6,831 matches
-
împănate" cu "ochi albaștri". Ca atare și la noi, pe vremea "împușcatului ", MAE, de la portar la ministru, și ambasadele, de la șofer la ambasador, aveau "irizări" mai mult sau mai puțin intense din ceea ce șlagărul la modă citat numea "un albastru infinit"! (Îmi amintesc, în acest context, de o întâmplare plină de tâlc trăită la Parlamentul României în iulie 1998: fusesem convocat în fața Comisiilor de politică externă reunite ale Senatului și Camerei Deputaților, pentru a fi audiat în vederea trimiterii ca ambasador. În cadrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dacă-mi mai vine vreo idee... Iași București, septembrie 2012 martie 2013. Cuprins "Somnul rațiunii naște monștri"! 7 Dramă în 8 acte, 12 dosare, 350 de file, prolog și epilog I și II 7 PROLOG 9 ACTUL I UN ALBASTRU INFINIT! 12 ACTUL II CÂND ERAM MAI TÂNĂR ȘI LA TRUP CURAT! 19 ACTUL III MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE: UCENICUL VRĂJITOR 25 ACTUL IV BERLIN UNTER DEN LINDEN 31 ACTUL V LUNGUL DRUM AL ZILEI CĂTRE NOAPTE! 50 ACTUL VI A RIVEDERCI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
insului normal. Reacțiile prințului sunt exemple de reacție morală normală. S-a spus că întâlnirea lui Hamlet cu stafia tatălui său ar fi o halucinație; dar, orbiți de profesie, psihiatrii uită de dreptul la ficțiune al dramaturgului. Exemplele sunt, practic, infinite. Sensul lor este însă același, căutarea obsesivă, a umbrei care face îndoielnică povestea. Psihiatrii țin la optica lor, sunt, oricum, dogmatici. Nu putem proceda chiar atât de tranșant cum ne îndeamnă Exupéry, pentru că pur și simplu suntem deja confruntați cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o tristă-fermecătoare stare de trecere. Nu știu câtă disponibilitate are sufletul actual pentru aceste fleacuri eterne... Alte versuri, alți oameni, alte poveți, alte amintiri, alte închipuiri... cine mai citește o scrisoare căzută din cer pe aripile unei frunze verzi, aurii, galbene, cu infinite nuanțe intermediare? Ce întâmplare! Când am ajuns acasă, după-amiază târziu, mă aștepta răbdător, cu o mutră intrigată, domnul de dimineață, vecinul cu sacoșa de zarzavat. S-a uitat ciudat, bănuitor, în jur și mi-a spus cu o clandestină prudență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și, chiar dacă, adesea, s-a diluat adevărul cu inserții fantasy, atenția s-a concentrat pe detaliile potrivite. Pelicula după Melville, Billy Bud (1962, regia Peter Ustinov) ar fi o primă dovadă de adecvare istorică. După 2000, computerul a deschis posibilități infinite producției de scene și de ima gini. Stevenson a fost ecranizat, între multe altele, într-un captivant Treasure Island, în 1990 (regia Fraser Clarke Heston), unde Charlton Heston l-a redat memorabil pe Long John Silver. Barrie, în Hook din
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
pentru Dumnezeu și pentru suflete. Don Calabria spunea despre el: «E asemenea cristalului». Predilecția sa erau copiii orfani, fiii nimănui ori cei ruinați de mizerie și de viciu. Îi urmărea, îi educa și îi iubea fără prefăcătorie, cu o răbdare infinită. A fost ascultător, dar nu un adulator. Un om liber, care vorbea cu extremă delicatețe, dar și cu tot atâta sinceritate și ceea ce gândea. Un bărbat corect și vrednic de încredere. Din acest motiv, la 25 martie 1914, don Calabria
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sufere un inocent? Iov se revoltă. Se zbate să-l regăsească pe Dumnezeul ascuns, pe Dumnezeul bun și drept, chiar și în mijlocul suferințelor sale atroce. Și descoperă o anumită liniște atunci când își dă seama de cunoașterea sa limitată și înțelepciunea infinită a lui Dumnezeu. Mintea sa se oprește la limita infinitului. Și era un răspuns adecvat pentru timpul său. Numai revelarea lui Isus Cristos va aduce un pic de lumină. Suferința capătă o valoare răscumpărătoare, o sămânță care conține învierea și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
unitatea umanității în Cristos. Concluzând într-o scrisoare, părintele Leopold scria: «Domnul nostru care s-a învrednicit să ne aleagă, ne dăruiește toată dorința cea bună pentru că voiește, cu toată suavitatea plinătății inimii noastre, să-i înfățișăm cumva dragostea Sa infinită care îi vrea mântuiți pe toți oamenii. Să ne rugăm reciproc, după cum ne învață Sfânta Scriptură, pentru mântuirea tuturor». Ultimii ani ai vieții sale pământești, părintele Leopold i-a trăit în suferință. El nu se plângea niciodată. A continuat să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a se dărui la maxim și de a se apropia tot mai mult de El; un apostolat mereu orientat spre aspirația viitoarei Patrii cerești comune tuturor oamenilor; o grijă de înălțare spirituală pentru sine și pentru toate popoarele: o bunăvoință infinită și un respect religios pentru crezurile sincere ale altuia; acestea mi-au rezultat, în cele 18 luni de permanență în Casa lui, principalele daruri ale acelui suflet complet dedicat înaltei Preoții. Era tocmai acel „Christianus = alter Christus“. Cu profund respect
