7,852 matches
-
Holban se arată un teoretician al textului autentic, prin realizarea distincției între romanul dinamic și cel static al experiențelor interioare, cu adeziunea declarată pentru cel de-al doilea. Capitolul „Structuri narative” urmărește caracteristicile narațiunii holbaniene, începând cu preferința declarată a naratorului pentru nuvele, autoficțiunea din proză, și terminând cu stilul scriiturii. Anton Holban mărturisește că preferă nuvelele dintr-un viciu temperamental și consideră că tot ce a scris mai valoros e reprezentat de nuvelele Icoane la mormântul Irinei, Halucinații, Preludiu sentimental
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
o depoziție, fără fragmentare în capitole. Impresia de înaintare în substanța epică nu o dau întâmplările, ci comentariul însuși, glosele, obervațiile și analizele. În cadrul acestei literaturi de investigație psihologică se întrezărește tentația dramatizării. Optica eroului se confundă adesea cu optica naratorului, povestirea apare ca expresia unui glas interior care se descrie. Formula acestor romane tinde spre o centralitate obiectivă, și nu subiectivă. Visul ca procedeu literar e integrat ca discurs oniric în romanul O moarte care nu dovedește nimic. Visul apare
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
schimbare sintactică într-o formă de discurs dialogic și conține un element polemic intern, un dialogism ce modifică printr-o comunicare stilistică relația dintre microtext și întregul acestuia. Opusă artificialității excesive, autenticitatea se manifestă la nivelul scriiturii, ca reacție anticalofică, naratorul renunțând la orice ornamente agreabile. Autorul mărturisește că a scris dintr-o mulțime de sentimente, dintre care nu lipsea decât sentimentul estetic, căci peste tot există un motiv personal pe care s-a chinuit să-l mistifice. Stilul său este
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
căci în sufletul personajului s-au stratificat toate eșecurile sale. Romanul lui Anton Holban ridică serioase probleme de comportament al bărbatului, normalitatea sa fiind la limită. Sadomasochismul eroului, cel remarcat de majoritatea comentatorilor, este consecința tipului de percepție asupra dragostei. Naratorul nu urmărește iubirea, ci posesiunea. Eroul transformă ființa iubită într-un obiect, a cărui pierdere provoacă chinurile de nesuportat ale unei false gelozii pe care o întreține în jocul imaginației. În toate romanele, inclusiv cel al lui Mirel, nu există
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
situată la distanță față de momentul enunțării în care EU-l este subiectul enunțului, subiect al amintirii. Desigur, adjectivele din rima maiestuoasă și fastuoasă, adjectivul statuare și sintagma descriptivă cer vînăt de uragane plin sînt tot atîtea urme evaluative ale unui narator care nu este complet absent din narațiunea sa. În schimb, în cele două terține subiectul enunțării lirice este foarte prezent. Trecătoarea, situată morfologic la distanță față de catrene prin persoana a treia (voalurile-i, ochiul ei, privind-o) este situată, prin
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Ø] ce structură impersonală, en de ea). Așa cum comentează M.-E. Conte (1990:222): Este evident că nu genul natural, nici genul gramatical sînt cele care determină lanțul anaforic, ci atitudinea afectivă a protagonistului, așa cum o închipuie distanța ironică a naratorului. 1.3. Anafore definite Anafora definită apare în general în înlănțuiri de tipul: introducerea unui referent sub formă nedefinită (cu articol nehotărît), apoi reluarea lexicală identică: Un bebeluș [1] < Bebelușul [2], sau aproape identică: un băiețel [1] < băiețelul [2]. Putem
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Același lucru îl putem spune despre parfumul despre care este vorba în T28. Într-adevăr, el este prezentat ca un exemplar cu totul deosebit de clasa generală a parfumurilor și, între primele ocurențe ale "parfumului" și ultimele, punctul de vedere al naratorului s-a modificat, cunoașterea sa a progresat. Puterea de reclasificare (pe care anafora definită nu o are) este trăsătura esențială a anaforei demonstrative. Așa se explică de ce putem spune fără probleme în cazul unei înlănțuiri metaforice: Am citit recent Le
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
În timp ce P2-Pn2 este consacrat în întregime femeii trecătoare, Pn1-Pn1 și P3-Pn3 pun în scenă un subiect desemnat succesiv prin meu (v. 1), apoi eu (v. 6). Prezența unui "nume propriu de locutor" (Benveniste 2000: 172) face să apară cu claritate naratorul ca subiect al enunțării, în spatele subiectul enunțului, actor al povestirii. Așa cum subliniază Benveniste, printr-o asemenea formă, acesta se referă la el însuși în calitatea sa de vorbitor (idem). Și el adaugă: "apoi îl denumește vizavi de el pe TU
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
