8,671 matches
-
Ha, ha, ha, făcu el, nu bei, nu fumezi, o să se schimbe vremea! Ai să trăiești cu doi-trei ani mai mult decât mine! Sărmanul, nu știa ce spune! Ne-am întors la el acasă și l-am lăsat să se odihnească, după masă trebuia să-i vie un prieten foarte bun, Tache Ghițescu. Acesta a fost la el, au băut vin, și Gică nu mai trebuia să bea deloc, cel puțin, un timp. Dar atunci nimeni nu știa acest lucru. Marți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Dă-o dracului, să nu pățești și tu ceva, căci eu am vederea cam scurtă și nu mă descurc cu flecuștețul acela al tău de pensetă. - Că bine zici, soro! și aruncă scândurica cu tot cu ambalaj sub masă, unde, de altfel, odihnea și perechea ei, cea a coanei preotese. - Ei acum, că am scăpat de blestematele astea de înghețate, ce spui, luăm câte o jamaică mică? Inginereasa, careia i se dusese buhul de zgârcită ce era, răspunse cu o jumătate de gură
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din acea primejdie, am pus Zambilica pe drum solid și am hotărât să nu mai înaintăm în noaptea aceea din cauza vizibilității proaste. Ne-am spălat în apa canalului la lumina farurilor și ne-am retras în mașină pentru a ne odihni. Beam toți patru cafea instant rece făcută cu apă minerală și coniac, fumam și ne simțeam bine. Pe acoperișul mașinii răpăia ploaia continuu. Am ajuns la Gorgova. Apele Sulinei erau tulburi și ni se păreau neprietenoase prin sita de ploaie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Lavinia oftă prelung și zâmbi trist, aprobativ. Lui Nicos îi plăcu supușenia soției sale, neștiind că Lavinia răspunsese unui semn tainic al unchiului Nicos. Tânărul Nicos se ridică și se scuză că trebuie să meargă în odaia lor, ca să se odihnească. Își făcu cruce și rosti o scurtă rugăciune de mulțumire. Familia rămase pe loc, așteptând cafelele. Amândouă, bunica și străbunica, priveau spre Lavinia. Tata comenta imperturbabil războiul cu Polonia. Mama răsuflă ușurată, doar Sofula începu să suspine ritmat. Lavinia o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să vă spun că am scăpat de toate grijile și tristețile mele, că-mi vine să strig! Stanca, într-o vijelie, ieși pe ușă. Când au ajuns la Iaffa, soarele ardea necruțător și au tras la un caravanserai ca să se odihnească. Așezarea își pierduse specificul; arăta ca un oraș arab oarecare din împărăția otomanilor. În timp ce privea cum cărăușii adăpau catârii pe care-i închiriase la Ierusalim, spătarul Mihai simți o atingere ușoară pe umărul stâng. Un arab înalt și deșirat, îmbrăcat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nici măcar o piesă de joc... Deci mâine mergem la slujbă la patriarhie, har Domnului că am ajuns cu bine până aici, la prânz suntem poftiți la preafericitul patriarh, ruda noastră... — Și seara? se pomeni spătarul întrebând. — Seara, știu eu? Ne odihnim, că după-amiaza mergem prin bazar să cumpărăm daruri. Ah, deci seara este a mea. Vineri seară...”, gândi Mihai și începu să-l asculte pe Dinu povestind despre asedierea Vienei de către trupele marelui vizir Ahmed Köprülü, despre Ian Sobieski, despre tipografia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
legând capul mortului pe sub bărbie ca să-i stea gura închisă. Îi închise ochii cu un gest de mângâiere și-i netezi barba frumoasă peste legătură, își căută punga, alese două monede grele de aur și le puse peste pleoapele închise. — Odihnește-te, măria ta, reuși să spună cu glas tare, în timp ce în gând rememoră cum se despărțise de domn cu câteva ore în urmă. Îi povestise că aflase în Transilvania cum Ludovic al XIV-lea îl trimisese la 22 septembrie pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trebuia să-l însoțesc pe fratele care aducea scrisoarea până aci la mânăstire la Cotroceni. Am călărit amândoi, schimbând caii la locurile știute de mine. Fratele, unul ciacâr, cu barba rară și strâmb de nu se înțelege ce spune, se odihnește la Cotroceni. Diseară vine la prohod la Mitropolie să-i dea sfinției sale răvașul. — Cheamă caii repede. Trebuie să-l văd și eu pe fratele ăsta... și răvașul. Turculeț fluieră ca o mierlă și caii se iviră din lăstăriș. Grăbiți fiecare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se dea jos ceilalți și coborî în vreme ce dorobanții dădeau onorul. Își îndreptă trupul, îi numără pe toți ai lui. Lipsea doar Mateiaș, mânca l-ar tata, că-i prea micuț. Oftă, lipsea și doamna Maria a Moldovei, Dumnezeu s-o odihnească în pace. În pridvor chiar sfinția sa îi întâmpină. Făcu asupra domnului semnul binecuvântării și intrară amândoi deodată în biserică, urmați de patru diaconi în stihare negre de catifea bordate cu argint în jurul gâtului și la mâneci. În urma lor venea doamna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
