13,698 matches
-
de mână. Mai lipseau douăzeci de minute până la sosirea autobuzului, dar i se păru o eternitate. Nu era sigură că va mai urca vreodată în vreun autobuz, după cum stăteau lucrurile în acel moment. Evită scârbită respirația respingătoare ce-i atinse obrazul, dar reacția contrariată a individului o determină să-și confecționeze imediat un zâmbet ștrengăresc, întinzându-i temerară obrazul. El o privi o clipă bănuitor dar brațul ei aruncat după gât atingându-i părul, îl convinse și o trase către sine
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
sigură că va mai urca vreodată în vreun autobuz, după cum stăteau lucrurile în acel moment. Evită scârbită respirația respingătoare ce-i atinse obrazul, dar reacția contrariată a individului o determină să-și confecționeze imediat un zâmbet ștrengăresc, întinzându-i temerară obrazul. El o privi o clipă bănuitor dar brațul ei aruncat după gât atingându-i părul, îl convinse și o trase către sine cu un gest agresiv și posesiv. -Îmi placi, îi șopti ea insinuant la ureche. Într-o altă circumstanță
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
aplecă incredul peste forma aceea de viață, o atinse și suspină ușurat, binecuvântând reflexele ce îl ajutaseră să evite o moarte iminentă. Ridică cu pioșenie șuvițele lungi de mătase ce ascundeau chipul acela angelic, șterse tăcut lacrimile ce șiroiau pe obrajii mai albi ca lumina palidă a lunii consternate și mânia lui se topi într-o cascadă de duioșie infinită. - Vino copilă! Dumnezeu a socotit că nu era timpul să pleci! Ce ți s-a întâmplat? Abia atunci observă cercul de
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
satul n-ar mai fi avut fete frumoase, harnice și cuminți, dar Măriuca avea o vorbă dulce și blândă care îi înmuia lui Ionică picioarele și un zâmbet care îi încrețea nasul plin de pistrui și îi aducea gropițe în obraji, făcându-l pe flăcău să nu mai poată scoate un cuvânt, ca și când n-ar fi învățat niciodată să vorbească. Pesemne că asta simțeau față de fata morarului și alți feciori dacă era să te iei după forfota din poiană. Una peste
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
fi împodobit-o cu o pană, după care luă drumul morii. Măriuca tocmai pleca de acasă când se întâlni cu flăcăul nostru. Îi privi cu atenție pălăria și un zâmbet larg îi încreți nasul pistruiat, aducându-i și gropițele în obraji: - Dar ce podoabă ai la pălărie, Ionică! Feciorul nu răspunse, bag seama că iarăși frumusețea fetei îl amuțise cu totul. Își ridică mâna la pălărie, scoase floarea și o întinse fetei. Aceasta o luă și îi trase în piept parfumul
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
că porcul își visează tăierea, urmau alte treburi în gospodărie: tăierea porcului, tranșarea lui, punerea cărnii la sare, pregătirea cârnaților ș.a. În ziua tăierii porcului, mămica ne „îmbărburea” cu sânge de la el, adică ne făcea cruce în frunte, bărbie și obraji, pentru a fi feriți de boli și de deochi. Ca să înțelegem necesitatea postului, bunicul ne povestea legenda nașterii lui Iisus Hristos care avea să ne stea alături, în tot cursul vieții noastre, protejându-ne. Exista credința că, în noaptea de
IERNILE COPILĂRIEI MELE...PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375738_a_377067]
-
când, ostenit de toate, Apari în pragul casei, la ceas târziu în noapte... Femeia e durere...În lacrima-i fierbinte Se oglindesc tristețile aducerii aminte A tot ce-a fost minciună, trădare sau necaz, Rostogoliri de cioburi pe-un înghețat obraz.. Femeia e uitare...Pe-o aripa de gand Înaltă vechi dorințe, din care n-a gustat nicicând, Uitând parcă de sine, ea poartă spre-mplinire Vise și năzuințe ivite pentru zborul unor alte destine. Femeia e mister...Sub fruntea ei
FEMEIA E... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375750_a_377079]
-
câmpie pârjolita. S-adapostesti în colivia inimii, o pasare albastră Când din înalt, cu cioburi de cuvânt, se-ntoarce ostenita. Și să croiești cărări de maci, aprinși într-o văpaie jucăușa, Cu-al buzelor balsam să vindeci poveștile gravate pe obraz. Să mă găsești în jarul ce-a ars bezmetic și-acum este cenușă Să răscolești cu teamă norii și să dezlegi al ploilor zăgaz.. Referință Bibliografica: Scrie-mi... / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2028, Anul VI, 20
SCRIE-MI... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375758_a_377087]
-
