7,068 matches
-
mei colegi. Și partea ciudată e că nici unul dintre ei nu pare să observe acest lucru. Câteva mâini s-au întins și au luat eclere de pe tavă, fără măcar ca posesorii lor să-mi arunce vreo privire. Toată lumea e prea ocupată să râdă și să pălăvrăgească. Zgomotul e infernal. Arnold nu se vede nicăieri. Dar trebuie să fie pe undeva pe aici. La simplul gând și mi se pune un nod la stomac. Sunt disperată să mă uit după el ; să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Lucy în timp ce mă spăl pe mâini. Sunt atât de bronzate. Și de lucrate. Ai fost la un spa ? — Ăă... nu. Zâmbesc misterios. Dar mersi de compliment. Voi ce-ați mai făcut ? — Bine. Lucy dă din cap de câteva ori. Foarte ocupați. Săptămâna trecută am muncit șaizeci și șase de ore facturate clienților. Două nopți nedormite. — Eu trei, intervine o altă fată. O aruncă firesc, dar îi văd orgoliul pe chip. Și cearcănele verzui închis de sub ochi. Oare așa arătam și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lui Hilary și ropotul de aplauze care urmează abia dacă ajung la mine. Ce anume înțelege ? spun îngrozită. Ce i-ai zis ? — Samantha ! Hilary mă întrerupe cu un surâs dulce și ușor dement. Te așteptăm cu toții ! O groază de oameni ocupați ! Mă apucă de mână cu o strânsoare de fier și mă trage cu o forță surprinzătoare după ea pe iarbă. Baftă ! Mult succes ! Îmi dă un ghiont puternic în spate și se retrage. OK. Nu au fost de ajuns treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
plutește un balon uriaș, la doar un metru și ceva deasupra gării. E roșu aprins cu galben, și cei dinăuntru fac cu mâna. Arată ca din poveste. Hei, uitați-vă ! strig. Uitați-vă ! Nimeni nu ridică privirea. Sunt mult prea ocupați să bată în tastaturi. Uitați-vă ! încerc din nou. E incredibil ! Nici de această dată nu primesc nici un răspuns. Nimeni nu e interesat de nimic altceva decât de BlackBerry-ul lui. Iar acum balonul s-a ridicat iar. Peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de agil ca și în anii tinereții. Se îmbrăcă fără zgomot, ieși din cameră ducându-și ghetele în mână și, pe vârfurile picioarelor, se îndreptă spre bucătărie. Nu voia să-și trezească fiica, dar o trezi, sau era deja trează, ocupată să lipească fragmente din propriile vise sau trăgând cu urechea la activitatea oarbă pe care viața, secundă cu secundă, o desfășura în uterul ei. Glasul răsună clar și limpede în liniștea casei, Tată, unde mergi așa devreme, Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
va fi să răspundă la întrebarea, Și acum ce-o să fac. Marta trebuie să se îngrijească de casă, când va veni momentul va avea un copil de crescut, și asta va fi mai mult decât suficient ca s-o țină ocupată multe ore din zi și câteva ore din noapte. Cu toate acestea, fiind oamenii, cum s-a semnalat mai sus, ocupați nu numai să facă, ci și să gândească, nu va trebui să ne mire că ea se va întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
momentul va avea un copil de crescut, și asta va fi mai mult decât suficient ca s-o țină ocupată multe ore din zi și câteva ore din noapte. Cu toate acestea, fiind oamenii, cum s-a semnalat mai sus, ocupați nu numai să facă, ci și să gândească, nu va trebui să ne mire că ea se va întreba, în mijlocul unei activități care i-a luat un ceas și îi va mai lua încă două, Și acum ce-o să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
l văd la Washington, îmi spune pe un ton alb. Sau o să aștept până data viitoare când el și asociații lui or să vină iar în Anglia. S‑ar putea să dureze ceva, având în vedere că sunt înnebunitor de ocupați. La urma urmei, e vorba doar de afaceri. E doar o afacere. E doar afacerea pe care mă chinui s‑o prind de... — Ah... oprește‑te! zic furioasă. Oprește‑te. Du‑te la întâlnirea aia idioată. — Ești sigură? zice Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
