7,450 matches
-
de mii de yeni. Deși era fată, câștiga mai mult decât un bărbat salariat, cu toate că firmele străine nu acordau prime. Nici măcar sub aspect financiar Takamori nu-i era superior. Fetele de vârsta lui Tomoe visează, de obicei, să aibă un iubit, o mașină și să joace la bursă. Tomoe, fată cu picioarele pe pământ, nici nu se gândea să renunțe la ambițiile ei de dragul stelelor sau al vreunei violete. Dacă toți bărbații erau netrebnici și visători ca fratele ei, n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fața și pe gâtul lui Gaston. S-a resemnat însă, expunându-și trupul de elefant ploii mohorâte din această țară despre care știa atât de puține lucruri. Șoferul deschise radioul. Se auzea o melodie sentimentală: „Alesul meu, nu fi neîndurător Iubitule, nu fi cu inima de piatră.“ — Eu îmi văd de drum. Șoferul a închis portiera și le-a făcut semn cu mâna. Endō i-a răspuns din cap, apoi s-a apropiat de Gaston și l-a îndemnat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Tomoe cu o seară în urmă, înainte de plecarea trenului. Își repeta cuvintele în gând acum. Se întreba dacă nu cumva greșea când judeca prea aspru bărbații. Bineînțeles că sentimentele lui Tomoe față de Gaston nu erau cele ale unei fete pentru iubitul ei. Faptul că acel idiot pe care-l disprețuise și de care-și bătuse joc în gând devenise o enigmă era un adevărat șoc pentru o fată cu picioarele pe pământ ca ea. Și nu numai că era o enigmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu tine de mână... Uite c-am ajuns, nu, nu, fără bani... hai, baftă... nu mă uita, te rog... mă duc acum, am un avocat, client de bază, pe care-l duc și-aduc de la fetițe-n deal, la „Viișoara”... „iubitule”, zice, „un bărbat fără femei e nimic”, zice... zău c-ar merita să-l vezi ce căzătură-i... și toarnă pe el la parfum de tre’ să las toate portierele deschise dup-aia... asta-i viața... faci și codoșlâc dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
atinși fac sfâââr și dispar, se evaporează, se duc, rămâne numai o dâră de pucioasă după ei. S-au dărâmat toți pereții, gravitația a dispărut dintr-odată și plutesc printre mobile, cioburi colorate, picioare, torsuri și brațe smulse. „Ce faci, iubitule?” îmi zâmbește un cap blond. - Ce faci, dragă? repetă Carina. Ce pedalezi ca apucatul? *** Luni Coastele-mi îmboldesc plămânii, umărul stâng seamănă cu un macaz înțepenit de frunze uscate. Când încerc să-mi dezdoi spinarea, vertebrele zbârnâie și revin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ți-l faci tu... Na-ți și niște bani, cumpără-ți niște smacuri, chestii muierești, eu n-am timp de prostiile astea și nu mă pricep. Și n-am vrut să-i dau pe buruiene...”. Ha-ha-ha, „ce ți-a adus iubitul de Valentine’s Day?”, „o hotă, maică, o hotă, să tragă aburul...”. Am tot adunat ce-aruncă alții, mulțumesc, săru’ mâna, boierule, telal trebuia să mă fac. Aș putea să scriu pe ușă „La Sara. Consignație”. Tu ce vrei? Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să aibă prea multă minte. — A! De când n-am mai mers la cumpărături! Tocmai am ieșit de la serviciu... Da... fac ore suplimentare... Ne aflam amândoi singuri Într-o zi de duminică În magazinul ăsta imens, fără familie, fără prieteni, fără iubiți care să ne țină de urât, și până la urmă am mers să bem o cafea Împreună. — Vreau să văd un film, spuse Akemi Yokota În timp ce stăteam În cafeneaua aceea atât de Înghesuită Încât aproape că Îl atingeai cu cotul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cocktailuri preparate pe bază de tequila, și am ronțăit sticksuri cu aromă de legume și câteva felii de pizza. Akemi Îi știa din vedere pe chelnerii de acolo. Mai târziu mi-a povestit că venea deseori În acest bar Împreună cu iubiții ei, de cele mai multe ori bărbați Însurați. Am condus-o până acasă, Într-un apartament la marginea cartierului Setagaya; În seara aceea Își șterse o lacrimă În timp ce Își desfăcea nasturii de la cămașă, apoi am Îmbrățișat-o și am purtat-o În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că devenisem un obiect făcea să-mi dispară sentimentul de teamă. Cuvintele pe care le rostea Keiko Kataoka nu mai alcătuiau monologul unei persoane, ci Îmi pătrundeau În urechi ca o poveste recitată de Întreaga cameră. Keiko Kataoka urmase previziunea iubitului ei din timpul liceului și se alăturase unui club sado-maso, ca și cum ar fi bătut la poarta unei mănăstiri, ascultând de o poruncă divină. „Ai stofă de târfă, Keiko!“, așa Îi spusese iubitul ei. Și continuase: „Nu o prostituată ieftină, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
