6,868 matches
-
așternut, mi-am luat cele necesare pentru a sta de vorbă cu izvorul și am plecat, cu gând ca până la ceasul potrivit să mă plimb. Am pornit spre mănăstire, fiindcă drumul trece pe sub fereastra Zânei. Și mare mi-a fost mirarea când, sub lumina lămpii din camera ei, i se vedea umbra mișcându-se dintr-un loc în altul, semn că trebăluia de zor... Atunci am gândit că Zâna pregătește gustarea de dimineață, atât pentru mine cât și pentru călugăr. Geana
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vin, dinaintea soborului și a vătașilor și a oamenilor buni”... “Scris la sfânta mănăstire”. ― Am citit fel și fel de scrieri ale celor ce lasă danii după moartea lor, părinte, dar acest Lucoci prezintă un scenariu incredibil! De fapt, de mirare nu este numai felul în care și-a conceput el testamentul, ci averea pe care a lăsat-o mănăstirii Sfântul Sava. ― Să-l luăm ca atare, fiule. Așa și-a imaginat el ceea ce ar fi urmat după moartea lui. Cât
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
aștepta altă minune. Pe când dădeam în lături lăstarii care îmi ascundeau culcușul, am văzut cum dispare în huceg o coadă roșcată și peste măsură de stufoasă... M-am oprit, să-i urmăresc unduirea printre lozii. Nu mică mi-a fost mirarea, însă, când am băgat de seamă că șireata s-a întors din drum, arătându-și capul frumos printre tufele înalte de iarbă... Doi ochi rotunzi mă fixau cu insistență. După un timp, și-a văzut de drum. “Drum bun, cumătră
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de aiurea. Asta înseamnă că iubiții noștri “rugători” călcau pe acele locuri sau chiar și prin mănăstiri din an în Paște. ― Dacă aceasta ar fi singura mănăstire lăsată în calea unor “furi”, cum însuși patrierșia sa glăsuiește, ar fi de mirare, dar... Ne aducem aminte ce s-a întâmplat cu “Mănăstirea din Țarină” (Aroneanu), mănăstirea lui Păun de la Clatea, mănăstirea Hlincea și câte altele... ― Da’ tare mă tem, fiule, că te așteaptă un alt blestem. ― M-aș fi mirat să pot
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nenorocirile vieții, ca doi brazi: deși atât de în etate, totuși, să rămânem neînduplecați, în fața crivățului bătrâneții. Așa-așa. Se despart. Fostul rege pornește către pupitru, bunicul Vovriev, către primul rând de fotolii, din fața acestuia. E privit cu surprindere, cu mirare, dar, nu îndrăznește nimeni să-l tulbure. Își ia nepotul între genunchi. Se așează. Manifestarea începe. Nu durează mult. Cu totul - nici măcar o oră. Fiecare participant se îndreaptă, apoi, spre ieșire. Cei doi nonagenari, se caută din priviri. Se găsesc
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
momentul când sosise pe lume fusese acela de a-l scufundă în apa mării. Încă de la trei ani, de la moartea mamei lui în urma unei nașteri pe uscat, Miti Matái își însoți tatăl în lungile lui călătorii și nu era de mirare că, având în vene mai multă apă sărată decât sânge, era omul care era și pășea pe punte în felul în care o făcea. Cu el alături, simțeai că acea fragilă coaja de nucă devenea locul cel mai sigur din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cârlige pentru a-și asigura hrana și, cum pentru ei o mare piroga, legănându-se în mijlocul oceanului, reprezenta un habitat în care se simțeau la fel de bine ca un țăran în casa lui de piatră, la venirea iernii, nu e de mirare că nu-și făceau nici o grijă cu privire la supraviețuire, iar principalul motiv pentru care doreau să pună piciorul pe uscat era acela de a întâlni o nouă pistă care să-i conducă până la îndepărtată insula a brutalilor lor agresori. În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cel contrar. Însă Navigația la Râma era o materie obligatorie pentru toți băieții din Bora Bora, încă din ziua când urcau pentru prima oara într-o piroga - deseori înainte să fi învățat să meargă - și, de aceea, nu era de mirare că echipajul Mararei era în stare să petreacă o noapte întreagă vâslind astfel, cu intenția de a se depărta cât mai mult de ruta pe care aveau s-o urmeze neosteniții lor urmăritori. Miti Matái știuse să-și aleagă oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
