KorAP: Find »[drukola/base=nebun & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...245 246 247 ...305 >

7,611 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

foarte bună și sensibilă, pe lângă că e frumoasă, deci ar fi cel mai bun lucru din toate punctele de vedere, dar el nu-și găsește curajul s-o facă. În casă se petrec tot felul de chestii înspăimântăroare, un criminal nebun bântuie pe-acolo și totuși lui i se pare asta mai puțin înfricoșător decât să rămână singur cu această femeie minunată o noapte întreagă. Și n-am putut uita scena aceea: mă urmărește de treizeci de ani. Dintr-un oarecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
începutul lui 1961, cred că era... a apărut Produfoot, avocatul de care-ți ziceam. Imediat ce a rostit numele Tabitha Winshaw, mi-am dat seama că îmi pica în poală ceva deosebit. Toată lumea știa de familia Winshaw și de bătrâna soră nebună. Era o legendă locală. Și iată că acum, acest personaj îngălat, destul de respingător - cu care, mă bucur s-o spun, relațiile mele au fost minime - vine cu un mesaj chiar de la femeia asta. Se pare că Tabitha aflase de reputația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
bine împăturită și netezind-o pe masa din bucătărie. După cum am scris în carte, e doar un scurt mesaj scris de Lawrence, în care cere să i se aducă în cameră cina. Nu dovedește nimic: poate doar că Tabitha e nebună. — Cred că asta o să stabilesc eu, dacă nu te deranjează, spuse Findlay. Scoase o pereche de ochelari bifocali din buzunarul cămășii și se aplecă pentru a cerceta dovada crucială pe care o căuta de aproape treizeci de ani. Mi-e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
un minut: îl întoarse, îl răsuci, îl ținu în lumină, îl mirosi, se scărpină pe cap și îl mai citi de câteva ori. — Asta-i tot? rosti el în cele din urmă. — Asta-i tot. — Ei atunci e clar. E nebună de legat. Termină de preparat ceaiul și ne-am întors în salon, unde am stat un timp în tăcere, eu în așteptare, Findlay furios și cufundat în gânduri. S-a ridicat o dată să se mai uite la hârtie, care rămăsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
acte, câteva amintiri din perioada când am fost în Forțele Aeriene; o singură fotografie, singura mărturie despre mine pe care am reușit s-o las în urma mea în ultimii douăzeci de ani. Oricum, vreau să-i rămână ei. Nu e nebună, domnule Onyx, știu precis asta. Nu au dreptul s-o țină închisă acolo. Dar s-a făcut o mare nedreptate și indiferent ce mi se va întâmpla, ea este singura persoană care să păstreze vie amintirea celor întâmplate.“ Ei bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
După ce l-am citit până la capăt, mi-am deschis caietul și am copiat aceste cuvinte: Acesta ne amintește că orice este inevitabil poate fi totodată sufletește insuportabil, că orice este justificabil poate fi atroce... că la fel ca Mama noastră Nebună Natura, și Tatăl nostru Nebun, Societatea nu este doar o organizație închinată vieții, ci și morții... — Deci, spuse Henry, ce mai e nou pe la fermă? — E ca de obicei, spuse Dorothy. Afacerile nu merg rău, deși ar fi mult mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
până la capăt, mi-am deschis caietul și am copiat aceste cuvinte: Acesta ne amintește că orice este inevitabil poate fi totodată sufletește insuportabil, că orice este justificabil poate fi atroce... că la fel ca Mama noastră Nebună Natura, și Tatăl nostru Nebun, Societatea nu este doar o organizație închinată vieții, ci și morții... — Deci, spuse Henry, ce mai e nou pe la fermă? — E ca de obicei, spuse Dorothy. Afacerile nu merg rău, deși ar fi mult mai bine dacă n-ar trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
avem mare nevoie de romane care să manifeste înțelegere față de deturnarea ideologică din ultimii ani din această țară, care să întrevadă consecințele sale la nivel uman și să arate că reacția cuvenită nu este doar tristețea și indignarea, ci râsul nebun în fața absurdității. Pentru mulți oameni este se pare doar o chestiune de timp apariția unui asemenea roman ieșit din condeiul lui ..., dar pe cititorul de față încă nu l-a convins. Deși are atâtea calități pentru a-și asuma această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