contramandeze călătoria la Adrianopol, dar la insistențele noastre vizirul a refuzat, așa că valahul trădător va fi prins și închis. O boală miraculoasă i-a amânat sfârșitul hotărât”. Ștefan împături scrisoarea și o băgă în buzunarul caftanului. — Du-te și te odihnește, mâine în zori ne întâlnim la grajd. Ce-i cu Smardalac? — Smardalac? se miră Turculeț, crez că e în herghelie la Doicești. Hai, șterge-o de aci, că puți a grajd! Ștefan se furișă în spătărie, dar domnul pe un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Brâncoveanu era calm și zâmbea blând tuturor: — Înțeleg că amânăm plecarea cu câteva ceasuri ca să pornim cu toții după sfânta liturghie împreună cu sfinția ta... — Așa se cuvine! rostiră într-un glas mitropolitul Theodosie și prințul Ștefan. — Acum să mergem să ne odihnim, ultimele pregătiri să se facă mâine în zori. Tot alaiul să fie îmbrăcat în haine de sărbătoare ca să ne arătăm bucuria că suntem chemați să sărutăm poala împărătească. Zicând acestea, domnul se ridică și ieși pe ușa mică, urmat de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că nu se poate pleca mai departe a doua zi. Imbrohorul călărea în timpul călătoriei la scara rădvanului domnesc, cina în fiecare seară cu domnitorul, dar nu era admis nici la consiliile din rădvan și nici în cortul în care se odihnea domnitorul. Cât au stat la Copăceni, călărași ștafete au sosit și de la Adrianopol și de la București. Domnitorul și cei doi prinți, Constantin și Ștefan, erau preocupați doar de sănătate și de grijile călătoriei. Părea că toate sarcinile conducerii rămâneau în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
boala prin care trecuse și ceru să se retragă în cortul său împreună cu doamna și cu cei trei fii. Norii se spulberaseră și soarele ardea, ridicând din ierburi și din bălți un abur înmiresmat. Kuciuk Selin nu putea să se odihnească. Căută din ochi, de la înălțimea calului pe care încălecase, să vadă care este cortul în care ar putea fi Toma Cantacuzino, întrebă chiar un dorobanț din gardă unde îl poate găsi. Acesta îi arătă un cort aproape tot atât de arătos ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ducă tot greul pregătirilor. Erau interceptate scrisorile diplomatice ce treceau prin Valahia, redactate depeșe care plecau spre toate împărățiile, aleși oamenii, socotite cheltuielile și când „nașul Dinu”, obosit, dar simțindu-se indispensabil, mulțumit de importanța sa, se retrăgea să se odihnească în cortul său, vodă se înviora, îl chema pe sfinția sa Theodosie și pe fiii săi, Constantin și Ștefan, și începeau alt sfat. Joi, 10 mai, era Înălțarea. În zori, călugării, preoții și diaconii care-l însoțeau pe sfinția sa au început
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dragoste lui Hristos? Și uite așa, repede, Constantine, fă ce trebuie făcut, că uite, vin mărăcinii peste tine și nu mai ai timp. Cina a fost scurtă, a doua zi plecau pe drumul întoarcerii spre țară, toți doreau să se odihnească și nu aveau chef de vorbă. Erau obosiți, căci pe la Vlah serai toată ziua s-au perindat negustori cu fel de fel de mărfuri și boierii au ales daruri pentru cei dragi de acasă. Până și vodă a comandat fructe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bine. Era desenul unei pietre funerare cu laturile foarte frumos împodobite cu motive florale. — Doresc peste piatra care o acoperă să-i înalț o lespede de marmură albă, albă, cu flori pe care să fie scris așa: „Supt această piatră odihnește țărâna blagorodnicei Bălașii Cantacuzenii, una fiică a lui Ilie Cantacuzino Vel Vistiernicul din Moldova, soție a luminatului coconului Ștefan Brâncoveanul, al doilea fiu al înălțatului și blagocestivului Io Constantin Basarab Voevod, care, de ani 15 vârstă fiind, cu iubit soțul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rapid tot ce vedea în odaia spațioasă și nu înțelegea, era chilia unui cărturar sau un atelier de pictură și sculptură? În orice caz ceea ce surprindea era albul crud al pereților luminați de ferestrele largi orientate spre sud, firidele adânci odihnind volume cu legături scumpe, bancul de tâmplărie cu fel de fel de instrumente așezate într-o ordine desăvârșită, pupitrul dintr-un lemn scump necunoscut spătarului, jilțul cu intarsii de fildeș și sidef, larg ca un fel de tron, și patul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
