6,675 matches
-
din programul comunist: omogenizarea societății, promovarea conștiinței socialiste, cooperativizarea agriculturii, formarea modului de viață socialist, promovarea conștiinței ateiste. Această tematică, promovată la început de unii ideologi, a fost rapid înlocuită de cea preluată din tradiția antebelică. În al doilea rând, obsesia teoretică ce a dominat sociologia din țările comuniste - limpezirea rolului sociologiei în ansamblul teoretico-ideologic marxist-leninist, relația sa cu filosofia marxistă, cu socialismul științific, conceptele fundamentale ale acestora - a fost înlocuită cu orientarea empirică a cercetării. Centrarea pe explorare a realității
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
limpezirea rolului sociologiei în ansamblul teoretico-ideologic marxist-leninist, relația sa cu filosofia marxistă, cu socialismul științific, conceptele fundamentale ale acestora - a fost înlocuită cu orientarea empirică a cercetării. Centrarea pe explorare a realității românești a făcut capabilă noua sociologie să evite obsesia angajării în mestecarea teoretico-ideologică a tematicii unui program comunist abstract. Profitând de opțiunea ideologică a comunismului românesc - distanțarea de internaționalismul dominat de sovietici și orientarea națională -, sociologia românească a obținut un statut privilegiat. I s-a permis dezvoltarea unei atitudini
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
lirică, preocupat îndeosebi de cultivarea formelor clasice. În Argintatul pește..., imaginile și metaforele se înșiruie încă în versuri libere, cenzurate totuși de o meditație sistematizatoare, ce conturează portretul unui poet damnat, conștient de limitele sale (Căzut din Rai). Poetul-actor are obsesia unui spațiu limitat, închis precum scena, răsturnat între cerul albastru și apa care îl reflectă, uneori văzut chiar ca „un măr între două ferestre”. Dar și mai obsedantă pentru el este ireversibilitatea timpului, pierduta Euridice, spre care nu poți întoarce
IANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
decât amplificări ale trăirii tragice în conștiință examinate în nuvele. Sub aceleași pretexte situaționale (moartea iubitei / soției, chinurile dragostei), același eu masculin hiperdimensionat încearcă să se autodefinească, venind prin liber consimțământ în întâmpinarea unor evenimente limită: delectarea în fața priveliștii morții, obsesia „adevărului absolut” asupra sentimentelor iubitei. Chinuri, Preludiu sentimental, Odette, Conversații cu o moartă, Icoane la mormântul Irinei fac să circule aceeași problematică și același tip de personaje ca în romane, de fiecare dată existând un eu masculin care încearcă să
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
preia această tradiție și în diverse ediții ale tratatului său de psihiatrie sunt descrise stările și personalitățile psihopate ca expresie a degenerescenței și în corelație cu celelalte boli psihice. În 1899 stările psihopate sunt descrise ca forme de degenerare împreună cu obsesiile, impulsurile patologice și perversiunile sexuale. În ediția din 1904 sunt identificate patru tipuri de persoane ce se corelează cu actualul concept de psihopatie: mincinosul patologic și escroc, criminalul impulsiv, criminalul profesional și vagabondul morbid. Ediția din 1915 împarte psihopatia în
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
tipuri de persoane ce se corelează cu actualul concept de psihopatie: mincinosul patologic și escroc, criminalul impulsiv, criminalul profesional și vagabondul morbid. Ediția din 1915 împarte psihopatia în 2 clase. Prima e cea a ciudățeniilor personalității - cu dispoziție morbidă, impulsuri, obsesii și devianță sexuală. Celălalt grup se caracterizează prin tulburări comportamentale incluzând: excitabilul, instabilul, impulsivul, excentricul, mincinosul și escrocul, antisocialul și certărețul. Punctul de vedere opus e cel a lui SCHNEIDER (citat de MILLON și colab., 1998Ă care consideră personalitatea psihopată
