6,252 matches
-
a unui paretian liberal, fiind adoptată pentru rezolvarea paradoxului Arrow<footnote A se consulta, în acest sens, Black (1958), Inada (1964), (1969), Sen (1970a). footnote>. Fiind o soluție consacrată, nu este de mirare că a fost adoptată și pentru eliminarea paradoxului libertarian. Spre exemplu, în (1977), Aldrich nota chiar că, pentru eliminarea paradoxului libertarian, „restricționarea condiției U este cea mai promițătoare posibilitate” [Aldrich, 1977, p. 15]. Această posibilitate este promițătoare nu doar în relație cu celelalte condiții<footnote Motivația acestei afirmații
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
se consulta, în acest sens, Black (1958), Inada (1964), (1969), Sen (1970a). footnote>. Fiind o soluție consacrată, nu este de mirare că a fost adoptată și pentru eliminarea paradoxului libertarian. Spre exemplu, în (1977), Aldrich nota chiar că, pentru eliminarea paradoxului libertarian, „restricționarea condiției U este cea mai promițătoare posibilitate” [Aldrich, 1977, p. 15]. Această posibilitate este promițătoare nu doar în relație cu celelalte condiții<footnote Motivația acestei afirmații este aceea că nu se pot opera slăbiri ale celorlalte condiții deoarece
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de Suzumura în (1978). Cum însă atât la Sen, cât și la Suzumura această soluție determină o condiționare a criteriului paretian slab, o voi dezvolta în capitolul dedicat condiției Pareto<footnote Voi prezenta totuși următoarea idee: atunci când căutăm să soluționăm paradoxurile libertariene (Sen și Gibbard) prin intermediul restricționării domeniului funcției de decizie socială, identificăm anumite profiluri care, în opinia noastră, cauzează ciclicitatea preferinței sociale. Spunem, în acel caz, că acele profiluri au anumite proprietăți indezirabile. Toate soluțiile prezentate în acest capitol prezintă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
indivizilor care respectă drepturi) în următorul mod: în primul rând, Sen (1976) amendează (după cum am menționat deja) condiția Pareto și nu pe cea a domeniului nerestricționat; în al doilea rând, soluția Sen introduce preferințele de gradul II în discuția despre paradoxul libertarian: fiecare individ are o preferință în privința alternativelor de pe agendă și o preferință despre cum să conteze preferințele pe alternativele din agendă. Niciuna dintre celelalte soluții nu procedează în acest mod, în sensul că nu sunt introduse preferințe despre preferințe
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
și partea liberă a ordinilor individuale (cea care nu se află în sfere personale). [...] Dacă acceptăm că liberalismul poate fi interpretat ca o opinie a indivizilor, mai degrabă decât ca o proprietate a regulii de alegere colectivă, nu există niciun paradox legat de folosirea liberalismului și a condiției Pareto”. [Craven, 1982, p. 358] 3.4. Restricția Breyer-Gigliotti În (1980), Breyer și Gigliotti propun o altă restricție de domeniu. Punctul de plecare este individul care respectă drepturi [Sen, 1976]. Un individ care
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
cu preferințe empatice este de acord cu orice persoană care este decisivă într-o alegere între două stări x variante ” [Breyer și Gigliotti, 1980, p. 61]. De aici, o teoremă de posibilitate exprimată informal: „Așadar, un singur individ empatic elimină paradoxul liberal, așa cum un singur individ care respectă drepturi îl elimină în modelul lui Sen” [Breyer și Gigliotti, 1980, p. 62]. Diferența între cele două tipuri de preferințe, este următoarea: „individul care respectă drepturi din modelul lui Sen ia o decizie
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
criteriu etic, nici o dihotomie între valori și preferințe nu poate fi observată”. [Breyer și Gigliotti, 1980, p. 62] 3.5. Restricția Breyer Autorul propune patru restricționări ale domeniului universal. Prima se bazează pe conceptul de preferințe separabile și vizează rezolvarea paradoxului Gibbard. Acestea sunt echivalente preferințelor necondiționale ale lui Gibbard (1974), le voi explica pe baza exemplului conformist vs. nonconformist. Pe scurt, conformistul preferă orice pereți de aceeași culoare cu cei ai nonconformistului, în vreme ce acesta din urmă preferă pereți de orice
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în legătură cu acțiunea celuilalt. Când preferințele au această formă, se poate spune că nu sunt separabile. Breyer demonstrează că, dacă eliminăm din domeniul universal aceste preferințe, atunci sistemul de drepturi va fi coerent. Altfel spus, eliminarea preferințelor neseparabile oferă o rezolvare paradoxului Gibbard. Problema este că eliminarea acestor preferințe nu este suficientă pentru rezolvarea paradoxului Sen. Aceasta pentru că, în cazul teoremei de imposibilitate a unui paretian libertarian, preferințele sunt separabile. De aceea, Breyer amendează suplimentar condiția domeniului universal, înlăturând preferințele neliberale, definite