amână. Te va suna ea, dacă va dori să‑l reprogrameze. — Poftim? zic, uitându‑mă fix la chipul meu fardat în oglindă. Se amână? Dar... de ce? Știți cumva când va fi reprogramat? Nu știu, zice Megan amabilă. Kent e foarte ocupată acum, cu noua serie de la Consumatorul. — Dar... pentru asta era testul video! Pentru noua serie a eminisiunii Consumatorul. Trag aer adânc în piept, încercând să nu par prea nerăbdătoare. Aveți idee pentru când îl va reprograma? — N‑aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o sun pe doamna Farlow și să văd pe unde or fi tricotajele alea pe care i le‑am promis lui Janey van Hassalt. Fiecare zi e e o nebunie totală; toți se precipită. Dar, cumva, cu cât sunt mai ocupată, cu cât mai multe provocări îmi sunt aruncate, cu atât iubesc locul ăsta mai mult. — Apropo, zice Lalla. Sora mea - cea despre care ai zis că ar trebui să poarte cărămiziu... — A, da! E foarte drăguță. — Mi‑a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
urmă, nu mai pot suporta și ridic privirea. Când văd expresia lui Luke, inima începe să‑mi bubuie tare. — Am citit în prezentarea dumneavoastră, zice, băgând mâna în buzunar și scoțând o broșură intitulată „Serviciul de shopping personalizat“. „Pentru persoane ocupate care au nevoie de ajutor și nu‑și pot permite să facă greșeli.“ Se oprește și îmi încleștez mai bine mâna pe stilou. Am făcut unele greșeli, spune, ușor încruntat. Vreau să‑mi îndrept greșelile și să nu le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ce s-a întâmplat? De ce nu a preluat generatorul secundar? Și care a fost cauza acestei avarii? Ripley apăsă pe intercom. ― Camera mașinilor! Ce-i acolo? Care e situația? ― Nasoală! se auzi glasul lui Parker care părea în același timp ocupat, îngrijorat și isteric. Un zumzăit îndepărtat, aidoma bătăilor furioase de aripi ale unei insecte colosale, constituia acum fondul sonor. Apoi vorbi din nou, iar vorbele se umflau și se mistuiau ca și cum nu puteau rămâne în câmpul intercomului omnidirecțional. ― Praful ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
până la urmă Brett interlocutorilor îngroziți. Avem un exces de căldură foarte periculos: un întreg compartiment este în flăcări, pare-mi-se. Isuse! miroase a pârlit pe-aici, totul se duce dracu'... Dallas se întoarse spre Ripley: ― Cei doi par foarte ocupați. Aș vrea să știu ce s-a întâmplat. Ceva a sărit. La naiba, sper că daunele sunt limitate la camera mașinilor! Dar ar putea fi mai rău. În cocă avem vreo breșă? (Trase aer în piept.) Și dacă-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu zgârii pereții, că ți-i pun la plată. Pe palierul etajului trei, Lionel se oprește să-și tragă sufletul. Robespierre profită de situație și-i trage o limbă pe obraz. Lionel n are cum să se apere, având mâinile ocupate. Se strâmbă și Robespierre înțelege că-i place și-i mai trage o limbă. Cărăușul repornește, nu înainte de-a întreba: — Mai e mult? — Încă un etaj, domnule conte, și calvarul dumneavoastră o să ia sfârșit. Pe palierul etajului patru, Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
-i să-și creadă urechilor, mormăie pentru ea: — Nu e grav. E ora 9.00. Gérard Clément intră pe ușa consulatului României. Este condus de o secretară - care-l privește suspicios și îmbietor - în biroul lui Anghel. Anghel se preface ocupat, deși, încă de dimineață, recalculează pe ce i s-a dus salariul din aprilie. Îl invită pe Gérard să ia loc. Acesta se conformează și-i întinde o carte de vizită. Anghel o citește atent, după care întreabă, într-o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
chiar și siguranță: laba raței se așază lată, elastică, se curbează agale, se ridică fără grabă, lipa-lipa, un pas și încă unul. Lăbărțat, clătinându-se ca rața. Liber, hei! ce liber sunt... ce-mi pasă, cotu’ și pișcotu’. Niciodată, niciodată ocupat, monșer. Liber, musiu, doar nu ne lăsăm haliți. Păi, păi, o sfeclim, bineînțeles, doar n-avem scăpare, dar nu ne pasă. Cotu’ și pișcotu’, plictis piruete pandalii, nu? Call me, ciau, dă-i în mă-sa, ciau, curând, oricând, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Un oraș puerilizat, alintare și lentoare. Da, își reamintea memorabila sâmbătă. Abia de se descurcase prin autobuze și tramvaie cu uriașul buchet de flori roșii într-o mână și cu geanta pe umărul celălalt. Abia se descurcase, cu ambele mâini ocupate, să apese butonul soneriei apartamentului 8. Ușa se deschise imediat. O zi neașteptată, sâmbăta, și o oră