6,363 matches
-
nimic în domeniul artistico-administrativ. De ce să stau cu gheața lîngă inimă, cîtă vreme șederea la „Ateneu” e încă suportabilă? și-apoi nici nu mai sînt, fizicește, în forma de altădată. Totuși, două zile am fost agitat, l-am întrebat pe „nenea Jean” ce să fac, pe Sporici (cel scos de la direcție) care-i programul, am tras la sorți bilețele cu „da” și „nu” pentru a mă „clarifica” asupra răspunsului ultim pe care trebuie să i-l dau lui B.P. după trecerea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și nu sînt legat și lipit de mine într atît, ca să nu mă pot alege și privi ca parte, ca pe un vecin sau ca pe un copac” (Montaigne, Eseuri, 2, p. 150). Aflîndu-mă alături de el, l-am atenționat pe „nenea Jean” că trebuie să oprească la intersecția din fața Bibliotecii Centrale Universitare. „Nu-i chiar milițianul «dat naibii» de care vorbea Nina?”, l-am întrebat. „E altul - mi-a răspuns -, acela a murit”. „Să vezi întîmplare ciudată: un șofer a greșit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o aveam?) în jurul unui soldat din mulțime pentru a-l imobiliza. Am început să-l trag spre mine; voiam pur și simplu să-l bat. Înainte de a reuși, m-am trezit din nou. *„De la Iași la Onești - îmi povestește, febril, „nenea Jean” (Ion Apetroaie) -, am întîlnit toate cele patru anotimpuri. Am pornit pe o ploaie torențială, pe care am lăsat-o în urmă. Apoi am parcurs o porțiune de drum uscat: vîntul ridica praful și frunzele pînă la mari înălțimi, chiar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oboseală aduce autoscopia zilnică, teama de boli, privirea îndelungă a unui neg, a unei tumefacții efemere, interpretarea unei amețeli, a unei tulburări gastrice, teroarea unor destabilizări sufletești. Fericiți cei ce nu cunosc captivitatea unor asemenea frămîntări! *Azi am oftat ca „nenea Iancu”: „Ce păcat că tinerețea a fost dată pe seama copiilor!” „Sîntem ultimii fii de țărani care am ajuns intelectuali. Lucrul acesta nu mai e posibil”, mi-a spus Gheorghe Neagu. Și tot el: „Mi-e frică uneori să nu mor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mîna arhiereilor și a cărturarilor, și-L vor osîndi la moarte”. Întrucît încerc să-i cruț neaducîndu-le la cunoștință remarcile ofensatoare la adresa lor, prietenii mei ieșeni nu știu ce-am făcut și ce continui să fac pentru ei. Discutînd cu „nenea Jean”, am constatat că nu-și dă seama de insistențele pe care le-am depus pentru revenirea lor în paginile revistei. De asemenea - am dedus -, nu înțelege că eu plătesc loialitatea față de ei cu amînări și ratări de situații favorabile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
doua la cîteva pagini de revistă și corectura întîi la o pagină de publicitate. Abia pe la 14:30 am ajuns acasă. O „telegramă de lux” de la Lucica și Radu, alta de la profesorul Cantemir, o scrisoare de la Stețcu, un telefon de la „nenea Jean” și, adineaori, încă unul de la Domnul Ciopraga, plecat spre Tescani împreună cu familia Husar, au mai îndulcit impresia dezagreabilă de la primele ore. Dintre localnici, Nicu s-a dovedit cel mai prompt. Cert, nu-mi place să fiu firitisit, dar nici
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de stil și de metodă. Dimpotrivă, s-ar fi supărat și m-ar fi considerat influențat de „hoțul ăla din Germania”, adică de Ioan Constantinescu, sau de N. Crețu, care a încercat să-l conteste pe el, apoi și pe „nenea Jean” (Apetroaie)! Nici vorbă să mă dau cu „dușmanii” săi; eu notez aci propriile-mi constatări, care, în acest caz, sînt mai rezervate, ca să nu zic critice. *„Mă, nea Căline, mi-a zis Sp. cu melancolie în glas. Conștiința dumitale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a prins o glazură de anecdotă. „Nu crezi că Vasile a glumit atunci?”, l-am întrebat azi, la întoarcerea spre casă, pe S.A., pentru a-mi risipi o anume îndoială. „Vasile nu glumește niciodată”, m-a asigurat el. *După concert, „nenea Jean” a ținut să facem cîțiva pași împreună. M-a însoțit pînă dincolo de Hotelul „Dumbrava”, unde era cazat, pentru a mă convinge să mă întorc la festivitatea de la Sala Ateneu, pe care tocmai o părăsisem în speranța că gestul va
