6,173 matches
-
întregul univers epic al lui B., plecând de la un „pretext” (astfel se și intitulează un text din carte, poate cel mai slab) „istoric” spre a vorbi de inițiere, profanare, ascetism, dragoste și moarte, feciorie și maternitate, dezlănțuire sexuală și aspirație metafizică în dobândirea semnificațiilor majore ale unor aventuri existențiale. Câteva broșuri, tipărite sub emblema editurilor Dacia și Carpații, fie cu tematică istorică, precum Etienne le Grand. Le dernier de Croisés (1957), fie pe teme culturale (Poezia lirică japoneză, 1962), completează imaginea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
din Moldova evidențiază, pe lângă un spirit erudit, o deosebită intuiție în descifrarea valorilor artistice autentice și o conștiință românească echilibrată, ivită dintr-o sinteză organică a elementelor specificității naționale, de unde lipsa de exces și de vulgaritate din polemicile sale, perspectiva metafizică a dezbaterilor publice pe care le propune, într-un fel înrudită cu cea proprie lui Nae Ionescu, pe care l-a recunoscut mereu ca magistru. De aceea, eroarea de ordin politic comisă de R. în perioada interbelică nu a umbrit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
București, 1984; Ave Eva, București, 1986; Psyche, București, 1989; Călătoria mea ca martir și erou al timpului, București, 1991; Femeie dormind, București, 1993; 101 poezii (Un zeu care dorește să moară), București, 1993; Mountolive, București, 1994; Privirea lui Orfeu. Jurnal metafizic, București, 1995; Poziția aștrilor, București, 1996; Călătoria mea ca erou și martir al timpului, îngr. și postfață Irina Mavrodin, București, 1999. Repere bibliografice: Mincu, Critice, I, 159-161; Constantin, Despre poeți, 161-168; Felea, Poezie, 83-88; Grigurcu, Teritoriu, 179-183; Caraion, Duelul, 70-72
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
Între îngeri și demoni, CC, 1993, 5-6; Ioana Pârvulescu, Erotica morții, RL, 1993, 31; Doina Tudorovici, Poetul are nevoie de dragoste, CNT, 1993, 37; Constantin, Complicitatea, 134-137; Răzvan Voncu, Postmodernism religios, L, 1997, 8; Andrei Grigor, „Privirea lui Orfeu. Jurnal metafizic”, L, 1997, 35; Liviu Grăsoiu, Bucuria, extazul, beatitudinea, JL, 1997, 1-4; Pop, Pagini, 149-150; Gabriel Dimisianu, Leul în iarnă, RL, 1999, 1; Nora Iuga, O femeie trece prin poemele lui, RL, 1999, 1; Grigurcu, Poezie, I, 654-656; Dicț. esențial, 447-449
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
-n mormintele din noi (1967), oferă parcă o sinteză a motivelor cultivate în anii exilului. Poetul și-a limpezit cântarea, iar simbolurile sunt clar sensibile. Metafora drumului inițial s-a revelat în lăuntricul drum, valențele mioriticului se axează exclusiv pe metafizic, nota religioasă a cântecului se descifrează în semnificațiile implicate în răstignire, jertfă și renaștere spirituală, cosmicul se transformă din peisaj în rost, în destin stelar al ființei, moartea e doar adormire. Poetul damnat pare că se transformă chiar în cântec
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Jean-Pau Colleyn, op. cit., p. 50. 8 Ibidem. 9 Ibidem, p. 11. 10 Ibidem. 11 Ibidem, p. 18. 12 Pentru detalii asupra subiectului vezi Nicu Gavriluță, Antropologie socială și culturală, Editura Polirom, Iași, 2009, pp. 210-216; 250-257. 13 Amănunte despre semnificațiile metafizice, juridice, politice, sociale și religioase ale darului se regăsesc și în volumul meu, Mentalități și ritualuri magico-religioase. Studii și eseuri de sociologie a sacrului, Cuvânt-înainte de Ștefan Afloroaei, Editura Polirom, Iași, 1997, pp. 111-143. 14 Marc Augé, Jean-Paul Colleyn, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
Platon, Hippias Maior, Euthydemos, Phaidros; Martin Heidegger (în colaborare), Originea operei de artă, Repere pe drumul gândirii, Introducere în metafizică, Ființă și timp. ÎNGRIJIRE DE EDIȚIE — Constantin Noica, Jurnal de idei (în colaborare, Humanitas, București, 1990); Alexandru Dragomir, Crase banalități metafizice (în colaborare, Humanitas, 2004); Cinci plecări din prezent. Exerciții fenomenologice (Humanitas, 2005). FILME — Exercițiu de admirație (în colaborare cu Constantin Chelba, 1991); Eugène Ionesco. Ultimul interviu, 1992; Apocalipsa după Cioran (în colaborare cu Sorin Ilieșiu, 1995). CĂRȚI ÎN FORMAT AUDIO
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
îl suscită în mod obișnuit o simplă analiză semantică. În ce măsură semantismele radicalului *pertrezesc o rezonanță în idee, care nu a fost pusă până acum în valoare? Și în ce măsură acest lucru ne va da dreptul să vorbim despre o adevărată aură metafizică a complexului peratologic și, în cele din urmă, despre o peratologie? Limita, mai întâi. Eminența ei ontologică este atât de mare, încât putem spune că inexistența limitei exclude nu numai orice discurs ontologic, ci însăși existența ființei ca atare. Limita