am știut că tu o să ai rolul lui Radu, bicisnicul. Cum adică, mamă? Eh, dacă i-ai fi făcut ce mi-a făcut taică-tu... Un naiv prost Cum, necum, dar Gelu Rîmbu a ajuns grangur, spre cinstea lui și mirarea multora. Din acel moment și-a schimbat ținuta și comportamentul. Îmbrăca doar haine scumpe, devenise sobru și se străduia să folosească un limbaj elevat. Evident că nu făcea totul perfect, dar, pentru profani, părea că a devenit "alt om". Calitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aici. Cum? Se putea veni pînă aici? Da, roată. Au mai fost mașini pe aici, m-au adus pe mine. Moș Cazacioc era curat ca un ou roșu și pe sub cămașa albă ca neaua, foșneau niște mușchi de mai mare mirarea. Pe o masă, pregătită din timp, erau tot felul de bunătăți și o cană cu vin roșu. Eu nu beau, sare nepotul, sînt cu mașina. Dar eu beau, spune Cazacioc vesel. Vîntul mîngîia dealul lui Cazacioc și de jur împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Au impresia că au "apărut la televizor" și cota le-a crescut enorm printre cunoscuți. Unele fete pregătesc un masterat, altele au absolvit universități, deci au parcurs un ciclu imens de acumulare, atît în specialitate, cît și în cultura generală. Mirarea, chiar uluirea mea este provocată de întrebarea: Cum au reușit să nu învețe chiar nimic?! Să fi promovat oare tot cu "atu-ul" pe care îl ondulează pe scenă? La întrebarea "cu cine s-au luptat românii la Mărășești", din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Moruzi. Deodată vorbește un primar român, într-o franceză aproximativă: Cred că a învățat-o (cuvîntarea) pe de rost într-o lună. A fost scrisă de un ambasador, amicul lui. Străinii au rămas cu gurile căscate și ochii holbați a mirare. Era o situație jenantă, cei prezenți la masa noastră regretau că nu și-au ales un alt loc. Intervin ca să salvez aparențele: Domnul primar glumește. Poate puțină invidie, ar fi vrut și el să vorbească... Străinii acceptă greu situația și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
față și altele sugerează existența unei populații stabile, dacă nu chiar în creștere. Caracteristicile ludovicianului: Masiv și indolent, colorit șters, vag, aproape inexistent, rază mortală a mușcăturii, înotătoare regresive și meme dorsale ubicui. Mituri legate de ludovician: Nu e de mirare că acest mare, periculos și enigmatic prădător este subiectul multor legende și superstiții. Poate cel mai impresionant dintre miturile asociate cu aceste animale este străvechea credință amerindiană că toate amintirile, întâmplările și identitățile consumate de unul dintre marii pești ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
s. Perioada actuală a existenței noastre ne întunecă spiritul cu sumedenii de “producții culturale” care în esență redau nimicnicia în cele mai mici detalii și au un acut rol de îndobitocire a “consumatorului de artă”. Acest fapt nu e de mirare atîta timp cît nivelul inteligenței de pe glob este în vertiginoasă descreștere, iar artiștii postmoderni sunt inspirați de muza proclamată de Erasmus ca fiind supremă în lume: “ce să mai spunem de cei ce se îndeletnicesc cu artele? Iubirea de sine
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ia. — La spital i s-a Înregistrat, desigur, numele și adresa. — Da, dar adresa nu există - am căutat-o Într-un ghid al Londrei... Rowe se uită la domnul Rennit, așteptîndu-se să vadă pe fața lui măcar o umbră de mirare - la urma urmei, povestea pe care i-o spusese era neobișnuită chiar Într-o lume bizară - dar domnul Rennit rosti, cît se poate de calm: — Firește, se pot găsi zeci de explicații. S-ar putea, de pildă, adăugă el vîrÎndu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
visezi. Același lucru se-ntîmplă și cu oamenii evlavioși: tot repetînd, zilnic, niște vorbe adesea goale, ajung să-și formeze, treptat, o deprindere, un soi de sediment depus fără știrea lor pe fundul sufletului - pînă cînd Într-o bună zi, spre mirarea lor, se pomenesc acționînd potrivit unor norme În care nu știau că cred. De la moartea soției sale, Rowe nu mai visase cu ochii deschiși; nici măcar În timpul procesului nu visase - bunăoară la o achitare. Această latură a activității spiritului său părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din partea ta c-ai venit, Arthur! repetă Henry, În semiobscuritatea Încăperii, apoi dispăru din nou. — Prietenii lui Henry sînt oricînd bineveniți, spuse femeia Între două vîrste. Eu sînt doamna Wilcox, mama lui Henry, Întări ea, citind probabil chiar pe Întuneric mirarea zugrăvită pe fața lui Rowe. Poftim Înăuntru și ia loc. Cred că n-au să mai Întîrzie mult. E așa de Întuneric aici... Știi, din pricina camuflajului. Și-apoi, mai toate geamurile sînt sparte. Îl conduse pe Rowe În sufragerie. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Digby Își lipi buzele de ale ei, cu stîngăcia unui adolescent. Iubita mea... iubita mea... De ce mi-ai spus că eram doar prieteni? — Nu voiam să te consideri legat. Abia acum mă simt legat. — Îmi pare bine, șopti ea, cu mirare parcă. Urcînd spre odaia lui, Digby mai simțea Încă mireasma ei. Ar fi putut să intre În orice drogherie și să aleagă pudra Annei, iar pielea ei ar fi putut s-o recunoască și cu ochii Închiși. Era ceva nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