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un bon viveur, spre disperarea nevesti-sii, care vedea că îi aduce în casă (în treacăt fie zis, nu întotdeauna dezinteresat) grupuri de necunoscuți: poeți, prozatori, pictori, ziariști sau chiar persoane fără nici unul din aceste titluri. Vinurile, murăturile și conversația lui „nea Griguță” erau dintre cele mai lăudate. În Bacău (avea grijă s-o repete el însuși), nu mai găseai la nimeni un „Trraminer” (pronunța graseiat), un scrob cît cozonacul, niște pătlăgele și niște harbuji murați ca ai lui. Plus ambianța de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am rămas. Și totuși nu pot să mi urmez raționamentul. Ceva îmi spune că absența celor de care m-aș dispensa mă va face să sufăr. Tocmai am terminat de citit articolul despre Sorescu pe care mi l-a trimis „nenea Jean”. știind că au fost colegi, mă așteptam la o încercare de portret. Articolul e scris însă fără afecțiune, „tehnic”, cu istețime voită (replică la cea a poetului oltean). Lectura lui îmi dă din nou ocazia să mă întreb dacă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de cafea. Apoi, ostentativ, le-a arătat lucruri de preț, de la aur la blănuri românești și mongoleze. „îți repet - a ținut T. să-mi sublinieze - nepotul e doar șofer cu 7 clase. Firește, l-am întrebat de unde-i această bogăție. «Nene, mi-a răspuns, eu scot și 25.000 de lei (adică zece salarii medii - n.m.) la un singur transport. Azi, de pildă, car pește. Ăia de la iaz îmi dau 9 tone și îmi marchează 6. Diferența o împărțim. Mîine, car
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a fost poftit la praznic! Poate pentru a mai „schimba caii”, poate din alte motive, redacția nu i-a cerut de data asta colaborarea, iar o asemenea absență produce gînduri neliniștitoare, inclusiv invidii. *Au trecut pe la mine, în mare grabă, „nenea Jean”, Mihai Drăgan și Petru Zugun. Evenimentul „Zilelor Culturii Călinesciene”, de unde se întorceau, a fost împăcarea dintre Al. Piru și Marin Sorescu. Profesorul l-a declarat pe acesta „poet european”. Cei doi au stat alături la simpozionul de dramaturgie, unde
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au luat totul, afară de suflet: lumină, apă, mîncare, tot...” „Dacă la întunericul care există s ar adăuga ceva mai multă căldură și mîncare, ar fi la fel de bine ca în timpul războiului!” Cel care-mi spune această glumă aflată în circulație e „nea Ghiță Baltă”, corespondentul „Scînteii”! *Urmînd-o îndeaproape pe A., R. „profetizează” că nu voi ajunge nicăieri, pentru că prea pierd timpul! Alaltăieri, în loc să-mi execut unele obligații de a scrie, m-am „agățat” de Mémoires (2 vol.) de Raymond Aron, și pînă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
efort și emoție. După ce a atins pămîntul, a început să-și scuture haina de școală, care se albise de praf și var. „Ce-ai căutat acolo sus?”, l-am mustrat eu. „Te-ai murdărit, dar puteai și să cazi!” Tăcea. „Nene - a intervenit colegul său, care îi păzise ghiozdanul și ghetuțele - s-a urcat să așeze un pui în cuib”. Asta mi a dat peste cap toate bănuielile rele și m-a înduioșat. Am încercat s-o dreg, spunînd: „Ei, atunci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dickens). *Cei mai mulți dintre bolnavii pe care-i vindecă Iisus sînt îndrăciți sau orbi. Nu sîntem și aci, oare, în planul simbolic? Vindecarea e liniștire și vedere clară. Cred, deci, că nu e vorba de fiziologie, ci de spirit. Cînd scrie, „nenea Jean” se ferește să fie confesiv, direct. În discuțiile obișnuite, el se arată a fi un observator fin, plin de umor al comportamentelor celorlalți, însă „înțepăturile”, malițiile, „spiritele” nu trec în textele sale. Pentru că il est juste milieu et trșs
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e în întregime grav, solemn, ci corupt de stări contrare. Noi, întrucît mai avem răbdare și ideea de datorie morală, am dori o restaurare a bunului-simț, dar nu cred că actualul curs mai poate fi oprit. * G. le explică lui „nea Moro” (Traian Moroșanu, corespondentul Televiziunii) și lui Cornel Cepariu cît de „bun și înțelegător” e „tovarășul Băluță”, cît de tare se pricepe la oameni: iată, de ce nu-i spune lui nimic de rău? Cei doi tac: ghicitoarea e prea grea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de vînt. Cînd m-am trezit, am început să mă rog, cum fac adesea, pentru amînarea termenului. *„Am venit s-o spun cuiva care are mînă s-o scrie”, m-a flatat Verman, așezîndu-se în fotoliu. „Despre ce-i vorba, nea Jenică?”, m am arătat eu