recitată de Întreaga cameră. Keiko Kataoka urmase previziunea iubitului ei din timpul liceului și se alăturase unui club sado-maso, ca și cum ar fi bătut la poarta unei mănăstiri, ascultând de o poruncă divină. „Ai stofă de târfă, Keiko!“, așa Îi spusese iubitul ei. Și continuase: „Nu o prostituată ieftină, care se vinde pentru câțiva bani, ci o târfă capabilă să declanșeze războaie, care poate să-și urmărească În același timp și plăcerea, și interesul financiar...“. El nu-i spusese că va deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și șapte de ani și lucra ca vânzătoare la un butic de Îmbrăcăminte. Se Întâlnise cu ea cam vreo jumătate de an, apoi nu și-au mai dat nici un semn de viață și, Între timp, ea și-a găsit un iubit pe potriva ei. Pe potriva ei, adică din aceeași lume cu ea, o lume cu mese de prânz de două mii două sute de yeni, luate În restaurantul vreunui hotel. Nu neapărat soba, kitsune udon, bento-uri calde servite la un fast-food În picioare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe care le-am Întâlnit, poate chiar prea bună pentru mine. Auzindu-l vorbind astfel, Keiko Kataoka fu cuprinsă de o gelozie neînțeleasă, pe care nu o mai simțise până atunci. Relația lor nu semănase niciodată cu cea a doi iubiți, cu amintiri din liceu povestite la o cafea Într-o cofetărie, cu filme văzute la cinema, cu excursii la onsen, apoi cu partide de sex năvalnic, de-abia intrați Într-o cameră de hotel, fără a mai avea răbdare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
buzele penisul În erecție al bărbatului așezat În pielea goală pe canapea. Noriko scoase un țipăt scurt și Își acoperi fața cu amândouă mâinile. Keiko Kataoka se apropie de ea. — Noriko, scuză-mă. Nu am de gând să-ți fur iubitul, Însă nu mă pot abține. Și eu Îl iubesc. E atât de atrăgător, nu ți se pare? Noriko Își dezlipi mâinile de pe față, o privi drept În ochi pe Keiko Kataoka și Încuviință. Își dădea seama că Keiko Kataoka Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
decât un singur Oswald Ranta. — Trebuie să dau un telefon scurt, anunță ea. Durează puțin. Mma Ramotswe încuviință. Știa că poate avea încredere în Mma Makutsi în ceea ce privește telefoanele, spre deosebire de alte secretare, care, știa sigur, foloseau telefoanele angajatorilor ca să-și sune iubiții în locuri îndepărtate ca Maun sau Orapa. Mma Makutsi vorbi în șoaptă, iar Mma Ramotswe nu auzi nimic. — E acasă Rra Ranta, vă rog? — E la servici’, Mma. Sunt menajera. — Vă cer scuze că vă deranjez, Mma. Trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
întorc de la serviciu și n-o găsesc pe nevastă-mea acasă, apoi aștept până la zece-unsprezece noaptea să se-ntoarcă, neliniștea îmi roade stomacul ca un animal flămând. Și asta fiindcă, vedeți dumneavoastră, stimate doamne, cred că soția mea are un iubit. Știu că sunt mulți bărbați care spun asta, iar totul nu-i decât în imaginația lor. Chiar sper ca acesta să fie și cazul meu, să-mi fac griji degeaba, dar nu pot să-mi găsesc liniștea până nu aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
strigat. „L-ai arătat atâtora, sumedenie de călători și bătrâni libidinoși - orișicui, până te-am întâlnit - și acum tocmai mie, care te-am izbăvit și ți-am redat demnitatea, îmi refuzi așa ceva?!” „Și-acum vrei să mi-o iei înapoi, iubitule?” „Nu, dar nu poți să respingi dorința unui condamnat la moarte!” „Tu nu ești osândit la moarte, ești osândit la viață, la una veșnică, știi bine asta, de aia și faci, acum, pe grozavul, îți dă mâna!” a țipat EA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în vis, îl vei ucide cu mâna ta. Nu poți să știi cum va decurge o astfel de aventură nocturnă. Caravella - îi aflaseși chiar și numele adevărat, dar l-ai uitat - ți s-a părut tristă; în somn, probabil, erai iubitul ei dintâi, pe care simțea că, în zori, la prima rază, îl va pierde iar. Ai pătruns în visul altcuiva; al ei sau chiar al Magistratului. Al lor. În Stațiune, de câteva zile, au apărut doi străini ce au zăpăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