neașteptată pentru vizitele la apartamentul Cușa, ora 9 dimineața. Dar ușa se deschisese imediat, de parcă gazda pândea în spatele ușii, așteptându-l. În ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îngrijorați, pe banca din hol. Repede, să nu-l întrebe nimic, să nu-l linșeze că nu respectă rândul, trecuse și de asistenta Ortansa, care tot striga domnu’, fișa, fișa, pe cine căutați, așteptați la rând, doctorul e ocupat, foarte ocupat, striga mititica Teodosiu, nu există urgențe, toată lumea la rând, fără excepție, așa-i la spital, ca la moarte, fără excepție, trecuse și de nebună, trecuse, trecuse. Apăsase deja clanța, nu se uita în stânga dreapta înapoi, intrase, da, intrase. În cabinet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și primele două: asigură-te că fiecare are timp să vorbească despre sine. Și eu aș vrea să îi împărtășesc o parte din suferința mea provocată de despărțirea de Patrick, dar Daisy nu-mi dă nici o șansă. E mult prea ocupată să-mi povestească despre farmecele lui Făt-Frumos și nu mă întreabă nici măcar de formă cum mă simt. Așa că devin din ce în ce mai nervoasă și mai dezinteresată, dar ea nici nu bagă de seamă, mulțumită cantităților industriale de Pinot Grigio pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
după aceea. Se întâmpla constant. Dacă nu mă grăbesc și îi arăt ce mult îl iubesc, își va da seama că nu mă va pierde niciodată și își va deschide inima. Acum nu cred că mai fac asta. Sunt prea ocupată să mă simt deprimată. (4) Depresia - Totul e cât se poate de real! Îți dai seama că nimic nu se mai poate schimba. Moartea și despărțirea sunt cât se poate de reale, nimeni și nimic nu-l mai poate aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
jur. Miroase a fân proaspăt și a baligă de cal. Foarte mulți plozi își petrec timpul pe pajiștile din jurul grădinii zoologice, nebuni de fericire că se află în vecinătatea animalelor. Pentru moment, zarva lor s-a potolit, deoarece sunt foarte ocupați să savureze înghețatele și pufuleții de la chioșc. Am o idee, zice Jake. Cum ar fi? — Ia-ți un caiet, unul ieftin, pentru clasa întâi. Numai să fie bine legat, să nu-i zboare foile. —OK, altceva? —De câte ori te bântuie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
căzut în capcană. Într-unul din rarele momente când Finn nu era prin preajmă, agățat de ea, a venit și a întrebat-o ce face, ba chiar a asigurat-o că i-a dus dorul, însă a fost, desigur, foarte ocupat. Chiar și atunci când s-a reîntors iubițelul, i-a spus că i-ar plăcea să mai iasă împreună și i-a cerut permisiunea s-o sune. Daisy era în al nouălea cer. Finn a insistat să plece mai devreme, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
slujba sa și va încerca să-l atragă într-o discuție despre fotbal. Dacă Matt ar fi fost homosexual, n-aș fi avut curajul să vin aici. M-aș fi dat de gol în cinci minute. Acum sunt puțin cam ocupat, dar vă voi ține companie mai târziu, când se mai eliberează. Recuperăm după! Rebecca, am să-ți trimit ceva ce știu că-ți place! Îmi face cu ochiul. A, da, încercați somonul, dacă vă place. În seara asta ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Rebecca? (Pare de-a dreptul șocat.) Doamne! (Urmează o pauză lungă, iar pe mine mă încearcă disperarea la gândul că sunt ultima persoană pe care vrea s-o audă.) Ce mai faci? zice el, în sfârșit. Sunt bine, zic. Foarte ocupată. —Minunat! —Tu ce mai faci? Patrick tace. —Bine și eu, zice el în final. Serviciul mă ține foarte ocupat, fac mult sport - am alergat jumătate de maraton acum două săptămâni... —Grozav! zic eu. Altă pauză lungă. —Și tu? —O, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că sunt ultima persoană pe care vrea s-o audă.) Ce mai faci? zice el, în sfârșit. Sunt bine, zic. Foarte ocupată. —Minunat! —Tu ce mai faci? Patrick tace. —Bine și eu, zice el în final. Serviciul mă ține foarte ocupat, fac mult sport - am alergat jumătate de maraton acum două săptămâni... —Grozav! zic eu. Altă pauză lungă. —Și tu? —O, toate îmi merg bine. Am un serviciu grozav. Ies în oraș o mulțime... —Grozav. Se pare că tot ceea ce reușim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]