6,183 matches
-
după ce au făcut o combinație exactă a avantajelor și a dezavantajelor ce le-ar avea, dacă ar alege pe cutare bărbat sau pe cutare alt bărbat... În galanterie, cele două sexe au totdeauna un cont deschis între ele fiecare combină miza sa și aceea a asociatului și nu se angajează fără să știe pentru ce, sau chiar să o spunem sincer fără speranțe de a nu înșela pe celălalt 9. Personalitatea accentuată și rafinată a lui Ninon de Lenclos a constituit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
conține proze scurte, descifrabile ca mici alegorii difuze, dar pregnante, ordonate după un scenariu biografic ilustrând vârstele omului. Ultimele trei piese pot fi citite ca pledoarii pro domo, manifeste (alegorice) în favoarea asumării riscurilor experimentului artistic novator. Texte asemănătoare, onirice, cu miză metafizică, grupate în mici cicluri, vor fi adunate în Frig (1967). Aici naratorul, confruntat cu o lume desacralizată, în care existența e apăsătoare și absurdă (titlul trimite la frigul existențial, iar în unele pagini se vădește influența lui Franz Kafka
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
tragedie antirăzboinică, TTR, 1981, 10; Thomas Matteij, Brieven uit Bockarest, 1986-1990, Haga, 1991, 60, 99-100, 231; Thea Julieta Radian, In memoriam H.R. Radian, SXX, 1993, 349-351; Cornelia Maria Savu, Hanny Alders, „Amurgul templierilor”, „Curierul național”, 1993, 3 noiembrie; Andreea Deciu, Miza cea mare și o miză mai mică, RL, 1998, 43. G.Dn.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
Thomas Matteij, Brieven uit Bockarest, 1986-1990, Haga, 1991, 60, 99-100, 231; Thea Julieta Radian, In memoriam H.R. Radian, SXX, 1993, 349-351; Cornelia Maria Savu, Hanny Alders, „Amurgul templierilor”, „Curierul național”, 1993, 3 noiembrie; Andreea Deciu, Miza cea mare și o miză mai mică, RL, 1998, 43. G.Dn.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
lui P. un paradox al nihilismului, și nu întîmplător este citat Emil Cioran, „scepticul de serviciu” al veacului trecut. Fără să își confecționeze iluzii facile din paravane și ocheane colorate, poetul se află angajat într-o acerbă bătălie, a cărei miză stă în înfruntarea polemică a realului, depășirea și „răscumpărarea” condiției umane impure, animat fiind de o mistică profană, denudată stilistic de orice retorică de triumfalism al revelației sau, din contra, de clamare a eșecului dureros: expediția e mereu dură, poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
pe care le trăiește un tânăr intelectual român care, în timpul regimului comunist, iese pentru prima oară „afară”: traficul de mărunțișuri, stresul trecerii prin vamă, „botezul societății de consum” (prima sticlă de Coca-Cola), mirajul și bucuria libertății, fricile, singurătatea. Fără o miză literară specială, scrierea își conservă o miză personală și autenticitatea de document al unei stări de spirit. Sticla de lampă reunește texte eterogene - scurte eseuri, mai ales memorialistice, unele pe teme minore (fluturi, flori, riduri), literare sau morale (Dizidenții apostați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
român care, în timpul regimului comunist, iese pentru prima oară „afară”: traficul de mărunțișuri, stresul trecerii prin vamă, „botezul societății de consum” (prima sticlă de Coca-Cola), mirajul și bucuria libertății, fricile, singurătatea. Fără o miză literară specială, scrierea își conservă o miză personală și autenticitatea de document al unei stări de spirit. Sticla de lampă reunește texte eterogene - scurte eseuri, mai ales memorialistice, unele pe teme minore (fluturi, flori, riduri), literare sau morale (Dizidenții apostați sau Manierismul neputinței, denunțând „falsul” autorilor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
reușește să îl apropie de ea pe cititorul de azi. Îi vine în ajutor mai întâi criteriul de alcătuire a corpusului de texte, care nu este unul valoric, ci în funcție de relevanța în comunicarea scriitorilor cu cititorii din epocă și de miza prozelor în discuție. Cercetătorul creionează astfel poetica prozei antejunimiste, a cărei trăsătură principală - din perspectiva comunicării - este hiperdeterminarea textuală, altfel spus, comunicativitatea excesivă. Demonstrația are un fundament teoretic solid, convocând o bibliografie dominată de nume importante ale naratologiei, teoriei comunicării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