foc ședea o femeie micuță, cu spatele încovoiat, înfășurată într-un șal și privind cu ochi atenți de pasăre andrelele pe care le mânuia cu degete îndemânatece. Aceasta era, bănui Michael, Tabitha Winshaw: asemănarea ei cu mătușa Emily, fata bătrână nebună interpretată de Esma Cannon în filmul Ce hăcuială, era inconfoundabilă. În fața ei, pe o canapea, privind flegmatic în gol cu un pahar de whisky în mână, era Thomas Winshaw, bancherul comercial, în timp ce la o masă din celălalt capăt al camerei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
la o plimbare, când vine pe aici? strigă Tabitha, cu ochii luminați se speranță. Îmi plac avioanele, știți asta. Ce marcă e? — Un Bucaneer, spuse Hilary. — Lake LA-4200, presupun. Cu motor Avco Lycoming de patru cilindri? — Tacă-ți gura, babă nebună! Hilary luă un strugure din fructieră și începu să-l plimbe nervos dintr-o mână într-alta. — Nu e nevoie să-ți sară țandăra, fată rea ce ești, spuse Tabitha. O vorbă bună și un zâmbet fericit nu costă mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
face bine tuturor. Hilary se uită prin cameră și se duse să verifice dacă fereastra era bine închisă. Presupun că e în siguranță aici, nu? Adică n-are rost să-l lăsăm să doarmă ca un bebeluș dacă colocatarul nostru nebun se va furișa și-i va veni de hac în clipa când vom întoarce spatele. Hotărâră că cel mai bine era să-l încuie înăuntru. Phoebe nu credea că se va trezi până dimineață și dacă totuși se va trezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Tabitha chiar acum. Se ridică, aprinse lumina și începu să se îmbrace cât putu de repede. — Michael, e cinci dimineața. Doarme buștean! — Nu-mi pasă. E urgent. Intră cu greu în pantofi. Să știi, eu nu cred că Tabitha e nebună deloc. Cred că face un joc foarte inteligent. Deschizând ușa, încheie dramatic: Dacă nu mă înșel foarte tare, e la fel de sănătoasă la cap ca și mine. Ceva mai sănătoasă, poate, spuse Phoebe. Dar nu vorbi suficient de tare ca să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
te place. Aș fi fericit să cred că... — Desigur. Și Tabitha ar fi fericită... — Tabitha? — O să mă asigur că nu va fi dusă înapoi în locul acela. Nu știu cum, dar... n-o să-i las. Pic. — Dar știi, desigur, spuse Mortimer, că e nebună! Michael îl privi fix. — O, da. Îi zâmbi distrat. E nebună de-a binelea. Dar am vorbit adineauri cu ea. Părea perfect sănă... — E o moștenire de familie. Suntem toți nebuni de legat, dezaxați, avem mințile tulburate. Pentru că vine un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ar fi fericită... — Tabitha? — O să mă asigur că nu va fi dusă înapoi în locul acela. Nu știu cum, dar... n-o să-i las. Pic. — Dar știi, desigur, spuse Mortimer, că e nebună! Michael îl privi fix. — O, da. Îi zâmbi distrat. E nebună de-a binelea. Dar am vorbit adineauri cu ea. Părea perfect sănă... — E o moștenire de familie. Suntem toți nebuni de legat, dezaxați, avem mințile tulburate. Pentru că vine un moment, Michael - se aplecă în față și arătă spre el cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

Totul se petrecuse atât de rapid, atât de frenetic, Încât nu avusesem timp să mă sfătuiesc și cu alții și să analizez lucrurile ca de obicei. Dar aveam plăcuta senzație că asta chiar era o șansă pe care aș fi nebună să o ratez, că ăsta chiar ar putea fi primul pas În drumul meu spre The New Yorker. Trebuia să Încerc. Eram norocoasă că obținusem postul. Încărcată cu această nouă energie, am dat pe gât restul de cafea, am pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
dar mă tot Întreb În ce fel mă pregătește el pentru The New Yorker. Dar poate că nu fac decât să caut noduri În papură, pentru că totul pare deocamdată prea frumos ca să fie adevărat. Poate că totuși nu sunt decât nebună și gata. Nu cred că ești nebună, scumpo. Cred că ești sensibilă. Dar trebuie să mă declar de acord cu tine, cred că a dat norocul peste tine cu slujba asta. Alții trăiesc o viață Întreagă fără să aibă parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