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de povestiri cu care tânărul medic debuta în 1969, Diminețile bătrâne, prefigura, ca manieră și tematică, coordonatele universului investigat ulterior. Adept al tehnicii narative moderne, prozatorul abandonează aspirația „totalității” spre a surprinde doar zbaterea individului în limitarea eului. Mai mult, obsesia autorului este de a releva momentul unic când normalul încalcă tărâmul patologicului. Subiectul nuvelelor îl constituie tocmai înfruntarea dintre echilibrul, armonia spiritului uman și tenebrele halucinante ale subconștientului necenzurat, care, distrugând luciditatea, creează situații monstruoase de dedublare a personalității (Diminețile
DAMIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286665_a_287994]
-
termen lung. Astfel, corporația care dispune de „vaci de lapte” le poate „mulge” de lichidități pentru plata dividendelor, În locul reinvestirii În produse noi, cu o creștere promițătoare. Deși strategia profitului este utilă pentru depășirea unei dificultăți momentane, ea creează o obsesie generală care, atunci când este prelungită exagerat, conduce compania spre faliment. 3. Strategia pauzei este necesară atunci când, după o perioadă lungă de creștere rapidă, firma devine ineficientă sau dificil de manevrat. De exemplu, adăugarea unei noi secții prin achiziție sau prin
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
încă/ o privește prelung/ pe el se privește/ și o înghite.” Poemele prelucrează într-un sens totalizant variabilele acestei relații, variantele oferite de compusul instabil și heterotopic care este „haosmosul”. Imprevizibilă, nerepetându-se (deocamdată) de la un volum la altul, deși obsesiile existențiale sunt aceleași, ele estompându-se ori acutizându-se în funcție de „starea” lucidității, poezia scrisă de C., amplă, narativă, provocatoare, poate fi definită ca o explorare paradoxală în măsura în care urmărește să fixeze verbal etapele succesive ale unei „înaintări inițiatice” către un țel mai
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
stabilite între imagini nu reprezintă decât o interfață superficială sau înșelătoare a poemelor, negăsindu-și corespondențe în desenul lor de adâncime. Acesta este dat de extraordinara putere de semnificare a unui limbaj liric care structurează - pe un spectru tematic îngust - obsesii frecvente în poezie (moartea, timpul, agresiunea, insecuritatea, eroticul distorsionat prin contextualizări thanatice etc.), particularizându-le prin reflectarea lor în cioburile amestecate ale unei conștiințe delicate, fragilă emoțional, definitiv melancolică, retrasă într-un teritoriu al umbrelor și al neliniștilor de crepuscul
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
forță vitală, primară, moștenită de la strămoși, și dă naștere unei lumi armonioase în care nu încape nici un fel de îndoială mai consistentă sau nu se surpă nimic. Cutremurul albastru (1973), Ziua și noaptea cuvintelor (1977), În fața luminii (1981), continuă - fără obsesia timpului - zidirea universului poetic pe aceleași coordonate trasate în volumul de debut. Lumina este principiul central ce imprimă limpezime, solaritate, seninătate; de aceea, până și cotloanele sunt irizate, astfel încât nostalgia este vagă, resemnarea calmă și tristețea senină. Cărțile care urmează
CETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286182_a_287511]
-