Dar este prea târziu! Și gândul meu, cu aripile franțe, Se zbate răvășind gândul tău nou. Ai vrea sa-l rogi să iți mai cânte Dar știi că e-n zadar... Acum e doar ecou! Lacrima mea, ce-a scrijelit obrazul, Rasare-n ochii tăi adânci. Vei caută petale să izgonești necazul. Acum este nimic... Totul a fost atunci! Speranța mea, ce-a înflorit în vise, Măi bântuie sub pleoapa unui nor. Vrei s-o oprești, dar legile nescrise Te țintuiesc
TARZIU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375760_a_377089]
-
Ionuț, și urca bâzâind prin interiorul cămășii înspre gât. Bunica se lămuri repede care-i treaba, scoase cămașa de pe copil, scotoci după albina, vrând s-o scoată afară din casă. Dar albina zbură din cămașă, și se înfipse drept în obrazul bunicii, mușcând-o. Bunica mai pățise din astea, suportă cu răbdare înțepătura, deși obrazul începuse să i se înroșească și să se umfle. Puse o cârpă cu apă rece pe obraz, și umflătura îi mai trecuse. Să fie numai ăsta
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
-i treaba, scoase cămașa de pe copil, scotoci după albina, vrând s-o scoată afară din casă. Dar albina zbură din cămașă, și se înfipse drept în obrazul bunicii, mușcând-o. Bunica mai pățise din astea, suportă cu răbdare înțepătura, deși obrazul începuse să i se înroșească și să se umfle. Puse o cârpă cu apă rece pe obraz, și umflătura îi mai trecuse. Să fie numai ăsta necazul ! Când să plece copiii vecinilor, bunicul îi pregăti un borcănel cu miere, să
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
albina zbură din cămașă, și se înfipse drept în obrazul bunicii, mușcând-o. Bunica mai pățise din astea, suportă cu răbdare înțepătura, deși obrazul începuse să i se înroșească și să se umfle. Puse o cârpă cu apă rece pe obraz, și umflătura îi mai trecuse. Să fie numai ăsta necazul ! Când să plece copiii vecinilor, bunicul îi pregăti un borcănel cu miere, să ducă la ei acasă. Era darnic bunicul. (va urma) Referință Bibliografică: Mierea / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
Este vremea colindelor și aducerii aminte de anii frumoși ai copilăriei noastre, care ne vor reaminti cine suntem, de unde venim, unde am ajuns și încotro mergem, care ne vor hrăni copilul din noi, care ne vor creiona două lacrimi pe obraz și ne vor da forța și vitalitatea de a privi spre viitor, de a merge mai departe. Ne vom întoarce dar, nu vom mai găsi ceea ce am părăsit cândva, și atunci vom pleca urechea spre inima trecutului; dar nu va
GÂNDURI ALBASTRE, DE CRĂCIUN! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379209_a_380538]
-
ceară, de-ar fi trebuit. Zâmbii mefistofelic și-mi încheiai preparativele. Chiar îmi plăcea femeia din oglindă. Podoaba capilară? O minune castanie a la Mireille Mathieu! Ochii? Sub sprâncene frumos arcuite, căpruii mei se tupilau fals rușinați sub gene dese. Obrazul? Ca de adolescentă, natural colorat, tras din linii distinse. Și-aș fi continuat din greu infatuată, de nu mi-ar fi zornăit în cap neașteptată opreliște: Și gâtu-i o minune! Veneră te-aș striga! Dar te aștept aici! Grăbește, nu
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
trecu aproape o săptămâna, pe nesimțite. Gabi alerga, ori de câte ori avea puțin timp liber, să-și vadă iubirile, venirea lui îmblânzind atmosfera și descrețind frunțile tuturor. Pentru Ionuț era cea mai mare bucurie, îi sărea în brațe și îl acoperea pe obraz cu pupici, iar acesta se topea de fericire când îi simțea mânuțele îmbrățișându-l și pupicii pe obraz. Îl suia pe bicicletă și făcea câteva ture prin casă, făcându-i instructajul. Era isteț și prindea din zbor tot ce trebuia
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]
-
lui îmblânzind atmosfera și descrețind frunțile tuturor. Pentru Ionuț era cea mai mare bucurie, îi sărea în brațe și îl acoperea pe obraz cu pupici, iar acesta se topea de fericire când îi simțea mânuțele îmbrățișându-l și pupicii pe obraz. Îl suia pe bicicletă și făcea câteva ture prin casă, făcându-i instructajul. Era isteț și prindea din zbor tot ce trebuia să țină minte, și abia aștepta să se oprească „ reaua de ploaie”, ca să poată ieși afară cu frumoasa
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]
-
afară, se serveau în grabă cu câte ceva, și o zbugheau din nou afară, era lumea lor. Nu mai voiau să plece, veniseră părinții după ei, și cu greu îi putură desprinde din vârtejul jocului ce se încinsese, erau roșii la obraz și transpirați, dar fericiți. - Mami, au plecat toți,eu ce fac acuma singurel? - Cum ești singurel? Ești cu noi, au venit cu toții să te sărbătorească, haide să vedem locomotiva cum trage vagoanele după ea! Laura, Gabi, Angela, cu Ionuț în