de justificare a trebuit să-i aștepte pe Condorcet și Borda” [McLean, 1990, p. 106]. Voi prezenta, de aceea, pe scurt, rezultatele obținute de Borda și Condorcet. Problema care a dus la apariția lucrărilor celor doi autori a avut o miză politică, dar și una științifică: alegerea noilor membri în Academia Franceză de Științe. În (1991), Urken, citându-l pe Rappaport (1981), nota că, din punct de vedere politic, problema constă în conflictul dintre moderniști, apărători ai schimbării sociale, precum Condorcet
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
precum Borda<footnote În termenii lui Urken (1991): „Borda și Condorcet erau adversari politici de temut” [Urken, 1991, p. 216]. footnote>. Pornind de la acest conflict, studierea regulilor de votare și argumentarea în favoarea uneia sau alteia trebuie înțelese și ca având miză politică. După cum Plott (1979) urma să noteze cu aproape două secole mai târziu, rezultatele sunt date de o operație nespecificată între preferințe, instituții și posibilitățile fizice. Instituțiile, așadar, și regulile de votare au importanță în stabilirea rezultatelor politice. O primă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
niveluri. Pentru politolog este o problemă a deciziilor colective, în vreme ce pentru economist este, de obicei, o problemă de definire a funcției de bunăstare socială. Din punctul de vedere al filosofului, problema este văzută ca fiind una a dreptății distributive, iar miza este aceea de a găsi criteriul pentru alocările binelui social.” [Strasnick, 1976, pp. 241-242]. Voi oferi suport empiric afirmațiilor lui Sen și Strasnick anterior citate, printr-o clasificare a autorilor care au publicat rezultate importante în cadrul paradigmei.<footnote Criteriul pe
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
principiu libertarian atunci când societatea este formată din doi indivizi. Acest rezultat implică un altul: nu putem garanta drepturi individuale, unanimitate și raționalitate socială în același timp pentru o societate reală, cel puțin nu în forma dată de Sen acestor condiții. Miza demonstrației lui Sen este exact aceea de a arata că, dacă nu putem avea consistență cu doi indivizi, nu avem motive să ne așteptăm la consistență atunci când avem grupuri mai mari. Având în vedere această miză, este rezonabil să impunem
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de Sen acestor condiții. Miza demonstrației lui Sen este exact aceea de a arata că, dacă nu putem avea consistență cu doi indivizi, nu avem motive să ne așteptăm la consistență atunci când avem grupuri mai mari. Având în vedere această miză, este rezonabil să impunem cerința ca orice soluție dată paradoxului lui Sen să funcționeze în condițiile unei societăți reale, adică să rezolve problema atunci când avem un număr mare (finit) de indivizi și un număr mare (finit) de alternative. În plus
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
0), (0.1), (0.2), (0.3), (0.4), (0.5), (0.6), (0.7), (0.8), (0.9), (1). Numărul alternativelor conjuncte ce rezultă este de 121. De aici, există pentru fiecare 121 de x aspecte sau alternative simple. Miza acestor definiții este aceea de a înțelege că orice soluție va trebui să elimine paradoxul lui Sen în situații în care fiecare individ are la dispoziție un număr mare, dar finit, de strategii. c) Folosirea unei condiții libertariene coerente. În
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
universal poate fi lărgit la a include orice preferințe individuale indiferent că sunt sau nu ordini. În această nouă înțelegere, domeniul nerestricționat permite orice informație, indiferent că este tranzitivă sau nu. footnote>, adică să fie raționale într-un sens minimal. Miza acestei pretenții este aceea de a arăta că, folosind anumite proceduri de agregare a preferințelor, deși indivizii sunt raționali într-un sens minim, societatea poate să nu fie rațională în același sens. Altfel spus, agregând preferințe individuale raționale, obținem o
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
blocaj al trecerii, o maladie a pasajului: voi rămâne mereu dincoace, pe teritoriul unei cunoașteri incapabile să se mântuie în act. „Ce e de făcut?“ rămâne o simplă întrebare, o infinită cădere pe gânduri. În nehotărâre, întrebarea aceasta își sporește miza, și cu cât febrilitatea căutării răspunsului devine mai mare cu atât ea se înfundă mai adânc în spațiul purei ei interogativități. Căci răspunsul la această întrebare nu e un simplu răspuns înlăuntrul unui sistem de concepte; nu e un răspuns
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
își ascund hotarul, pentru că ele îmi arată doar ne-hotărârea lor, orice hotărâre importantă este luată în „spaimă și cutremur“; căci ea se sprijină pe contururi neștiute: șubrede, înșelătoare, care urmează să apară sau care s-au șters de mult. Miza hotărârii mele poate să răspundă unei absențe, unei eschive, unei întârzieri sau unei sosiri prea timpurii. Ea poate fi însoțită de nehotărârea celuilalt, de răzgândirea lui, de părăsirea mea. Orice hotărâre adevărată este de aceea o faptă a singurătății și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