marele Sinagogului. Și așa zic și eu către înțelepția voastă blagosloviților ascultători și către dumneata măria ta și către celelalte iubite rubedenii, care cu tânguiri și cu lacrimi vă întristați împreună, pentru această de bun neam cocoană, care s au odihnit în Domnul. Iar o cocoană creștinească, ca aceasta, ce s-au născut în baia sfântului botez, ce au supt laptele credinței, ce s-au hrănit în casa învățăturii dumnezeescului Dar, ce s-au întemeiat cu puterea cinstitelor taine, ce era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nevoim ca să nu-i facem vreo supărare, măcar că știm că adormirea este moarte trecătoare, «sfârșitul unei zile» precum zice dumnezeiescul Zlatoust, de ce să le vărsăm pentru cei morți? Pentru ce să ne întristăm de sfârșitul vieții fraților noștri ce se odihnesc în Domnul, ce se veselesc în slava cerească, ce locuiesc în lăcașurile celor vii? Adevărat, moartea, ca o nemilostivă ce este, au secerat fără de vreme pre această floare aleasă și au răpit prea timpuriu podoaba, frumusețea neamului femeiesc. Dar pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
calm și siguranță de sine. — Ei, ce-i? îl întrebă pe Ștefan. — Să vedem, răspunse acesta atrătând sigiliul nedesfăcut, sau îl trezim pe taica? — Se luminează de ziuă, dar taica mi s-a părut suferind, să-l lăsăm să se odihnească, era prea îndurerat de Stanca... Totoescu se plecă salutându-i respectos și se retrase împreună cu ostașii din gardă care mai rămăseseră în spătărie. Cei doi prinți se îndreptară spre polița pe care era sfeșnicul cu cele trei lumânări, deschiseră sigiliile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apuca pieptiș la deal prin pădure. Credeam că o luăm spre Câmpulung, strigă din urmă Ștefan. — Am pornit-o pe scurtătură pe la schitul Cândeștilor, o să ținem codrul până la Hârtiești, apoi ieșim la drumul mare la mânăstire la Slănic. Acolo ne odihnim, dormim un ceas ca să putem face Sfânta Liturghie... Prințul nu-l mai urmărea, un fior îl străbătu și știa că nu era de frig, pentru că deși noaptea se simțea răcoroasă, era bine îmbrăcat pe sub caftanul ponosit de poslușnic. — ...N-am
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mânăstirea Slănicului, cea în care poslușnicii citesc psalmii fără oprire, ziua și noaptea. Oprirea nu fusese pentru odihna lor, ci a dobitoacelor cărora începuseră picioarele să le tremure de atâta mers. La Hurezi, Ștefan se rugă de ieromonah să se odihnească pentru a putea pleca sâmbătă înapoi spre Târgoviște și București, dar în zadar, ieromonahul făcea numai ce știa el. Sâmbătă în zori - era Sâmbăta lui Lazăr -, urmat de toți monahii mânăstirii, îmbrăcat cu veșminte curate potrivite rangului său, începu utrenia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
potrivite rangului său, începu utrenia în așteptarea arhimandritului Ioan, starețul. Ștefan se trezi când clopotul cel mare anunța începutul liturghiei. Se îmbrăcă în fugă și trase peste hainele lui caftanul ponosit de poslușnic. Ieși din chilia friguroasă în care se odihnise tocmai când sfinția sa Ioan trecea spre biserică și grăbit se alătură celor doi călugări care-l însoțeau pe arhimandrit. O treaptă, doar o treaptă, în urma arhimandritului păși în pridvor și înălță capul în sus, deși știa că nu se cuvenea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pomelnicul nostru... — Ieromonahul Gherasim, de loc de la Oncești, acolo unde am înălțat schitul... Neamul meu, pe vremuri, stăpânea la deal toate satele Cândeștilor. — Acum înțeleg de ce știe Leu, măgarul sfinției tale, drumul peste dealul Cândeștilor și te lasă să te odihnești fără grijă... Eh da, îl știe, că de la Snagov la schit la Oncești și de la Oncești la Hurezi a tot mers dobitocul și știe potecile. — La Snagov? Prințul întoarse capul și-l privi pe ieromonah, i se păru deodată că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încărcate. Din urmă i-a prins zvon de clopot bătut într-o dungă: scoteau la Cărămidari la biserică, Sfântul Epitaf să-l pună pe masă, să treacă pe sub el femeile cu copii ologiți. Ajungând să facă popas la Călugăreni ca să odihnească și să adape caii, au văzut cum la crucea cea mare ridicată de Șerban Vodă la Țânțăroasa un monah stingher sta și se ruga în timp ce măgaru-i păștea liniștit colțul ierbii. Neajlovul încă nu venise mare, doar Câlniștea se umflase, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]