apoi noapte!). Interogația figurată care urmează este dublată de apostrofarea absentei (făptură fără drum, tu, o, tu) și de ancorarea evenimentului de data aceasta în prezentul enunțării-povestirii. Cele patru forme de enunțare spun toate emoția intensă de care este cuprins naratorul în terține. Întîlnirea din versurile 2-5 este cauza acestei stări și constituie într-adevăr nodul-Pn2 al acestei povești concentrate, în versul 9, într-un "fulger", probabil prin analogie cu "coup de foudre" amoros. Situația finală-Pn5 nu este localizată doar în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cu "coup de foudre" amoros. Situația finală-Pn5 nu este localizată doar în relativa din versul 10, al cărei perfect compus (m-ai renăscut de-odată) are valoare aspectuală de fapt încheiat. Putem spune că după linioara din mijlocul versului 9, naratorul operează o relectură a evenimentului trecut care depășește povestirea întîlnirii. Verbele la prezent din versul 13 complică ciudat temporalitatea: întîlnirea trecută este reactualizată în prezentul enunțării. Dialogul imaginar, marcat de apostrofă, creează coprezența discursivă a absentei și a naratorului. Dar
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
9, naratorul operează o relectură a evenimentului trecut care depășește povestirea întîlnirii. Verbele la prezent din versul 13 complică ciudat temporalitatea: întîlnirea trecută este reactualizată în prezentul enunțării. Dialogul imaginar, marcat de apostrofă, creează coprezența discursivă a absentei și a naratorului. Dar versul 14 este la condițional optativ perfect, adică, în limba clasică, timpul prin excelență al regretului pentru ceea ce nu s-a împlinit în trecut. Ca și conjunctivul perfect, acest timp exprimă un proces trecut fictiv, imaginar. Întîlnirea este deplasată
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
veșnicie). La schimbările verbo-temporale se adaugă trecerea de la percepția auditivă și vizuală la epistemic (nu cunoști, nu știu, tu care știai). Putem considera aceste versuri atît ca o situație finală-Pn5, cît și ca o evaluare finală-PnΩ datorită prezenței puternice a naratorului și a acestor modalități epistemice. Referințe și lecturi recomandate: - Jean-Michel ADAM: Le Texte narratif, Paris, Nathan, 1994 (1985). - Jean-Michel ADAM: Le Récit, Paris. PUF, coll. Que sais-je?, nr. 2149, 1999 (1984). - Jean-Michel ADAM: "Conditions et degrés de narrativisation du poème
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
mulți frați de ajutat. (VI, 15) (Trad. Marcel Aderca, București, Univers, 1970: 257) Faptul că povestirea alegorică nu-i permite lui Foka să interpreteze corect sensul global implicit al textului ("maxima sa de morală", cum spuneau anticii) îl obligă pe narator să formuleze explicit (Kaliaev [3]) o evaluare finală-PnΩ. Putem spune că sancțiunea lui "Ei, și?" manifestă din partea naratorului o proastă anticipare a capacităților interpretative a auditorului său. Să adăugăm, pentru a încheia, că porțiunile de text pot fi rezumate sub
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
-i permite lui Foka să interpreteze corect sensul global implicit al textului ("maxima sa de morală", cum spuneau anticii) îl obligă pe narator să formuleze explicit (Kaliaev [3]) o evaluare finală-PnΩ. Putem spune că sancțiunea lui "Ei, și?" manifestă din partea naratorului o proastă anticipare a capacităților interpretative a auditorului său. Să adăugăm, pentru a încheia, că porțiunile de text pot fi rezumate sub formă de blocuri tematice. Am putut vedea importanța acestor blocuri în decupajul textului despre pădurea ecuatorială. 3.2
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
vorbește întotdeauna de timpuri ale "narațiunii istorice" pentru a evita termenul de "timpuri narative", prilej de numeroase confuzii" (2000: 231). Pentru a construi un mod trecut real sau fictiv, avem de ales între un mod actualizat, legat de actualitatea unui narator (ca în nucleul narativ e6-e12 din T83) și un mod nonactualizat, detașat de situația de enunțare (ca T81 și povestirea e1-e9 din T86). În timp ce "el făcu obiectivizează evenimentul, detașîndu-l de prezent, el a făcut, dimpotrivă, stabilește o legătură între evenimentul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
T5, T7, T9 și al primei fraze din T12, a cărei narațiune este legată de actualitatea ziarului și a cititorilor săi (a doua frază ținînd de narațiunea distanțată <4>). Este timpul nucleului povestirii lui Sepulveda din T83, legat de actualitatea naratorului. Verbele la PR din poemul lui Cendrars din T1 nu sînt identificabile ca narative decît datorită prezenței celor trei relative la IMP. 5. Enunțarea adevărurilor generale <3> Nu trebuie uitată poziția enunțiativă pe care o marchează verbele la PR din
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