compune niciodată cu el, cel ce se hotărăște și-l asumă din plin. Asumându-l, el cunoaște o stare de beție. El plutește și se lasă purtat de febra hotărârii sale. Pentru că hotărârea este luată în „spaimă și cutremur“, pentru că miza ei este un destin care ajunge să fie dobândit chiar și cu prețul vieții, trecerea ireversibilă a pragului care desparte tot ce a fost de tot ce va fi altfel ca până acum este însoțită de febra pe care o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
devine atitudine. O viață întreagă modul meu de a gândi poate rămâne viciat, atins, filoxerat de o investiție inițială, de un crez, de o idee de care am apucat cândva să mă îndrăgostesc. „Proiectul“ este în fond pariul meu existențial, miza pe care o azvârl înaintea mea și din care îmi fac reper și îndreptar de conduită. Or, câți oameni sunt apoi dispuși să recunoască faptul simplu că matca în care și-au așezat viața sau o parte a ei n-
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cel de-al treilea caz, în care îmi joc nu viața, ci eternitatea, nu împlinirea sau ratarea, ci mântuirea sau damnarea mea, cel care pune întrebarea și mă judecă se pierde într-o indeterminare supremă. Cu cât sunt mai mari miza, răspunderea și vina, cu atât instanța interogativă îmi este mai neclară. La drept vorbind, eu nu mi-l pot reprezenta nicicum pe cel care mă întreabă, așa cum nu-mi pot reprezenta circumstanțele interogării și așa cum criteriile de judecare îmi rămân
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care au moștenit un alt fel de sînge"88. Intrigile acestea vor înceta atunci cînd cei care le inițiaseră vor obosi. Oare ce a făcut ca această stare de toleranță să fie atît de mult tergiversată? Poate pentru că de obicei miza era extrem de mică. Erau uneori în joc mize financiare sau politice meschine, dar cauza principală era în general ego-ul. O strînsă prietenie l-a legat pe Iorga de Ion Bogdan, un profesor de slavistică de la Brașov (care îi va deveni
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
88. Intrigile acestea vor înceta atunci cînd cei care le inițiaseră vor obosi. Oare ce a făcut ca această stare de toleranță să fie atît de mult tergiversată? Poate pentru că de obicei miza era extrem de mică. Erau uneori în joc mize financiare sau politice meschine, dar cauza principală era în general ego-ul. O strînsă prietenie l-a legat pe Iorga de Ion Bogdan, un profesor de slavistică de la Brașov (care îi va deveni cumnat), pe care îl considera un european înzestrat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era „Planificarea”? Termenul poate genera confuzii. Singurul element comun tuturor teoriilor era implicarea statului În problemele sociale și economice. Mai departe viziunile variau, de obicei În funcție de tradițiile politice naționale. În Marea Britanie, unde nici nu a existat o planificare propriu-zisă, adevărata miză era controlul (industriilor, serviciilor sociale și economice) prin proprietatea de stat, ca scop În sine. Așadar naționalizarea (Îndeosebi a minelor, căilor ferate, transportului de bunuri și a utilităților) și furnizarea de servicii medicale formau după 1945 nucleul programului laburist. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din rarele situații când SUA obținea un avantaj direct și imediat. Dulles avea dreptate: Planul Marshall era de folos Americii fiindcă repunea pe picioare cel mai important partener comercial al său, nu fiindcă transforma Europa Într-o anexă imperială. Însă miza era cu mult mai mare. Chiar dacă nu toată lumea realiza la vremea aceea, În 1947, Europa era pusă În fața unei alegeri. Ea oscila Între refacere și colaps, dar Întrebarea mai subtilă era dacă nu cumva Europa și europenii pieduseră controlul propriului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dumnezeu”. Era chiar atât de uimitor? Jean-Paul Sartre, de pildă, era irezistibil atras de comuniști exact când „constructorul de piramide” se lansase În proiectele sale finale, cele mai nebunești. Ideea că Uniunea Sovietică pornise Într-o călătorie decisivă a cărei miză scuza orice neajuns era deosebit de atrăgătoare pentru intelectualii raționaliști. Păcatul fatal al fascismului fusese legat de obiectivele sale specifice. țelurile comunismului, Însă, erau impecabil de universale și transcendente. Până și observatorii necomuniști erau dispuși să-i ierte crimele, fiindcă simțeau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]