6,924 matches
-
boală necruțătoare, după o lungă și grea suferință, tocmai când ajunsese la deplina maturitate științifică și când specialiștii așteptau de la dânsul noi lucrări valoroase. La moartea sa, profesorul Ion Simionescu scria: „Tineri care să se sacrifice pentru cercetări științifice, îndurând mizeria, se întâlnesc tot mai rar. În fața lor îmi plec capul. Din aceștia face parte și mult regretatul meu elev Theodor Văscăuțeanu”. În scurta sa viață, plină de greutăți și necazuri, fără a se bucura de o sănătate deplină, Theodor Văscăuțeanu
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
s) faci slalom printre toate șmecheriile levantine. Cele dou) camere sunt pline de c)rți și tablouri. Dennis nu este un burlac ordonat; nu-l deranjeaz) dac) vede un pic de praf prin cas). Exist) Ins) o mare deosebire Între mizeria unui om de rand și cea a unui poet. Înțeleg de ce ferestrele lui nu sunt sp)lațe; sp)lându-le, le-ar da o str)lucire care ar strică Întreaga atmosfer). Locul acesta este perfect așa cum e - o cuvertur) dintr-o
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
dintre formele normale ale perfidiei. Alsop este o persoan) agreabil). Expresia fetei lui, măi degrab) Îngust), tipic) pentru New England, sugereaz) c) el a renunțat la aproape tot ce era de prisos, c) a v)zut toat) m)reția și mizeria acestui secol și c) a devenit apt s) p)trund) pe ț)ramuri mai profunde ale gândirii decât au ocazia mulți. Arăt) ca si cand a trecut prin ordaliile anglo-saxone, a Îndurat toate privațiunile, a acceptat toate responsabilit)țile. Seam)n) foarte
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
vechiului dinozaur instituțional! Dar Îmi era imposibil să aplic alternativa tăierii cu bisturiul În carne vie. Cum nu suportam ideea de a veni din America să pun pe tușă oameni care aveau de susținut familii, cu un salariu oricum de mizerie, dar fiind și eu la rândul meu frustrat de mediocritatea morală a multora, o Îmbinare curioasă de pasivitate și indolentă obrăznicie, am hotărât ca În locul lor să mă dau afară pe mine Însumi. Am trimis demisia de la Viena și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fi folosit. Urma un nou toc; Întotdeauna Îi umezea penița lucitoare susurând din buze Înainte de a-l cufunda În cristelnița cu cerneală. Apoi, bucurându-se de fiecare trăsătură a fiecărei litere curate (mai ales pentru că terminasem caietul anterior Într-o mizerie totală), gravam cu infinită grijă cuvântul Dictée, În timp ce Mademoiselle cotrobăia prin colecția ei de teste de ortografie după un pasaj solid, dificil. 5 Între timp decorul se schimbă. Copacul plin de promoroacă și uriașul troian de zăpadă cu gaura lui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
stăteam tolăniți În iarbă și discutam despre femei. Inocența noastră mi se pare acum aproape monstruoasă, văzută În lumina diverselor „confesiuni sexuale“ (care se găsesc În Havelock Ellis și la alții) ale unor țânci care se Împerechează ca niște nebuni. Mizeriile actului sexual ne erau necunoscute. Dacă s-ar fi Întâmplat să auzim de doi flăcăi normali masturbându-se ca niște idioți unul În prezența celuilalt (după cum se Înfățișează cu multă Înțelegere, cu toate mirosurile aferente, În romanele americane moderne), numai ideea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
așa mi-a fost dat să sufăr... Pe buzele lui Țamblac flutură un zâmbet trist: Butoiul acesta e un refugiu ca să mă apăr de săgețile Sorții. Există o noblețe a spiritului ce ți-o păstrezi și în cea mai neagră mizerie. Asta nu ți-o poate lua nimeni. Și, totuși, să nu te iei după aparențe. Mulți cred că sunt tare! Că sunt teribil! Ce-am ales de viață? Râd, ca să nu plâng: "Joci teatru, bătrâne! Măscăriciule!" Îmi bat joc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nostru. Fugea din oraș în oraș, se temea de mâna lungă a lui Laiotă, a lui Mahomed de care se răcise. Și ... și chiar a lui Ștefan, spune el cu glas mai scăzut. Începuse să bea mult. A murit în mizerie, străpuns de pumnalul ucigaș plătit de Laiotă, care-și temea "Scaunul" pentru ziua când nestatornicia Înaltei Porți ar fi socotit că i s-au sfârșit zilele domniei... Maria se uită în ochii lui, scormonindu-l: Tu nu? Ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întreabă după un timp. Au plecat lăstunii din turnul Nebuise; o să avem o iarnă timpurie. Cum să nu plece?! izbucnește Tăutu revoltat. Vătaful Mănăilă s-a apucat de le-a stricat cuiburile! Ceee?! A zis că rândunelele făceau prea multă mizerie. L-am certat și... Idiotul! Ce-i făceau câteva rândunele, acolo?! N-o să se mai întoarcă... Vătafului să i se dea douăzeci de bice, să i se urce mintea de la cur la cap! spune el furios. Ce idiot! Desigur, o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a nimerit să cadă în ziua înmormântării lui Bacovia. Profesorul venise la examen, probabil, chiar de la cimitir; era îmbrăcat complet în negru și parcă mai amar și mai îndepărtat ca de obicei: pe fondul marii pierderi suferite de literatura română, mizeria noastră intelectuală i se părea, desigur, mai tristă și mai puțin demnă de cruțare ca oricând; din mantia melancoliei sale obișnuite (o melancolie a profunzimii neînțelese, aș zice) armele ironiei și ale sarcasmului (totuși benign) fură scoase în acea zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
îmi amintesc, mai discutam aprins cu el, încercând să-i risipesc exageratele temeri. Coborâsem din autobuzul 131, venind împreună de la Casa Scânteii, în Piața Unirii, plină de lume și gălăgie la acea oră de după-amiază, și acolo, în înghesuială, praf, mizerie, tot încercam să-l liniștesc, servindu-i argumente aproape ofensatoare: „Suntem prea mici, prea neînsemnați, Marcel, îi spuneam, ca securitatea să se ocupe tocmai de noi! Are ea treburi mai importante!” Sau „Nici tu, nici eu nu am făcut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
obedienți decât alții, cu nelipsitele carnețele în mâini, firește. O imagine pe care o mai văzusem, de sute și mii de ori, reiterând la nesfârșit, ni se părea uneori, în clipe de neagră disperare, monotonia unei jalnice vulgarități. Cu această mizerie de fotografie voiau - și ne cereau - cei de la „foruri” să înlocuim nobilul chip al marelui poet, al Poetului nostru național (pentru semnele de exclamare cuvenite - vezi mai sus). În redacție domneau stupefacția și revolta. Țin minte că, exasperat, i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
copac și l-a făcut grinda ca s-o pună la construcția acestuia. Dar oriunde o punea nu se potrivea deloc. Atunci Solomon a blestemat acest lemn (grinda) și a dat porunca să fie aruncat în groapă unde se strângea mizeria de la spălatul jertfei care se aducea la templu. (Icoana 4) în timp ce Solomon blestema lemnul că nu i se potrivește, trecea pe acolo proorocita Ana. Ea auzise tot ce spunea Solomon și a zis: „Ferice de tine, lemnule! Binecuvântat vei fi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
adânc acum la ce este in Crucea Domnului. Pentru că, atunci când a venit vremea să-L răstignească pe Domnul Iisus căutau un lemn gros și greu. Atunci cărturarii și mai marii poporului și-au adus aminte de acel lemn aruncat în mizerie și au căzut de acord că ar fi cel mai potrivit. Și așa au făcut Cruce din acel lemn îmbibat în mizeria păcatelor noastre. Numai Domnul știe cu ce preț a plătit pentru noi. (Icoana 5) Ce dăm noi în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
gros și greu. Atunci cărturarii și mai marii poporului și-au adus aminte de acel lemn aruncat în mizerie și au căzut de acord că ar fi cel mai potrivit. Și așa au făcut Cruce din acel lemn îmbibat în mizeria păcatelor noastre. Numai Domnul știe cu ce preț a plătit pentru noi. (Icoana 5) Ce dăm noi în schimb Lui? Aceasta este legendă lemnului din care s-a făcut Crucea Domnului. Lacul este aproape de Poartă Oilor, intrarea în vechea cetate
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Ușurința cu care, din motive accidentale și fără nici o disensiune sau conflict, se desfac legături de foarte familiară și cvasi-cotidiană comunicare, dovedește cât de superficială și lipsită de conținut sufletesc este pretinsa prietenie dintre oamenii comuni și mai dovedește și mizeria și subumanitatea lor morală : a nu avea o reală nevoie de prietenie presupune a nu avea afecte umane reale nici în căsnicie : soți, părinți, copii nu sunt altceva decât niște inși legați numai prin interese primare ; când aceste interese nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu duioșie, ceea ce trebuia să rețin. Cred că în răbdarea și în bunăvoința sa se găsea concetrată dragostea mamei, a bunicii și a lui și că această întreită iubire vibra de dorința de a salva un pui de om de la mizeriile vieții care-l amenințau. La Corbeni, în vara aceea, a anului 1935, am văzut pe masa pe care făceam lecțiile, cărțile pe care le citea unchiul Costică. Erau, printre altele: Eonul dogmatic, al lui Lucian Blaga, Istoria Pedagogiei, și Pedagogia