uciderea unui om care, Însă, e viu. Ce părere ai despre toate astea, domnule Rowe? — Aștept să-mi puneți cătușe la mîini, răspunse Rowe, cu un zîmbet amar. — Prietenul nostru Graves așa ar face, și n-ar fi deloc de mirare, zise domnul Prentice. — Așa să fie oare viața? Întrebă Rowe. Domnul Prentice se aplecă peste masă și-l privi cu interes, ca și cum ar fi fost gata oricînd să treacă de la un caz particular la o discuție de ordin general. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Era atât de beată, că nu-l putuse ajuta să-i scoată sutienul. Fusese un moment laborios, chiar penibil; tocmai se despărțise de bărbatu-său, Îi mărturisi ea, În timp ce Michel se războia cu cheutorile. Apoi totul se petrecuse normal; spre mirarea lui, Michel avu o erecție și chiar, fără să simtă nici o plăcere, izbuti să ejaculeze În vaginul cercetătoarei. 5 Mulți dintre cei care frecventau Locul Schimbării aveau, ca și Bruno, În jur de patruzeci de ani; mulți lucrau, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
inevitabil la sinucidere. Astfel, este amuzant de notat că Deleuze și Debord, doi intelectuali respectați de la sfârșitul secolului, s-au sinucis fără vreun motiv precis, doar pentru că nu suportau perspectiva propriului lor declin fizic. Aceste sinucideri n-au provocat nici o mirare, nici un comentariu; În general, sinuciderile persoanelor În vârstă, de departe cele mai frecvente, ni se par astăzi absolut logice. Putem de asemeni nota, ca trăsătură simptomatică, reacția publicului la perspectiva unui atentat terorist: În cvasitotalitatea cazurilor, oamenii ar prefera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dădea buzna în orașul piticilor și le lua toate proviziile , le strica drumurile, podurile, casele. Pe lânga ei, eu eram un gigant și erau convinși că îi pot ajuta. În scurt timp am ajuns și nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că planeta lor era mare... cât curtea școlii, dar foarte frumosă și tare ciudată. Era o planetă făcută doar din dulciuri. Solul era un imens pandișpan, copacii erau încărcați cu bomboane și acadele, drumurile din caramel, iar
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
trei capete și scuipa foc și pe nări. Era de zece ori mai puternic în realitate. Însă eu știam că urechea era punctul lui sensibil. Am fixat săgeata în arc, l-am ridicat și am țintit exact urechea balaurului. Spre mirarea mea, l-am doborât și am recuperat aurul spiridușilor, așa cum le promisesem. Și uite așa am devenit eu eroina lor. După ce mi-au mulțumit și m-au îmbrățișat, m-au condus la un portal și așa m-am întors la
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
primește și microbiologul, după ce ani de zile a urmărit cocârjat reality-show-ul oferit de un grup de răufăcători mititei, dreptul de a-și boteza subiecții, asemenea astronomului care, cu capul dat pe spate, descoperă galaxii sau stele? Nu e astfel de mirare, zic, că uneori bacilul și cometa apar În albumele de familie, alături de copii, nepoți, nevastă și cățel, e drept Însă că privitorii neatenți sau insuficient informați le pot confunda cu pixelii. Paralizia m-a Învățat că nu numai trupul e
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o descensiune circulară spre orizontul pardoselei, unde, cu o ultimă privire, am căutat inutil În desenul complicat al dalei o posibilă evadare din labirint. cei mici și cei mulți Am ascultat povestea antevorbitorului meu cu interes, dar și cu nesfârșită mirare. M-a făcut chiar să mă Întreb dac-am locuit amândoi pe aceeași planetă, pentru că, În ultimii ani dinaintea sfârșitului, Pământul devenise un vast poligon de Încercare pentru miliarde de bombe În miniatură. Ciudată e istoria omului și a celor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]