6,725 matches
-
și nu puține simple anexe ale Frontului, În mijlocul cărora țărăniștii și liberalii nu puteau juca decât un rol cu totul secundar. Proprietatea merge Împreună cu puterea. De regulă, cine o deține pe una o deține și pe cealaltă. Nu este de mirare că puterea instaurată În decembrie 1989 nu s-a grăbit să modifice datele proprietății. Nici nu s-a pus problema retrocedării Întreprinderilor naționalizate. Și nici măcar a caselor confiscate de regimul comunist (fiind susținuți chiriașii Împotriva foștilor proprietari sau a moștenitorilor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
spaniol, de la dictatură, prin rege, la democrație. S-a pus În evidență și firea echilibrată a regelui Mihai, de care ar fi avut atâta nevoie o Românie dezechilibrată. Românii Însă, monarhiști până la 1947, deveniseră Între timp republicani convinși. Nimic de mirare: comunismul le-a Întors pe toate! Probabil că un referendum nu ar fi dat mai mult de 10-15% În favoarea monarhiei. De aceea, reacția lui Iliescu pare lipsită de măsură; el a manifestat un soi de panică fie și În fața unei
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și făcut. Pentru regele Mihai este desigur o recunoaștere de ordin „istoric“. A obținut cel mai mult posibil În condițiile În care a pierdut. Partida au câștigat-o Iliescu și Republica! Câteva particularități Occidentalul care vine În România observă cu mirare că În unele privințe românii gândesc și se comportă „altfel“. Mirarea lor este doar parțial justificată. Multe dintre atitudinile curioase ale românilor au caracterizat și Occidentul până nu demult. În materie de atitudini considerate astăzi „politic incorecte“, românii n-au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
istoric“. A obținut cel mai mult posibil În condițiile În care a pierdut. Partida au câștigat-o Iliescu și Republica! Câteva particularități Occidentalul care vine În România observă cu mirare că În unele privințe românii gândesc și se comportă „altfel“. Mirarea lor este doar parțial justificată. Multe dintre atitudinile curioase ale românilor au caracterizat și Occidentul până nu demult. În materie de atitudini considerate astăzi „politic incorecte“, românii n-au inventat nimic; sunt doar puțin rămași În urmă. Atitudinea față de grupurile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
orașul unde a izbucnit revoluția, colțul cel mai anticomunist și mai occidentalizat al României, s-a cerut, Într-o proclamație lansată În 1990, ca foștii responsabili ai regimului comunist să fie excluși o vreme din viața politică. Nu este de mirare că regimul Iliescu nu a dat curs acestei invitații. Chiar și occidentalii i-au sfătuit discret pe „ex-comuniști“ să nu pornească la o „vânătoare de vrăjitoare“. Nevânate, vrăjitoarele și-au văzut de treabă. În Cehia s-a adoptat totuși o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
știam ce să spun. Devenisem tatăl meu. Robby se afla în locul meu. Mi-am văzut propriile trăsături în el: părul blond-castaniu, fruntea lată, încruntată, buzele groase ușor țuguiate ca urmare a gândurilor și anticipării, ochii căprui rotindu-se cu o mirare nedisimulată. De ce nu-l remarcasem înainte de a-l pierde? Am lăsat capul jos. Îmi luă ceva timp să înțeleg ce mă întrebase. Am dat din umeri și am zis: - A fost...bine. Altă pauză, în decursul căreia am realizat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am petrecut în birou, năuc, așteptând să se întâmple ceva, în timp ce familia mea dormea la etaj. Totul în jurul meu vibra ușor și-mi imaginam un râu uriaș de cenușă curgând invers. La început am fost cuprins de un soi de mirare, dar când am înțeles că nu era legată de nimic în particular, mirarea se dezintegră în teamă. Urmată de o durere îndoliată și de ecourile ascuțite ale unui trecut pe care nu voiam să mi-l amintesc, astfel încât m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dormea la etaj. Totul în jurul meu vibra ușor și-mi imaginam un râu uriaș de cenușă curgând invers. La început am fost cuprins de un soi de mirare, dar când am înțeles că nu era legată de nimic în particular, mirarea se dezintegră în teamă. Urmată de o durere îndoliată și de ecourile ascuțite ale unui trecut pe care nu voiam să mi-l amintesc, astfel încât m-am concentrat asupra predicțiilor reverberând în sinea mea, pe care, din cauza naturii lor întunecate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
