare cu îndoială" scrie acesta din urmă. Este adevărat că ne aflăm într-o modalitate ambiguă care folosește "în stilul..." un Orient imaginar 362. Se insistă asupra exteriorității aparențelor ("un palat de marmură, clădit în stilul maur..."). Orientul este miza unei ambiguități prin faptul că este o imagine stereotipă a unui aiurea, a unui loc îndepărtat, "ca și cum tentația orientală ar ține ea însăși
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
gazdă, o gazdă ursuză, puțin amabilă, vizibil mânioasă pentru această intruziune necuviincioasă. Naratorul este anonim și nu îi vom ști niciodată numele. Prin aceasta el ar putea fi dublul autorului însuși, despre care știm că are o importantă parte autobiografică imaginară în operele sale, dar mai ales, acest anonimat îi conferă un statut straniu și particular care nu numai că dă povestirii un aspect misterios, dar tinde să semnifice, în narațiunea la prima persoană că acest narator subiectiv este finalmente cel
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
detalii sunt aberante în această societate unde nu apar nici evrei, nici negri, unde orașele sunt cel mai adesea inventate și unde un anumit număr de detalii neverosimile, subliniate în nenumărate rânduri arată cu evidență că suntem într-o țară imaginară, ireală și fictivă 565. Lumea povestită nu are, în ciuda trăsăturilor realiste și mimetice numeroase nici o obiectivitate. Viziunea pe care Kafka o prezintă despre Noua Lume este originală în măsura în care narațiunea adoptă perspectiva unui copil 566. Karl Rossmann, tânăr adolescent este prin
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Lesovici Istoria flirtului, Fabienne Casta-Rosaz În căutarea maestrului, George Bălan Între Orient și Occident, Luce Irigaray Însemnări pentru un tratat de cocotologie, Miguel de Unamuno Jurnal de călătorie al unui filosof (vol. 1, 2), Hermann Keyserling Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare, Corin Braga Memoria colectivă, Maurice Halbwachs Omul dezrădăcinat, Tzvetan Todorov Partea blestemată, Georges Bataille Prin țările unei utopii apuse. Pledoarie pentru Europa Centrală, Rose-Marie Lagrave Revelațiile morții, Lev Șestov Scrisoare despre Insule, Costache Olăreanu Semnele Timpului, Thomas Carlyle Suferința ca
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pacificării întregii regiuni. Palestina deține, prin orașul Ierusalim, o importanță deosebită pentru Islam. Așa după cum se cunoaște, încă de la începuturi, musulmanii și-au îndreptat inițial rugăciunea spre Ierusalim. Abia după Hejira, aceștia s-au orientat spre Mecca. Apoi într-o imaginara călătorie nocturnă profetul islamic Muhammad a zburat de la Mecca la Ierusalim pe spinarea calului sau Al Buraq de unde și-a luat zborul spre cer (de pe locul în care se află acum moscheea numită Cupola Stâncii de pe Esplanada fostului templu iudaic
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
superioară a coloanei, sub formă de vapori, va fi răcit și stocat corespunzător. Coloanele de rectificare pot fi cu talere sau, cele mai eficiente, cu umplutură din diferite materiale. Într-o asemenea coloană se realizează separări similare dar pe talere imaginare, teoretice. În cazul unui amestec de două componente, distilatul obținut la partea superioară a coloanei va conține componenta volatilă iar în blaz va rămâne cea mai puțin volatilă. Dacă se efectuează separarea unui amestec de mai multe componente, se vor
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
mondial și cu revoluția rusă. Lecția evoluției va lăsa loc, în câțiva ani, pedagogiei carnagiului și terorii de stat. Titu Maiorescu moare în același an în care Lenin oferă lumii întregi regenerarea revoluționară. Între 1789 și 1917, categoria revoluționarului colonizează imaginarul occidental. Nici una dintre țările experimentând modernizarea nu se sustrage forței de seducție a unui ideal care trimite la edificarea unui viitor din care iregularitatea prezentului să fie eliminată. Revoluția este prezența fără de care acest lung interval de confruntare, încercări și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
texte din cultura română au avut o posteritate mai încărcată decât articolul lui Maiorescu, În contra direcției de astăzi în cultura română. Și poate că Maiorescu ar fi anticipat el însuși cu dificultate poziția canonică pe care o va deține în imaginarul intelectual românesc campania sa de la 1868. Laconic și încărcat de acea vibrație ideatică ce îi definea stilul prozei de idei, articolul din 1868 nu doar introduce o paradigmă de lectură, ci oferă vocabularului cultural o sintagmă ce devine un veritabil
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
a adapta la solul principatelor reflecția liberal conservatoare. Dincolo de fermitatea unui ton ce a părut atâtora excesivă, dincolo de vigoarea cu care este tăgăduită di recția progresului național, notațiile lui Maiorescu intro duc în producția ideologică locală câteva teme care aparțin imaginarului intelectual occidental post burkean. Căci este profund conservatoare, în viziunea lui Maiorescu de la 1868, această atenție la relația care se naște între grefa instituțională și contextul căruia ea i se adresează. Contextualismul liberal conservator al lui Maiorescu nu este, așadar
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
emigrarea a reprezentat o pornire tainică a omului dintotdeauna, imuabilă ființei sale, adică o dimensiune a conștiinței umane, neîngrădită de limite ori hotare artificiale. Fără dorința de a căuta mereu un „dincolo” necunoscut, deci întotdeauna altceva, o promisiune implicită ori imaginară, omul ar fi rămas o ființă statică, limitată la o identitate izolată și circumscrisă unui orizont închis, deci singular. Păgubit de mișcarea continuă a omului, de marile migrații care au traversat secolele, pământul și omul ar fi arătat astăzi altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
doar o manieră de a introduce adevărata problematică, și anume strategiile adoptate de variile republici independente în scopul construirii unui nou stat, bazat pe ideea națiunii. Kuzio adoptă fără rezervă teza lui Benedict Anderson potrivit căreia națiunea este o comunitate imaginară (imagined community), bazată pe momente istorice comune, mituri și o cultură comună. Prin prisma acestui argument, Kuzio vede proiectele de construcție a noilor state-națiune ca o formă intensă a unei politici identitare (identity politics), preocupată de rescrierea istoriei și de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și contradicție între rămășițele imperiale, democrații trucate și națiuni limitate. Ele sunt în căutarea istoriei pierdute în era pre-imperială pentru a putea confirma în prezent legitimitatea existenței lor. Ca și în alte state postcoloniale, numai elita are conștiința unei comunități imaginare, și de aceea naționalismul civic și integrarea națională joacă un rol important în contracararea lipsei de coeziune socială care a făcut existența imperiului posibilă și durabilă. Cu toate aceste similarități, procesele de construire a națiunii și de rescriere a istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
astfel încât comunitatea română din America a continuat să rămână necunoscută. Mai mult decât atât și surprinzător chiar, presupusele informații, care mai circulau încă, erau fragmentare și deformate, circumstanță care a favorizat avansarea unei circumspecții morbide, însoțită de acuzații, de superiorități imaginare și de tendințe recriminatorii. Românii și românii din America s-au redescoperit în 1990 și, după o tatonare prelungită în mod intenționat, întreținută de vechi clișee potrivnice, dar și de politizatul orizont de așteptare al celor dintâi, s-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]