plecat de câteva ceasuri de acasă, ai văzut destule. Una cumpără o bluză. Îți imaginezi cum îi va veni. Nu tocmai rău. Chiar bine, foarte bine. E blondă, movul o prinde. Alta cere lavandă și cremă de ras. Are un iubit, presupui. Și ție, demult, cineva - când veneai în vizită - îți făcea astfel de daruri. Ți le rânduia la toaletă. Pentru că vroia să te statornicești la ea. Sigur asta, nu te înșelai, pentru că, mai înainte, avuseseși o experiență. L., pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
neștiut pe una din emisfere; de acolo, este atacat întreg organismul. Străduiți-vă să evitați răul din minte: de cele mai multe ori, necazurile sunt rodul imaginației voastre. Gândiți-vă la lucruri frumoase, la copiii voștri, la părinți, la iubitele și la iubiții voștri, la faptul că sunteți liberi. Nimic nu e mai presus decât Libertatea! Carnavalul vă va convinge! Ați ieșit, acum, cu mic, cu mare pentru că vă este frică de moarte! E bine: frica păzește pepenii...”. § Nouă zile de respiro, aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mare, v-am simțit mă iertați pentru ce vă spun ca pe un bărbat pe care l-am iubit cândva și l-am regăsit după jumătate de viață. Un bărbat frumos, puternic, înțelept, blând. Am simțit, părinte, că matale ești iubitul meu de demult, iar eu puștoaică de 13 ani. Mă țineai pe genunchi, îmi spuneai povești de pe front, mă sărutai pe obraji, pe frunte, îmi sărutai mâinile, îmi mângâiai părul. Acum sunt fată mare, mulțumesc, iubitule drag, că m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
părinte, că matale ești iubitul meu de demult, iar eu puștoaică de 13 ani. Mă țineai pe genunchi, îmi spuneai povești de pe front, mă sărutai pe obraji, pe frunte, îmi sărutai mâinile, îmi mângâiai părul. Acum sunt fată mare, mulțumesc, iubitule drag, că m-ai așteptat. Vedeți, Dumnezeu a fost drept cu noi până la urmă. Domnișoara Cătălina a izbucnit în plâns incontrolabil, convulsiv, isteric; ploaia de Sfânt Ilie brăzda obrajii. Genele, ca o pădure răvășită pe timp de furtună; stânci despicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sanitar șef, când el însuși era bolnav. — Stimate prieten, spuse în cele din urmă, gândindu-se la necazurile care s-ar putea ivi dacă lucrurile nu erau lăsate în voia lor, nu cumva să uiți că de la asocierea maimuțelor cu iubitul nostru Rama, aceste animale sunt înconjurate de o afecțiune deosebită, conform tradiției noastre sacre. Își au proprii lor suporteri devotați. Privi din nou în jur. Inclusiv eu, spuse cât putu de ferm, în speranța că domnul Chawla va pleca, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ce face! I-au distrus și planuri și tot, i-au retras cetățenia de onoare oferită de orașul Zalău și i-au interzis să mai născocească ceva! Sictirit, o vreme a lucrat la tratatul de psihologie aplicată Descrăcănarea prăpastiei dintre iubiții care se ceartă des, din care am citit câteva pagini, dar n-am înțeles nimic. Formulele trigonometrice scrise în pentametru iambic ridicau anumite dificultăți psihologilor de ocazie, necunoscători ai dialectului catalan. Ca asistent șef, ce nu mai primisem leafa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
degerată pentru viața regalei doamne. Se pierduse orice speranță, medicii se plecaseră În fața evidenței implacabile, familia regală, dispusă În mod ierarhic În jurul patului, aștepta cu resemnare ultima suflare a matriarhei, eventual câteva vorbulițe, o ultimă povață În vederea pregătirii morale a iubiților principi, nepoții săi, poate o frază frumoasă și rotundă adresată veșnic ingratei memorii a supușilor care vor veni. Apoi Însă, ca și cum timpul s-ar fi oprit, nu s-a Întâmplat nimic. Regina-mamă nu s-a simțit nici mai bine, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-i în inventar. (iese cu prima pancardă) CEZARA: S-auzim mai departe, Bufonule. BUFONUL: Cum ziceam: ... ascultătoarele valuri... El își rezima fruntea încununată cu flori albastre de genunchii ei, iar pe umărul ei cânta o pasăre măiastră... CEZARA: N-auzi, iubitule? Fruntea încununată cu flori albastre..." Flori, înțelegi? IERONIM: Uite ce: dumnealui zicea ceva și de-o pasăre măiastră. N-o văd! CEZARA: Nea Costică! Repede, cununa cu flori albastre și-o pasăre măiastră! (Nea Costică vine bombănind probabil ceva neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]