putea trăi între pereții unei case = Nod-Pn2 [e11c] ȘI ÎNTR-O ZI plecă să-și recupereze pustiul. = Deznodămînt-Pn4 Această perioadă narativo-argumentativă răstoarnă soluția primului paragraf. Situată în același paragraf cu evaluarea finală, slaba narativizare a lui P11 subliniază faptul că naratorul nu este într-atît de interesat de noile evenimente încît să povestească urmarea istoriei protagoniștilor: cum au îndurat părinții această nouă ruptură? ce s-a întîmplat cu indianul cu ochi de azur? Nu acesta este obiectul textului. Ansamblul lui P12 se
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o secvență narativă completă dă sentimentul unui prim episod cu final fericit. Perioada narativo-argumentativă P11, care deschide partea a doua, readuce povestirea în punctul de plecare: părinții sînt din nou despărțiți de fiul lor. Eludînd partea a doua a povestirii, naratorul își subliniază lipsa de interes pentru evenimentele înseși. După cum se vede, ceea ce îl interesează pe Borges se află în altă parte. 4. Enunțare narativă și surse ale cunoașterii Am văzut în capitolul 2 importanța problemei asumării enunțiative (PdV) a propozițiilor
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ceea ce îl interesează pe Borges se află în altă parte. 4. Enunțare narativă și surse ale cunoașterii Am văzut în capitolul 2 importanța problemei asumării enunțiative (PdV) a propozițiilor. În prima "En Junín o en Tapalqué refieren la historia" [e1], naratorul pretinde că a aflat povestea "Captivului" prin mediere. Textul începe cu un complement de încadrare spațială, un grup auxiliar periferic detașat la început de frază a cărui incidență depășește cu mult limitele lui P1. Din punct de vedere sintactic, acest
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
negru. Unii pot să-l vadă și alb, dar incantația este a doua realitate, în care ne mințim și ne abandonăm... Ce-a rămas pe malurile Ozanei la peste o sută de ani de la trecerea în lumea umbrelor a genialului narator? Harap Alb pleacă la Ierusalim cu Ochilă, cu Flămânzilă și cu Setilă, în căutarea fetei Împăratului Roș, iar Spânu așteaptă să i se aducă totul la tălpi. Și-i aducem... Ivan își coase din nou turbinca ruptă, prin bortele căreia
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
5.Deicticele / 55 1.6. Deicticele de persoană / 59 1.7. On / 62 1.8. Dativul etic / 67 1.9. Persoanele și "politețea" / 70 1.10. Deicticele spațiale / 73 1.11. Tipuri de deictice spațiale / 77 1.12. Probleme de narator / 79 1.13. Focalizarea și punctul de vedere / 84 1.14. Deicticele temporale / 86 1.15. Clasificarea deicticelor temporale / 88 1.16. Temporalitatea narativă / 89 1.17. Povestire și situație de enunțare / 93 Lecturi recomandate / 96 Exerciții / 97 Capitolul 2
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
roman, "rețeta" a dat naștere unor fraze de incipit celebre, ca, de pildă, în romanul lui Flaubert, Salammbô: "Era la Megara, sub zidurile Cartaginei, în grădinile Hamilcar"13, ce corespunde acelei "discocieri complete între lumea povestită și instanța narativă", spre deosebire de naratorul "intradiegetic" din prima frază a romanului Emma Bovary, ("Eram în sala de meditație când directorul intră urmat de un elev nou îmbrăcat orășenește, și de un băiat de serviciu care aducea un pupitru din cele mari"14), ce se transformă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
romanului Emma Bovary, ("Eram în sala de meditație când directorul intră urmat de un elev nou îmbrăcat orășenește, și de un băiat de serviciu care aducea un pupitru din cele mari"14), ce se transformă doar după câteva pagini în narator heterodiegetic 15. Această ștergere treptată a prezenței subiective a naratorului este înlesnită și de alternanța perfectului simplu cu imperfectul. Criterii lingvistice precise, datorate unei observații celebre, a nu mai puțin celebrului lingvist Emile Benveniste, ne ajută acum să înțelegem în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
intră urmat de un elev nou îmbrăcat orășenește, și de un băiat de serviciu care aducea un pupitru din cele mari"14), ce se transformă doar după câteva pagini în narator heterodiegetic 15. Această ștergere treptată a prezenței subiective a naratorului este înlesnită și de alternanța perfectului simplu cu imperfectul. Criterii lingvistice precise, datorate unei observații celebre, a nu mai puțin celebrului lingvist Emile Benveniste, ne ajută acum să înțelegem în ce mod funcționează indicativul. În limba franceză contemporană, cu ajutorul indicativului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
găsește în majoritatea enunțurilor, în timp ce narațiunea, îndeosebi scrisă, nu este reprezentată la fel de bine. Nu așa stau lucrurile în literatură, îndeosebi în roman, unde narațiunea predomină. Înțelegem astfel caracterul novator al romanului lui Camus, Străinul, din această perspectivă lingvistică: avem un narator "homodiegetic", implicat într-o situație de enunțare ce se dorește cât mai precisă, dar, în care, paradoxal, din cauza alienării, dialogul (specific discursului) eșuează. Prin urmare, avem un incipit, la fel de celebru, dar total diferit în ceea ce privește modul de structurare în plan lingvistic
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]