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a fost director la San Zeno in Monte, scrie: Ideea de bază a oricărei sale intenții pedagogice e aceasta: Dumnezeu e Părintele tuturor, și toți oamenii sunt fiii lui. Dumnezeu se îngrijește de fiecare om, bun sau rău, cu iubire infinită, și e infinit variat în felul de a iubi. Orice om are în sine o vocație divină. Sarcina educatorului e să descopere această vocație, diferită în fiecare, și să se pună cu umilință în contact cu Dumnezeu pentru a-l
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
îi oferea astfel șansa de a se implica la maximum și să se apropie mai mult de El; un apostolat totdeauna pătruns de aspirația viitoarei Patrii cerești comune tuturor oamenilor; preocuparea pentru creșterea sa spirituală și a tuturor popoarelor; o infinită înțelegere și un respect religios față de crezurile altuia; acestea mi-au apărut, în cele 18 luni de permanență în Casa lui, principalele capacități ale acelui suflet complet dedicat înaltei preoții. Era acel „Christianus = alter Christus“». Biserica, ajunsă la Recunoașterea eroismului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
chiar a mea: eu sunt reprezentat orb, gura aurită este plină de excremente, am doi sâni frumoși de femeie, în mână un bici, sunt încoronat de trandafiri: femeia, încarnare a lui Sacher-Masoch, mă privește drept în ochi, cu o tristețe infinită, este îmbrăcată în blănuri" (apud Amossy 1995: 93). Dalí a urmărit cu perseverență, de-a lungul întregii sale cariere, tema tragică din Vecernia. Dacă nu ar fi precizarea din titlu, Adevărata imagine a Insulei morților la vreme de vecernie (1932
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
moleculă. Cel de-al doilea grup necesită existența unui cromofor situat în imediata vecinătate a unui centru asimetric, de ex. o grupare carbonil adiacentă unui carbon asimetric. II. 1. ANALIZA POLARIMETRICĂ Principii generale Lumina nepolarizată este compusă dintr-un număr infinit de vectori electrici și magnetici ce oscilează perpendicular pe direcția de propagare. În lumina naturală, vectorul electric oscilează în toate planurile posibile ce cuprind direcția de propagare. Dacă vectorul electric oscilează într-un singur plan, lumina este polarizată în planul
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
datorită scrierilor stoice ale lui Cicero −, conform căreia frumusețea ține de o proporționalitate (sūmmetrìa) universală. Pe de o parte, Plotin susține că e necesar ca fiecare parte în sine să fie frumoasă (echivalent cu "valoroasă"), pe de alta, combinatoria atomistă infinită conduce la o poetică a transformării neîntrerupte și a repercusiunilor asupra tuturor lucrurilor. Acestor idei, stoicismul le opune teza unei naturi artistice indivizate. Coeziunea este asigurată de omniprezența în ea a lógos-ului, artizan al ordinii lumii, care conferă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sufletului cu divinitatea. Ce anume, mai exact, dă chip acestei "memorii"? Ce semnificație are "figura" acestui trecut? Nu ne vom opri aici asupra statuarului grec, asupra antropomorfismului care caută să rezolve tensiunea (semnalată de Platon) dintre Idee și formă, dintre infinit și finit, și nici sau asupra teoriei mimēsis-ului, care, în secolele "de aur", V-IV î.Ch., oferă cheia de interpretare pentru trecerea simbolului figurat al zeului la reprezentarea propriu-zisă. Kolossós, ca eídōlon − dublul, o formă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Adaugă o literă la sfârșitul cuvintelor de mai jos și obține cuvinte noi: Exemplu: arc - arcă ora cor Dan mic dac bar car var cer 6) Alcătuiește propoziții folosind cuvintele: pom, pomi, pomii. Sfârșit de noiembrie Timpul, în hora lui infinită, a dus pe aripi încă o vară și-i gata, gata să ia cu el și toamna asta mohorâtă. E sfârșit de noiembrie. Natura pare amorțită. Din veselă si verde cum era până nu demult, câmpia e acum tristă și
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