adresez este ca, atunci când - pe o c.p. - o să scrieți numele localității de naștere și județul, să menționați dacă În vol. IV - Știința În Bucovina figurează și soții Niculăiasa - și perspectivele apariției care mereu Întârzie . Ș-atunci nu e de mirare că lucrarea noastră Pagini din istoria Învățământului fălticenean Încă nu e luată În atenție. Deocamdată atât și o caldă Îmbrățișare, M. Niculăiasa </citation> <citation author=”NICULĂIASA Mihai” loc=”(Vatra-Dornei)” data =”8.XI.1986” desc=”C.P. ilustrată color: Vatra-Dornei”> Prietenești salutări
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cumnat cu pictorul. Dar la muzeu există, cred eu, un nud de bărbat donat de mine, Înainte de război și pentru care am dovadă de primire. Vezi ce s-a făcut? Eu l-am trimis fără ramă și nu-i de mirare să stea pe undeva În aceeași stare. Este un tors de bărbat În guașă. Dacă afli ceva scrie-mi și mie. Și acum o rugăminte. Am nevoie de data morții pr. Vasile Șoldănescu și nu-i pot da de urmă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
au trecut toate acestea. Nepoatele lui Dragoslav voiau să-l cunoască și pe dl. prof. Popa și v-au așteptat să le vizitați Împreună, lucru care nu s-a Întâmplat, spre supărarea lor . Între altele mi-au vorbit și despre mirarea matale, că eu l-am rugat pe Havriș să se intereseze de „Monografia Dragoslav” la Iași . Iată cum a fost: Într-o zi primesc o voluminoasă scrisoare recomandată de la el, care conținea vreo 3 scrisori de la tov. Miu Dobrescu pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
multietnică din orașul Porto, iar pe timpul acestei veri, împreună cu colegii săi, a încheiat un contract pentru o serie de concerte la Cascais, o stațiune turistică foarte scumpă, frecventată de bancheri, oameni politici și vedete ale showbizului. Nici nu e de mirare: Cascais a fost reședință de vară a regilor portughezi între 1871 și 1910... Omul câștigă bani și se odihnește... A fost și pe la Chișinău, unde a avut prieteni printre muzicieni, în special evrei, însă majoritatea, crede el, dacă nu chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne însoțește un peisaj mai mult arid, măslini presărați pe un teren argilos și ars de soare. Mici lacuri printre dealuri. Un castel răsare surprinzător, la o întretăiere de ape. Pare o jucărie plantată pentru deliciul privitorilor. Îl contemplu cu mirare, până dispare, la fel de subit, la prima cotitură a trenului, ca o nălucă. Închiși în acest „șarpe” alergător, suntem obligați să comunicăm unii cu alții, mai ales că există o disponibilitate generală. Schimb vorbe cu mai multă lume, dar rețin îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
al tău, elvețian, sau ca acela al lui Richard Wagner, care, deși e neamț născut în România, locuiește la Berlin și are un pașaport cu însemnele Uniunii Europene!”, îi răspund, iar colega noastră clatină din cap, cu un aer de mirare și compasiune. „Tocmai balticii, pe care îi simpatizezi atât de mult, să nu te lase să intri în țara lor!” La controlul actelor, pașaportul meu fusese îndelung cercetat, întors pe toate fețele, iar eu simțisem greutatea unor priviri sfredelitoare. Moldova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ce reuniune la Moscova. Tustrei autorii, aflu de pe copertă, fac surfing pe modele de ultimă oră, sunt up to date, cum se spune. Profesează performance-ul literar, poezia obiectuală și vizuală, precum și happening-ul, show-ul poetic. Un alt motiv de mirare, care mă încearcă în legătură cu ei, ține de locul lor de origine - Kostroma. Adică și în „Rusia profundă” se scriu, iată, poeme fără rimă, ironice, dezabuzate, înfiorate - mai ales la fată - de o sexualitate frustă, izvorâtă parcă „din viscere”, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Francesca Banciu și Ingrid Băltăgescu pentru ca reuniunea să capete rotunjimea... „României dodoloațe”. Discutăm aprins, facem o „poză de familie”. Se prinde de noi și albanezul Bashim Shehu, care apare în poză așezat pe trepte, privindu-ne cu un fel de mirare admirativă, ca la vederea unei națiuni (vecine) care își regăsește oriunde pe glob unitatea și solidaritatea, indiferent de împrejurări. Îi permitem să-și păstreze aceste iluzii, pentru că înțelegem nevoia sa de modele. Mircea Cărtărescu se află la Berlin cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui Dostoievski, Nietzsche, ambii profeți prin aceasta ai marilor boli și catastrofe sociale ale secolului ce le va urma, XX. Da, eu am dorit să fac „carieră”, am făcut „carieră” literară cu atâta pasiune și consecvență încât nu e de mirare că unele spirite persiflante, cum cresc cu duiumul în spațiul nostru dunăreano-balcanic, m-au etichetat nu de puține ori ca un „carierist” - ei și, ce-i cu asta? M-au împiedicat asemenea lucruri, sarcasmele și variatele interpretări ale carierei mele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