dintre chicinete, ca să pun niște gheață Într-unul dintre paharele de cristal Baccarat care erau păstrate Într-un dulăpior special, deasupra cuptorului cu microunde, numai pentru Miranda. Cu paharul Într-o mână, cu ziarele În celalată, am cotit În goană nebună și m-am ciocnit nas În nas cu Jessica, alias Fata cu Manichiură. Arăta iritată și panicată. — Andrea, știai că Miranda e În drum spre birou? m-a Întrebat ea și m-a măsurat din cap până-n picioare. — Bineînțeles. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mișcările, achizițiile și absențele din clădire - așa că a trebuit să intru prin efracție. Sophy nu venea decât la ora nouă, drept care m-am aplecat sub biroul ei să găsesc butonul care deschidea ușile de sticlă și am tras o goană nebună din mijlocul zonei de recepție până la uși și le-am prins Înainte de a se Închide la loc. Uneori eram nevoită să fac treaba asta de trei sau patru ori până să le prind, dar azi am reușit din a doua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pe care Îl căutam. Dacă recunoșteau că au de vânzare ceva care să se potrivească descrierii mele eliptice, continuam imediat cu un prompt: „A fost cumva pe aici Miranda Priestly În ultima vreme?“ Dacă până atunci Își Închipuiau că sunt nebună, În acel moment păreau cel puțin gata să-și sune agenții de pază. Câțiva dintre ei nu auziseră În viața lor acest nume, fapt fantastic de Încurajator, pentru că Îmi dădea prilejul să constat că există oameni care funcționau În mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
necesar În fiecare zi pentru Starbucks (cafeaua latte a Mirandei n-ar fi costat decât patru dolariă numai ca să dau o nouă lovitură pasiv-agresivă companiei, era răzbunarea mea personală pentru risipa deșănțată a Mirandei Priestly. Le dădeam celor Împuțiți, rău-mirositori, nebuni, pentru că asta - și nu banii risipiți - era ceea ce ar fi scos-o de fapt din pepeni dacă ar fi aflat. Când am ajuns În hol, Pedro, băiatul cu pronunțat accent mexican care livra mâncarea de la Mangia, stătea la palavre În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
prieteni pe acolo, majoritatea redactori la diverse reviste și niște oameni foarte interesanți. Un redactor de la The Buzz, vreo doi de la The New Yorker. O trupă de calitate. Te interesează? Exact În clipa aceea o salvare a vâjâit În goană nebună pe lângă mine, cu toate sirenele urlând și cu luminile aprinse, În Încercarea nereușită de a trece prin traficul total blocat. Ca de obicei, șoferii au ignorat salvarea, care a fost nevoită să se oprească și ea la semafor, ca toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
caseta profesorului, pentru ca studenții de anul viitor să poată vedea În direct cum se manifestă. Toate eforturile pe care le depusesem ca să procedez cu precauție au Început să mi se pară supraomenești, așa că am inspirat adânc și am plonjat. — E nebună, Emily, am zis eu cu glas domol și liniștit și mi‑am dorit să fie de acord cu mine. Nu tu ești de vină, ea este. Este o femeie frivolă, meschină și crudă, care are tone Întregi de haine superbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
atât de mult, dacă nu ești În stare decât să te plângi Întruna de ea și de toți ceilalți, de ce nu pleci pur și simplu? Pentru că, de fapt, atitudinea ta e problema. Auzi acolo, să spui tu că Miranda e nebună; ei bine, cred că există mulți, foarte mulți oameni care cred că ea e talentată și superbă și care ar putea crede că tu ești cea nebună, pentru că nu faci tot ce‑ți stă În puteri să ajuți o persoană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Lagerfeld. Eram moarte. Moarte. Tocmai mă pregăteam să‑i Închid telefonul În nas franțuzoaicei țicnite care zbiera ceva În receptor, când am observat că luminița roșie și‑a Încetat din nou pâlpâirea. Emily forma În continuare numere, În aceeași viteză nebună. — Nu mai e pe linie, am spus eu cu insistența unui medic de pe salvare care execută o manevră urgentă de resuscitare unui pacient. — E rândul tău să vorbești cu ea! a strigat ea drept răspuns, cu degetele În zbor nebun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
nebună. — Nu mai e pe linie, am spus eu cu insistența unui medic de pe salvare care execută o manevră urgentă de resuscitare unui pacient. — E rândul tău să vorbești cu ea! a strigat ea drept răspuns, cu degetele În zbor nebun pe tastatură și, firește, telefonul a sunat din nou. L‑am ridicat și nici nu m‑am mai obosit să spun ceva, știam că vocea de la capătul celălalt al firului avea să se facă auzită imediat. Și s‑a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]