oceanele, imensitățile, înaltul hieratism al melancoliei le regăsim, într-un vocabular impur, și la poetul român. Stând pe ruine, sub cerul plin de făclii, meditativ ca o piramidă, poetul își simte sufletul înălțîndu-i-se pe aripi de flăcări. Totul ia proporții infinite. Scena cu lună e "colosală", mormintele sunt "monstruoase", umila câmpie a Brăilei capătă perspective sahariene. Melancolia e purtată prin pădurile de molifți, salutată de șoimul de pe creste, ori comentată de urletele cîinelui: Scârbit peste măsură Tovarăș de-ntristare, De zgomotul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este gros și gras, are față înflorită, favoriți tufoși și musteți resucite..." În Iepurărie dăm de un laș care se justifică într-o cuvântare facețioasă. Capodopera acestei proze de ilaritate clasică este Păcală și Tândală, cu un râs de subtilitate infinită ce nu se poate comunica decât unui cititor care petrece la erudiția hohotitoare a lui Rabelais și a lui Sterne. Arta constă în a vărsa un sac de sentințe, legate între ele prin intimități mai mult verbale decât de conținut
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prin un ce horcăit, cavernos, printr-o cadență de mașinărie. Bolintineanu mai posedă plastica dinamică, însușirea de a strânge într-o linie răsucită toată virtualitatea unei mișcări, încît, tăiate, unele versuri apar ca niște momente în perpetuă desfășurare cu capetele infinite: Pe un cal ce mușcă spuma în zăbale, Printre zi și noapte, el își face cale. Singur el se luptă în acele văi Unde mâna morții a călcat pe-ai săi, Dar sub mii de brațe trebuie să cază. * Oameni
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de o savantă împletitură. Piesa rară e cântecul cutărei fete din Călin nebunul, o bocire țărănească de singurătate, fiindcă fata se află în codri în puterea zmeului. Ritmica de descântec evocă o jale cosmică, frica omului singur într-un teritoriu infinit de "lunci deșarte". Solitudinea câmpurilor e simbolizată prin greier. Dar greierii, răspunzîndu-și la depărtări incomensurabile, sugerează corespondența gândurilor. Fata trimite dar greierul obscur din apropierea ei în grinda casei materne. Greierul acesta nu e însă terestru ci lunar, iar luna e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
enormului și sălbatecului, fiind producător de fantasmagorii. Toate simțurile dealtfel sunt iritate. Pantagruelismul lui Hogaș e înrudit cu flămînzeala lui Creangă și cu gastronomia primitivă a lui Sadoveanu. Foamea e sălbatecă, cinele sunt uriașe. Scrobul e făcut dintr-un număr infinit de ouă, borșul e un ocean, mămăliga apare ca mâncarea sacră, care neînghițită la vreme pricinuiește căderea individului în lumea umbrelor. D. D. PĂTRĂȘCANU Comicul lui D. D. Pătrășcanu (1872-1937) e mai mult de ordinul bufoneriei, trăind din situații caricate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Scârțâie căruța mea. Ăsta e trecutul meu? Mă-ntorc din pierdutele lupte Nici cea mai sărmană chivuță Și mă duc iar undeva... N-ar plăti pe ele un leu. Versurile memorabile sunt acelea în care poetul arată o insațietate lirică infinită, nesăturată nici măcar cu prestigiul lui Eminescu: Pe Eminescu, noi poeții tineri, Zadarnic încercăm, nu-l vom ajunge. Cântecele lui fără seamăn Sunt pentru noi miraj de neatins... Dar Eminescu nu cuprinde tot În stihurile lui dumnezeiești. Durerea romînească-i mult mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dar se impune cu puternică fizionomie proprie. Talentul de scriitor îl indică printre primele rânduri ale literaturii noastre. Portretele, unele analize - aceea a lui Sadoveanu, atmosfera conferințelor lui Iorga, a lui Goga, Eminescu, Topîrceanu, Rebreanu, Arghezi și câte altele -, bogăția infinită de observații, de caracterizări sclipitoare, spiritul, ironia, pătrunderea psihologică, bogăția informației, a punctelor de vedere, depășesc superb și de departe insuficiențele și lacunele. Ele fac parte din natura fatală a creațiunilor omenești de mare calitate, unde eroarea și detaliul, ele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
genul însuși al romanului, fie el cât de larg, nu mai poate fixa fluxul nesfârșit al vieții exterioare și interioare. Formulele lor artistice reprezintă modalități strălucite de captare pe pagină a acestui flux, dar și revelări la fel de convingătoare ale dimensiunii infinite a existenței, în principiu imposibil de captat. După acești scriitori, orice roman a devenit un pat al lui Procust, orice creație romanescă o revoltă implicită a autorului împotriva constrângerilor propriei lui creații. Întradevăr, Nathalie Sarraute, reluând o frază dea lui
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
afirma discontinuitatea totală a culturii, ca și cele ale lui Spengler, care vedea continuitatea lor numai sub forma unor cicluri închise, a unor sisteme etanșe, repetându-se uneori (ca și în viziunea lui Arnold Toynbee) de-a lungul istoriei umane infinite. Pe de altă parte, judecata critică nu se poate lipsi de cea istorică - și în sensul deja semnalat al unității celor două fațete ale cercetării și în sensul conceperii valorii estetice însăși - valoarea unei opere pentru epoca în care a
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]