loc și totuși mereu invizibil, și nici unde se află emițătoarele canalului său de televiziune Al-Manar. Avem, se pare, de-a face cu contrasocietatea visată de Gramsci, numai că cea de aici e strict disciplinată și compartimentală. Nu-i de mirare că numeroși foști comuniști și stângiști, reputați pentru laicitatea lor, s-au alăturat mișcării. O mișcare totalitară, spun adversarii ei. Dar în osmoză cu mediul deschis, și nu chiar stalinistă, dacă e să ne luăm după mobilitatea spiritelor și după
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu o mare calitate, a tăcerii, și cu un mare defect, al mutismului. Și încă în toată vremea zilei aceștia a doua, cât am călătorit prin necunoscute tărâmuri, tot a rostit șapte sau opt vorbe, ceia ce a pus în mirare pe toată lumea. Era bolnav de o boală destul de obișnuită și destul de urâtă. Doctorul Rizescu cu fața-i ca luna plină, mulțămit și vesel, săltându-și deseori de râs, respectabila-i burtă, face onorurile ospeției: mâncăm cu destulă poftă un harbuz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cucoane? Ce mai faci? strigă omul negru și bărbos cătră doctor, care se dăduse jos, și întinde o mână lungă, arsă, cu multă prietenie, peste gardul de spini. Ce mai faci? Bine, zice doctorul mirat. Apoi dă un strigăt de mirare: A! nici nu te cunoșteam! Ce mai faci? zice repede bolborosind bărbosul, cu voce mare. Încotro mergeți? de unde veniți? De la Probota? La Hârlău? Aha! da! aha! da! Vra să zică ești bine! Ești sănătos? dar Agache ce mai face? Care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cunoșteam! Ce mai faci? zice repede bolborosind bărbosul, cu voce mare. Încotro mergeți? de unde veniți? De la Probota? La Hârlău? Aha! da! aha! da! Vra să zică ești bine! Ești sănătos? dar Agache ce mai face? Care Agache? zice doctorul cu mirare; apoi se reculege. Bine, e bine, e sănătos. Așa? zice stăpânul hambarelor și al batozelor. E bine? și pare foarte fericit. Și începe a vorbi iar repede, repede bolborosind. La revedere, la revedere! zice doctorul depărtându-se; mă grăbesc. Trebue
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu toții privesc ca la niște grozave instrumente de tortură. În teancul acela se găsește până și publicația de la 1862 Monitorul Oastii dial oficial, și căpitanii ori sublocotenenții, luându-l în mână și răsfoindu-l, au aceiași căscare de ochi și mirare adâncă, pe care ar avea-o în fața mumiilor egiptene. La masă Tel ar avea obiceiul să stea până la miezul nopții, de multe ori și mai târziu. Zice că nu poate dormi noaptea, și stă în locu-i între capete cărunte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înnainte, însă, de adunare tu nu dormeai. Nu de gânduri și griji, dragă, dar din pricină că înnainte de revărsarea zorilor caprarii au obiceiul să-și plimbe în lungul corturilor mânia serviciului lor. Cum răsare soarele, ochii lui de flăcări văd cu mirare că întreg regimentul nostru, cu ranița în spate, așteaptă ceasul plecării, care se prelungește câte odată până la 7 și până la 8, și chiar și până mai târziu. Soldații aceștia cari stau atâtea ceasuri cu greutatea în spate, supt fulgerătoarele priviri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se petreceau la o zvârlitură de băț peste Nistru. Moldovenii de dincoace aveau din nou spectacol care de doi ani de zile se repetă necontenit. Iampolul e o mică icoană a stărilor de lucruri din întreaga Ucraină. Nu-i de mirare când se aud vești despre convoiuri de nenorociți care vin la malul Nistrului de dincolo, întinzând brațele și cerșind cu plângere ajutor, ca să se poată întoarce liniștea la bântuitul lor cămin... Sorocenii treceau dimineața la treburile lor, se opreau și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fanariote cu tot convoiul lor de nenorociri; cum însă oamenii sunt mici, chiar foarte mici, evenimentele îi iau ca pe o frunză și toate se împlinesc după destinul istoric, fără zabavă și fără împotrivire, una după alta, spre marea noastră mirare. Așa încât eu sunt sigur că orice eveniment are să iasă bine, de-acum înainte, din pricina armoniei care trebuie să fie între sfârșit și început. Ar fi semnificativ poate faptul că Făt frumos e un erou popular și românesc, așa cum la cinematograf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]