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cimitir, a dat „de pomană” peste mormintele lor câte o oaie, „ca jertfă pentru iertarea păcatelor lor” l-am văzut ca pe un slujitor al veșniciei, care, nu știu pentru care motive, a fost obligat să trăiască în suferință, în mizerie și în nimicnicie, dar care, și în aceste condiții ingrate și-a făcut datoria, rămâmând cu mâna întinsă către veșnicie, către infinit . „Un vis ce-și moiae aropa-n amar- astfel ai trecut de al lumii hotar”. După ce a reușit să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
basme. Spunea povești cu mult talent. Cânta frumos, avea și voce frumoasă, și ureche muzicală, dar și dicțiune plăcută. Cred că dacă ar fi făcut școală ar fi putut ajunge o solistă celebră de operă. Câte celebrități ne pier în mizerie !?! Câte mărgăritare de mare preț sparg porcii noștri în măselele lor !?! Dacă sora Nica s-a căsătorit ca fiică de gospodar, dacă fratele Dinu, ajutat de părinți și-a făcut o gospodărie onorabilă în sat, la vremea când vârsta cerea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Politehnică. S-a angajat ca electrician la o intreprindere mecanică și a fost admis la cursurile „serale” la politehnică. După un an, a trecut la cursurile de zi. Datorită lipsurilor din organism, pe care le purta din prima copilărie, datorită mizeriei din internatele prin care a trecut, datorită eforturilor zilnice pe care le făcea ca electrician ziua și student noaptea, Titi s-a îmbolnăvit de plămâni. În acel timp eram preot în comuna Strunga din raionul Târgu Frumos. După ce a stat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
am cununat în cel mai înalt for al culturii și vieții creștine, ne-am luat angajmentul unei căsnicii creștine în fața lui Dumnezeu !! Vom nesocoti noi acest jurămînt ? Iată pentru ce sunt dispus să sufăr, să mă chinuisc, să trăiesc în mizerie, dar să nu renunț la căsnicia pe care am contractat-o în fața lui Dumnezeu. . . .Așa se înșiră și apoi se deșiră, se destramă gândurile mele. . . Marți 1 august 1950. A iubi depinde de ce ți-a dat Dumnezeu. Sunt persoanse care
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
-și poarte crucea, nici singură și nici cu ajutorul soțului, eu am acest curaj și voi porni cu Dumnezeu înainte. Că voi trăi sau voi muri, grija aceasta o las Mântuitorului Iisus Hristos. Că voi suferi, că voi duce viață de mizerie, aceasta îmi va fi un semn că merg pe urma pașilor lui Hristos și a Sfinților Apostoli. Miercuri 2 august. (1950). Am fost rugat să aranjez biblioteca din Rădăuți a Părintelui Vasiliu. Am lucrat la cărți până seara. Am mers
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Am plecat din biserică spunându-mi: „Dumnezeu e bun, le va duce pe toate la sfârșitul lor după voia Sa cea sfântă”. După amiază a venit la mine un moșneag sfătos. Cine ar bănui măcar, că sub masca nenorocită a mizeriei viază un suflet atât de nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că acest moșneag desculț, cu bondița peticită, cu palmele bătucite de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
neștiut, ne luat în seamă. Sunetul fluierașului lui era mai cristalin decât al ciocârliei, când urcă din slavă în slavă, slăvind pe Dumnezeu. Am vorbit cu acest moșneag. Era îmbrăcat în zdrențe. Purta pe obraz și pe frunte urmele învechitei mizerii. Era totuși vesel. L-am întrebat de sănătate. Deodată glasul lui s-a înduioșat, a făcut o cruce mare și mi-a răspuns: „Mulțumesc lui Dumnezeu, am destulă sănătate pentru ca să duc și anii și mizeriile”. Marți 23 august 1950. O
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și pe frunte urmele învechitei mizerii. Era totuși vesel. L-am întrebat de sănătate. Deodată glasul lui s-a înduioșat, a făcut o cruce mare și mi-a răspuns: „Mulțumesc lui Dumnezeu, am destulă sănătate pentru ca să duc și anii și mizeriile”. Marți 23 august 1950. O schimbare a mersului trenurilor m-a obligat să rămân în Brăila. Am cumpărat câteva obiecte de îmbrăcăminte pentru Cristina și m-am decis să merg pe jos de la Brăila la Râmnicelu, cam 35 de kilometri
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]