1955, în „Flacăra” din Piatra Neamț. Formația filosofică a lui C. și-a pus vag pecetea pe creația sa lirică. În volumul de debut, Agora (1969), factura preponderent meditativă a poeziilor a făcut critica să vorbească despre un autor bântuit de obsesii, de spaima neîmplinirii. Cu Orientalia (1970), universul liric își schimbă coloratura, accentul căzând pe senzualismul discret, pe erotismul cerebral. În Fiul (1972) și în Semnul unei corăbii (1973), poetul străbate același tărâm al neliniștilor și obsesiilor, adâncind parcă și mai
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
un autor bântuit de obsesii, de spaima neîmplinirii. Cu Orientalia (1970), universul liric își schimbă coloratura, accentul căzând pe senzualismul discret, pe erotismul cerebral. În Fiul (1972) și în Semnul unei corăbii (1973), poetul străbate același tărâm al neliniștilor și obsesiilor, adâncind parcă și mai mult senzația apăsătoare a vinii ce trebuie ispășită. „Sentință”, „jertfă”, „povară” devin acum aproape stereotipii verbale. Firea elegiacă a lui C. își găsește însă aici expresia cea mai fericită, placheta Semnul... constituind jurnalul unei iubiri defuncte
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
femeia-fecioară; incestuoasă, când intră în joc mama fetelor; provocator-scandaloasă, căci posedarea mamei are loc în prezența Virginiei adormite), în fapt, sunt experiențe „la marginea morții”, în atracția fatală exercitată de indistinctul dionisiac (Nietzsche figura între lecturile preferate ale lui C.) Obsesiile mistuitoare ale lui Emanoil, pentru care femeia e vis, poezie trăită, halucinată, pentru că în voluptate este presimțită amenințarea primejdiei de dezindividualizare și moartea („Nu mai exist!”), au rezultate remarcabile în planul artei: C. reușește să surprindă spiritul femeii prin intermediul trupului
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
este presimțită amenințarea primejdiei de dezindividualizare și moartea („Nu mai exist!”), au rezultate remarcabile în planul artei: C. reușește să surprindă spiritul femeii prin intermediul trupului ei, iar evocarea cărnii, grea de poezie, trece către revelația suprafirescului închis de real. Când obsesia erotică, nemaifiind comprimată în spațiul interior al jurnalului, se dislocă datorită cerințelor unui experimentalism gidian (G. Călinescu), ca în Diamant verde, pregnanța ei scade și romanul, în pofida numeroaselor observații adevărate și de finețe, rămâne o carte ciudată, nu una rară
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
de scriitori ca A. I. Odobescu și Panait Istrati și teoretizată de un eseist ca Vasile Băncilă. Există în piesa lui C. o chemare a necunoscutului, o neurastenie a stepei presimțind marea, o salvare purificatoare prin moarte din mlaștina vieții, adevărată obsesie a dramaturgului ce vrea să sugereze eliberarea continuă, până la zbor, prin scufundarea interioară, prin regăsire în „soluția” visului. Un personaj cu totul aparte se dovedește Ioasaf, înțeleptul locului, purtător de cuvânt al ancestralului, oarecum înrudit cu eroii sadovenieni sau voiculescieni
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
2001. Repere bibliografice: P. Zavulan, Vasile Ciocanu, „Constantin Stamati. Viața și opera”, RLSL, 1982, 2; Haralambie Corbu, Vasile Ciocanu la 60 de ani, RLSL, 2002, 1-2; Ion Șpac, Bibliografie selectivă a istoricului literar Vasile Ciocanu, RLSL, 2002, 1-2; Dan Mănucă, Obsesii regionaliste, CL, 2003, 1. S.P.
CIOCANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286248_a_287577]
-
și livresc”, ST, 1988, 5; Nicolae Oprea, Al. Cistelecan, „Poezie și livresc”, ARG, 1988, 10; Regman, Nu numai, 174-182; Țeposu, Istoria, 191-193; Ștefan Borbély, Alexandru Cistelecan, ECH, 1994, 1-3; Papahagi, Fragmente, 244-248; Pop, Pagini, 170-175; Grigurcu, Peisaj, II, 370-374; Moraru, Obsesia, 180-184; Ion Pop, O lectură nouă a operei lui Ion Pillat, RL, 2001, 1; Gheorghe Grigurcu, O nouă imagine a lui Ion Pillat, RL, 2001, 15; Manolescu, Lista, III, 411-414; Petraș, Panorama, 199-203. C.H.
CISTELECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
să păstrăm expresia englezească. Guthrie a năzuit să formuleze o lege unică și universală a învățării (pe care o vom vedea mai jos) pe baza acestui concept. Și, din multe puncte de vedere, s-ar putea susține că a reușit. Obsesia sa pare să fi fost aceeași care i-a afectat pe cei mai mulți dintre cercetătorii acestui domeniu: găsirea celui mai scăzut nivel al învățării. Nimeni nu l-a descoperit încă, dar Guthrie pare să se fi apropiat cel mai mult de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de învățare există atât asocieri pozitive, cât și asocieri negative 3. „Fenomenul inhibiției negative” s-ar manifesta în trei forme distincte, deși acestea ilustrează o schemă unică, generală. Este vorba despre trei modalități de eliminare a vechilor învățări (obișnuințe, automatisme, obsesii etc.) care pot fi considerate tot atâtea metode terapeutico-pedagogice. În mod paradoxal, învățarea negativă prin inhibiție asociativă nu este delocț negativă! Dimpotrivă: „dezvățul” este cel puțin la fel de util în practică, în viață, ca și „învățul”. Prima modalitate poate fi numită
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
să nu mai poftească vreodată la „fructul oprit”. Țăranii olteni folosesc o tehnică similară de dezvăț pentru a dezobișnui porcii să mănânce păsări de curte. Guthrie a comentat cu gravitate banala tehnică, vorbind despre „efortul câinelui de a scăpa de obsesie”5. Chiar și numai această exprimare sugerează că el acorda o mare importanță mecanismului psihic care generează habitudinile negative, în rândul cărora puteau fi incluse obsesiile, fobiile și „proastele obiceiuri” - atât la om, cât și la animale. A doua modalitate
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a comentat cu gravitate banala tehnică, vorbind despre „efortul câinelui de a scăpa de obsesie”5. Chiar și numai această exprimare sugerează că el acorda o mare importanță mecanismului psihic care generează habitudinile negative, în rândul cărora puteau fi incluse obsesiile, fobiile și „proastele obiceiuri” - atât la om, cât și la animale. A doua modalitate ar putea fi numită „tehnica suprasaturării”1. Guthrie a avut în vedere efectele negative ale oboselii. El l-a invocat pe prietenul său, un priceput dresor
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a vechilor egipteni și de „decalogul înțelepciunii ebraice”. Desigur, Festinger s-a ferit cu obstinație să își prezinte doctrina în termeni mistici, căutând exprimări cât mai sobre, imitând până la exagerare limbajul savanților naturaliști. Dincolo de această mască lingvistică se simte însă obsesia sa umanistă. Nu și-a putut reprima un mesaj esențial pe care l-a exprimat încă prin lucrarea din 1957 (p. 265) și pe care l-a reluat apoi de câteva ori. Îl redăm în forma inițială: „Pentru a încheia
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
putem înțelege izbânda sa epistemică neobișnuită într-o lume științifică dominată de behaviorism și tehnologism skinnerian.) A. Transmiterea corpusului de cunoștințe stocatetc " A. Transmiterea corpusului de cunoștințe stocate" După Rogers, în mare parte, sistemul educațional contemporan american este marcat de obsesia inculcării la tineri a unui corpus de cunoștințe deja acumulat și a valorilor ce au guvernat omenirea în trecut. Produsul natural va fi conformistul informat și pasiv (the informed and passive conformist). Din punct de vedere istoric - crede Rogers -, s-
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
critici, 211-215; Sabina Fânaru, Paradoxul „paradoxului”, RL, 1994, 4; Ioana Pârvulescu, Sorin Alexandrescu. Dublu interviu pentru dublă identitate, RL, 1995, 24-25; Dicț. scriit. rom., I, 44-46; Monica Spiridon, A îndura și a (de)scrie istoria, RL, 1999, 4; Cornel Ungureanu, Obsesia istoriei, O, 1999, 7; Z. Ornea, De la exegeza literară la cea istoriografică, RL, 1999, 9; Dan Mănucă, Paradoxul român, CL, 1999, 4; Glodeanu, Incursiuni, 359-365; Dan C. Mihăilescu, Paradoxul olandez, „22”, 2000, 3; Nicolae Rotund, Un filosof al istoriei și
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]