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și al conștiinței, limita termină prin a ieși din inerția fizicalului, devenind un adevărat concept peratologic. Vorbind despre peratologie, noi facem o sinteză pe care limba greacă nu a făcut-o nicăieri explicit, dar care își are acoperirea în sugestia metafizică pe care am putut-o desprinde din semnificațiile radicalului *per-. Peratologia ca fenomenologie a limitei și a atitudinilor față de limită (manifestate în forma limitei acceptate, puse, cucerite sau contestate) nu se constituie deci ca simplă analiză filologică a contextelor în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este generează ens, a fi produce fire, ființă. „Hypo-nimicul” posedă energeia, propensiunea spre act. Adică spre facere. Prin facere, a fi produce o nouă existență, care îi aparține. A fi duce, prin a face, la a avea. De la asemenea speculații metafizice, convorbitorii ajung (cu incitante ocoluri) la teoria textului. Textele (operele), demonstrează Mai Știutorul, sunt de două feluri: „născute” și „făcute”. Primele „se conjugă” cu a fi, celelalte cu a avea. În ambele cazuri există o „structură pre-textuală”. În primul caz
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
noi și voi. Unele idei ale ultimelor eseuri se află in nuce în prima carte a lui Ș., editată și în traducere românească în 1995. Un subcapitol se intitulează chiar A fi, a face, a avea. Fragment dintr-o antropologie metafizică. Se menționează că studiul Despre dialogul interior s-ar integra într-o lucrare amplă, existentă în manuscris, Unité et pluralité. Notes pour une métaphysique de l’„ens creatum”. Redactată în Franța, sub ocupație hitleristă, lucrarea include respingerea nazismului de pe poziții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
mărturisește disimulat și în Eu & tu & el & ea...) doar o deviere temporară, conjuncturală, de la leninism, apreciere pe care o va corecta. SCRIERI: Du Dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique, Paris, 1947; ed. (Despre dialogul interior. Fragment dintr-o antropologie metafizică), tr. Mona Antohi și Sorin Antohi, postfață Virgil Nemoianu, București, 1995; Sarea pământului. Cantată pe două voci despre rostul poetic, București, 1978; A fi, a face, a avea, București, 1985; Eu & tu & el & ea... sau Dialogul generalizat, București, 1990; Firul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
Antichității și a Orientului, mai ales al literaturii și al lucrărilor de filosofie germană. Literatura germană însemna pentru el mai cu seamă romanticii tîrzii (Heine, Hölderlin, Novalis ș. a.) și atmosfera orașului Jena. De aici provin atît pesimismul sentimental, religios și metafizic, cît și naționalismul romantic al lui Eminescu. Era tot timpul fascinat de istorie și de folclor. Eminescu a avut o atitudine foarte dîrză împotriva atîtor străini care spoliau România. După părerea lui, aceștia erau în trecere prin ținuturile românești, cucerindu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
copiate în maniera "odioșilor" liberali! Deoarece România avea un trecut diferit, evoluția ei nu putea fi decît organică. Soluțiile tuturor problemelor trebuiau să izvorască din tradiția românească. Deși Iorga a adoptat crezul naționalist al lui Eminescu practic fără rezerve -, pesimismul metafizic omniprezent în opera marelui poet național este absent în opera lui Iorga. Poate că din cauză că Iorga a fost în primul rînd un luptător. Astfel încît atît de eminesciana resemnare pesimistă ieșea din discuție. După cîteva turnee de familiarizare cu lumea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe care o numea istoriologie. Prin urmare, dat fiind că istoria omenirii constituie o unitate, trebuie să căutăm trăsăturile comune reprezentative. Odată găsite, istoricul trebuie să le evalueze. Dar aceste trăsături comune nu sînt legi. Iorga nu recunoaște nici o interpretare metafizică a istoriei. El căuta să sesizeze în experiența omenirii paralele, repetiții și felul în care au fost rezolvate acestea. Credea în dictonul: "Istoria se repetă" doar într-un mod foarte restrîns. Istoria (după opinia lui Iorga) "nu se repetă"; istoria
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
decît retrageri temporare, care, cu prima ocazie favorabilă, erau recuperate prin facerea a cel puțin doi pași înainte. La începutul verii lui 1920, atunci cînd, după ce trupele Rusiei Sovietice intraseră în Polonia, rușii își prezentau condițiile stabilirii păcii, Iorga comenta: "Metafizica bolșevică a lui Lenin, retorica lui Troțki, planurile de educație a poporului ale lui Lunacearski, "noua" diplomație a lui Cicerin și Krasin nu sînt decît căi și mijloace de înșelătorie. Baza politicii Sovietelor nu este alta decît atotputernicul instinct de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prieten: dl. Wopicka, ambasadorul Statelor Unite în România în timpul Primului Război Mondial. Întrucît Chicago se afla în apropiere, Iorga a vizitat acest "Castel de oțel", cum îi spunea el. A ajuns la "Ținutul lui Lincoln" la 12 februarie. Iorga avea o admirație aproape metafizică față de viața, activitatea și ideile lui Lincoln și era interesat de ciscumstanțele morții acestuia. (Din păcate, Iorga nu a venit la Chicago în cel mai bun moment. Pe lîngă Depresiune, aceștia erau anii de vîrf ai prohibiției, gangsterismului etc.). Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o soluție constructivă numai dacă toate națiunile își vor purifica cu fermitate propriile sanctuare naturale". "Neamul românesc", 20 august 1906. Doi ani mai tîrziu, Iorga comenta participarea românească la întrunirea socialiștilor unguri: Timpul a trecut de mult peste idealurile economice metafizice și abstracte ale lui Karl Marx". El explica însă clar că nu li se poate interzice muncitorilor de a avea propriile lor organizații sindicale, deoarece în societățile capitaliste există nedreptăți uriașe. După părerea lui Iorga, soluția nu trebuie căutată în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
abstracte ale lui Karl Marx". El explica însă clar că nu li se poate interzice muncitorilor de a avea propriile lor organizații sindicale, deoarece în societățile capitaliste există nedreptăți uriașe. După părerea lui Iorga, soluția nu trebuie căutată în internaționalismul metafizic depășit, ci recunoașterea nevoilor entității organice, națiunea. Doar în cadrul ei pot trăi, evolua, prospera și să-și rezolve oamenii problemele. "Neamul românesc", 6 ianuarie 1908 195 O viață de om așa cum a fost, vol. II, pp. 72-75 196 Istoria bisericii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
date scrierilor sale de maturitate, acest Marx le era asociat iremediabil. În slujba comunismului sau social-democrației, el era vechea stângă. Noua stângă, conturată spre 1965, a căutat texte noi - și le-a găsit În scrierile tânărului Karl Marx, În eseuri metafizice și note scrise la Începutul anilor 1840, când Marx avea abia 20 de ani: un tânăr filosof german Îmbibat de istoricism hegelian și pătruns de visul romantic al Libertății totale. Marx Însuși a ales să nu publice o parte dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
loc la căderea nopții și putea fi împărțită în două părți: masa propriu zisă la care se mânca, apoi banchetul la care se beau cupe de vin. "Banchetul băutorilor" era pretextul pentru toate conversațiile, de la cele mai hazlii până la cele metafizice, la fel ca pentru jocurile de inteligență sau spectacolele de varietăți. Să-și distreze oaspeții, să le stingă setea și să întrețină discuția, iată care era obligația stăpânului casei. În Eneida, poetul roman Virgiliu povestește că prințul troian Eneas este
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
legionarii seva dătătoare de viață în eternitate. De aici provine puterea lor de luptă și de jertfă în slujba neamului, fără a urî alte neamuri, dar și fără a accepta să fie nedreptățit, umilit și exploatat neamul nostru. Recunoscând statutul metafizic al neamului în lumina adevărurilor creștine, nu se pot accepta simulacrele istorice ale mistriei, echerului și ale Marelui Arhitect. Aici este miezul problemei legionare și din această perspectivă trebuie să se vadă cine și de ce ne-a prigonit până acum
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de virtualități alegorice (valea Oltului este în acest fel învestită, înainte de reportajul maiestuos retoric al lui Geo Bogza). Îmbătat de întinderea „nețărmurită” a pustiei și de reverberațiile magice ale luminii, C. cutreieră un Orient în care istoria se sublimează în metafizic (Pătrar de veghe, 1938). Moartea, atotstăpânitoare în deșertul hipnotic (tulburător prin „dumnezeiasca lui singurătate”), și viața, supusă eternelor năruiri (care încă mărturisesc despre civilizațiile de odinioară), formează supratema rafinat-penetrantelor însemnări, a căror exaltare nu face decât să confere un plus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
Satul nașterii și împrejurimile sale se constituie, dintru-nceput, în ceea ce însuși Blaga definea, în originală să teorie a " spațiului mioritic " că orizont specific. [...] Satul primește treptat în evoluția liricii și gândirii lui Lucian Blaga atribute monadice, de univers închis, metafizic, punct inalterabil de rezistență în timp, celula vie de conservare a eredității naționale și istorice. [...] Prin analogie cu monadologia leibniziană, s-ar putea constitui o monadologie poetica.797 Le village reste donc le foyer mythique auquel le poète aspire pour
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
858 Jean Poncet, " Une parole de silence pour dire leș signes de l'indicible ", în La poétique du signe chez Lucian Blaga et dans la poésie française, op. cît., p. 52. C'est nous qui soulignons. 859 Texte source : " instinctul metafizic ", în Mariana Sora, Cunoaștere poetica și mit în opera lui Lucian Blaga, op. cît., p. 2. 860 Lucian Blaga, Autoportret (Autoportrait), traduction de Jean Poncet, în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant..., op. cît., p. 160. (Texte source
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]