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379196_a_380525]
-
dacă nu cumva starea lui Ionuț s-a înrăutățit. Acesta dormea profund, nu avea febră, se părea că vindecarea avea loc cu pași repezi. Razele de soare își aruncau timid lumina în camera unde Laura încă dormea, mângâind-o pe obraz ca un dulce sărut. Se trezi și își dădu seama că era destul de târziu, promisese să ajute la prăjituri, dar oboseala își făcuse efectul si spre dimineață căzu într-un somn adânc și atât de binefăcător pentru întreg stresul pe
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
ale vieții trăite într-o continuă luptă cu vicisitudinile. -Sărut mâna mamă și bine te-am găsit! -Îi spun cu emoție în voce. -Bun venit acasă, fata mea! -Îmi șoptește ea, zâmbind printre lacrimi. Scot o batistă și îi șterg obrazul ud cu piele ofilită, luminat de o aureolă de noblețe degajată de sufletul ei cuprins de fericirea revederii. Îi zâmbesc fără multe vorbe ca să nu mă năpădească lacrimile ce le rețin cu greu în gât. Astfel îmbrățișate intrăm în casă
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
mă rog la Domnulsă te țină / și eu să fiu copil mereu / să merg ținându-te de mână / nădăjduiesc că nu-i prea greu / făcutu-m-ai înalt ca bradul / iar dacă voi înghenunchia / tu să îmi ștergi un pic obrazul / căci de luptat de treaba mea / împuținată și bolnavă / ai să mă strângi la pieptul tău / și am să plâng de fericire / că tu-mi ești mamă și copil ți-s eu.”( Mama) Cititorule! „CLEPSIDRA CU SILABE”, purtând semnătura poetului
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
telefon și Ionică i-l dădu. Întrebă cu voce stinsă: Tu...ești...îngerașul...bunicului? Tătăiță! Tătăiță!... Nu mă speria, tătăiță! izbucni Angelica în plâns. Nu...te...speria...frumoasa mea! Îți este rău, tătăiță? Să nu mori! Uite, te sărut pe obraji, pe ochi...Uite, îți mai dau viață de la mine. Hai, tătăiță, uite, te îmbrățișez și îți mai dau viață. Moș Ion se învioră. Zâmbi, își recăpătă respirația normală și spuse: Da, da, simt că mi-a revenit sufletul. Draga de
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
râsul și veselia Ioanei sunt clare...Doar chipul Ioanei este clar ca o cadră de icoană. Apar imaginile copiilor...Ilie...Gheorghe...Mihai...apoi nepoții, cam neclare... doar Paliul, cu rânjetul lui prostesc este clar...apoi, Angelica, care îl mângâie pe obraji :„tătăiță”, ca un înger luminos...Însă, monstrul de Stancu urlă și risipește cu o suflare rece angelica imagine. Urlă ca disperatul: „vreau partea mea! A meaa!..partea meaaa!” Încearcă să strângă din dinți, dar nu mai poate închide gura... Limba
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
te uită cum arăt ca mort!.. Și ăștia care stau în jurul meu și discută despre treburile lor... uite cum i-am încurcat eu. Uite că a intrat și Florea Târâială cu Ionică. Le lucesc ochii și li s-au înroșit obrajii... Au scăpat la țuica de caisă. Ei, și? N-am făcut-o pentru pomana mea?” Băă! Strigă la cei din jur Florea Târâială. Am vorbit cu părintele Bărbuță. Mâine îl înmormântăm. Nu mai așteptăm rudele că e cald și se
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
să înțelegem că nu te poți uita la lume separat. Totul era distinct - și totuși - orice avea legătură cu celelalte lucruri. Povestea mea devine și mai ciudată. Nu eram singur în călătorie, eram cu o femeie. O femeie tânără cu obraji puternici și ochi mari și albaștri. Fața ei frumoasă era mărginită de un păr auriu. Când am văzut-o prima dată, mergeam alături pe o suprafață cu un model complicat, pe care apoi l-am recunoscut ca fiind aripile unui
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
niște bani. - S-a ivit o problemă familială... La noapte sunt nevoit să plec undeva și nu știu cum să-mi pregătesc soția să rămână singură... - Nu te-aș sfătui să lași asemenea făptură singurică, râse maistrul, un om cărunt și cu obrazul ridat de anii petrecuți pe șantier și de vicisitudinile pe care le înfruntase indiferent de anotimp. Îmi amintesc cu nostalgie de anii tinereții, când mă întorceam acasă la săptămână sau chiar la lună, iar prietenii făceau glume pe seama mea. Sunt
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]