curios. „Veneam de pe teren, și dincoace de comuna Bălcescu, un tip îmi face semne disperate de pe marginea șoselei. Am oprit și l-am luat în mașină. Mi-a spus că se grăbește s-ajungă la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acum au luat 4, am mai rămas 26. Poate de data asta nimeresc eu biletul cîștigător: să am ce mînca de 1 Mai»”... V. tace, își suge zgomotos saliva, întinde gîtul în stînga și în dreapta, așteptînd să vadă cum reacționez. „Nea Jenică - îl asigur -, la ceea ce mi-ai povestit nu trebuie nici un sos literar, ci doar de precizat că e vorba de 1 Mai 1988, sărbătoarea oamenilor muncii etc.” * Întrebat de mine cum de atîția oameni valoroși n-au reușit să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înțeleg asta? Sînt „ferecat de sărăcie”, vorba psalmistului. Sărăcia (adică moderația la limita cea mai de jos) mă indispune, urîțește totul din jurul meu, îmi modifică relațiile cu ceilalți. *I-am amintit: în privința colaboratoarelor, n-ar trebui uitat ce-a zis „nenea Iancu”: „dacă nu se poate altceva decît respect, trebuie să ne mulțumim și cu atîta - cu respect!” *G. Își maschează ambiguitățile printr-un fel de teorie a deschiderii sans rivages. Astfel, s-a ajuns ca în paginile revistei să fie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
n am să mă las împins unde vor. *Ca de obicei, Traian Moroșanu lucrează cu ușa deschisă. Acum cere la telefon primăria din Tamași. I se face legătura. La aparat e chiar cel de care are nevoie. Îl aud spunîndu-i: „Nene primarule, găsește o casă mai arătoasă, cu brad de Crăciun. Cei de-acolo să fie îmbrăcați mai acătării și să se uite la televizor ca și cum l-ar vedea pe Tovarășul în noaptea de Anul Nou!” Azi e 23 decembrie. * În
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu stau bine cu ficatul. Încă nedumerit de cele ce se întîmplă, l-am întrebat dacă mi se pare doar că discut cu dînsul. „Nu, - m-a asigurat - totul e aievea!” *Venită în vacanță, Roxana mi-a povestit, hohotind, că „nenea Jean” refuză să admită că a îmbătrînit. „Nu mă simt în nici într-un fel bătrîn”, susține el. La rîndul ei, „tanti Nina” declară că nu se dă pe una de douăzeci de ani! „Dacă m aș despărți de Jean
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
medicină și chirurgie. Opere: Marele fluviu Își adună apele (1961); Corabia cu un singur pasager (1962); Io, Mircea Voevod (1966); Într-o gară mică (1959); Fratele meu Culai (1963); Albastru deschis (1964); Cu tot soarele pe masă (1965); Drum bun, nene Esop (1967); Privire În lungul șoselei (1967); ștefan și Sihastrul (1967); Cabanierul (1968); Iscusitul Meșter Vreme (1968); Cred În oameni (1968); Hoțul perfect (1968); Cetatea de piatră (1968); Asklepios și Hippolit (1969); etc. 146 Casa de Cultură a Municipiului Brașov
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și să mă pot aduna. Cred că povestitorul cu care se Întreținea Sadoveanu nu era tatăl lui Niculai Țibulcă, țin minte că acesta-mi spunea, venea prin livada Învecinată, care era mai aproape de casa lui, se așeza și Începea: povesteștemi nene ..., tatăl lui Neculai nu era mai bătrân ca Sadoveanu, l-am cunoscut, era un om care vorbea mai mult cu pomii, era pomicultor. Apoi la casa lor venea și scriitorul Cezar Petrescu de se Întâlnea cu Stoleru și Sadoveanu. Terasa
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cei trei Manolii (Lucreția, Victor și Maria) și cei trei Todicești (Jănică, Mihai și Jorjâcă). Noi suntem prin urmare, veri al doilea. De aceea Îmi permit să-i zic pe nume; iar voi să-mi ziceți cum doriți: moșul, bădia, nenea ș.a.m.d. Frații mei vă mulțumesc pentru urări și vă urează și ei La Mulți Ani! Noi vă dorim un an bun cu sănătate și voie bună. Al vostru, M. V. Pienescu P.S. Cartea În ce situație a venit la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
veninos! Dorul nu m-a părăsit. N-o să mă părăsească până la exitul final”. Nu este de mirare că, Într-o altă scrisoare, mesajul berlinez se Încheia astfel: „Mai am un singur dor. Așa cum stau lucrurile, voi muri la Berlin, ca nea Iancu. Doamne, dacă stă-n puterea ta, fă să mi se ducă leșul, hoitul, cadavrul În România. Indiferent unde - dar nu printre sași și șvabi. Fără flamuri. În oricare cimitir din Oltenia, Maramureș, Hațeg, Vrancea, Argeș, deal sau seș. Nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]