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
sunt separabile. Breyer demonstrează că, dacă eliminăm din domeniul universal aceste preferințe, atunci sistemul de drepturi va fi coerent. Altfel spus, eliminarea preferințelor neseparabile oferă o rezolvare paradoxului Gibbard. Problema este că eliminarea acestor preferințe nu este suficientă pentru rezolvarea paradoxului Sen. Aceasta pentru că, în cazul teoremei de imposibilitate a unui paretian libertarian, preferințele sunt separabile. De aceea, Breyer amendează suplimentar condiția domeniului universal, înlăturând preferințele neliberale, definite ca acele preferințe pentru o problemă, opuse preferințelor individului decisiv pe acea problemă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
lui Blau (1975) este echivalentă cu ceea ce propune Breyer în (1977). footnote>. Pentru trei sau mai mulți indivizi, restricția de domeniu nu este suficientă, și de aceea Breyer operează o alta, propunând conceptul de preferințe liberale extreme. În termenii autorului, „paradoxul poate fi evitat dacă fiecare individ simte mai intens în privința propriei perechi pe care este decisiv, decât pentru problemele pe care ceilalți sunt decisivi” [Breyer, 1977, p. 55].<footnote Mai clar, presupunând că avem doi indivizi i și j și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
cantității de muncă, prin cU , eU P și *L se elimină, de asemenea, aciclicitatea: Prin și. Din anterioarele, mulțimea de alegere este vidă, dar relația de preferință este aciclică. De aici, restricțiile Breyer și Gigliotti (1980) și Craven (1982) rezolvă paradoxul cu doi indivizi și cel puțin trei strategii. În privința situațiilor în care extindem mulțimea indivizilor la un număr finit mare, în cazul ambelor teoreme, lucrurile trebuie gândite în felul următor: Dacă toate alternativele se află fie în decisivitățile libertariene, fie
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
footnote Teorema îi aparține lui Breyer (1977). footnote>: Nu există o SDF care să satisfacă *L , P și 1sU . Demonstrație [t.3.5.1*]. Să începem printr-un exemplu. Luăm cazul conformist vs. nonconformist trebuie arătat că preferințele care produc paradoxul lui Gibbard nu sunt separabile. În primul rând, din cele patru perechi de decisivitate, știm că 2 (0,1)a este o x variantă a lui 1(0,0)a și că 4 (1,1)a este o x variantă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
este vidă va fi contrazisă. Aceasta înseamnă că este suficient să avem un singur individ cu preferințe separabile pentru a obține un rezultat de posibilitate. Necesitatea se demonstrează asumând că toți indivizii au preferințe neseparabile. Dacă acesta este cazul, atunci paradoxul Gibbard reapare. (vezi demonstrația teoremei de imposibilitate Gibbard). Demonstrație [t.3.5.3*]. Să luăm extensia cazului prude vs. lewd. Trebuie verificat dacă preferințele lui prude și lewd sunt separabile. Mai întâi trebuie să determinăm x variantele pentru prude și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
a Ra∧¬ , dar 4 2 2 4[ ]a Ra a Pa¬ → , ori prin U, 4 2pa P a . Așadar, preferințele lui prude sunt, de asemenea, separabile. Din p1), p2) rezultă că 1sU nu are nicio influență asupra preferințelor care produc paradoxul lui Sen. Așadar, restricția este insuficientă și teorema de imposibilitate este demonstrată. [d.3.5.4*]: Un individ i simte mai puternic pentru perechea (x,y), pe care el este decisiv, dacă și numai dacă oricare ar fi j decisiv
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
libert arianismului cu domeniul nerestricționat), libertarianismul necondițional este incompatibil cu domeniul nerestricționat și condiția Pareto slabă. Acest lucru nu necesită demonstrația pe care Gibbard o oferă (a se vedea secțiunea formală a acestui capitol). Să observăm că preferințele, în cazul paradoxului lui Sen, sunt necondiționale<footnote Pentru a înțelege mai bine această afirmație, să luăm cazul prude vs. lewd (original): pentru a fi condiționale, preferințele lui prude trebuie să aibă următoarea formă: prude preferă să nu citească cartea când lewd nu
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
preferă să nu o citească atunci când prude nu o citește. Cum nu astfel arată preferințele în cazul prude vs. lewd preferințele celor doi nu sunt condiționale, și restricția lui Gibbard, așa cum însuși autorul menționează, nu este suficientă pentru a rezolva paradoxul propus de Sen. footnote>. Fiind necondiționale, nu există nicio diferență între libertarianismul necondițional și cel în varianta Sen. De aceea, libertarianismul minimal necondițional se va comporta la fel ca libertarianismul minimal. Pentru a elimina aceasta problemă, Gibbard formulează o altă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
respectă condiția anterior enunțată, indivizii își pierd drepturile. Dacă indivizii își pierd drepturile, atunci vor fi alese social doar acele alternative pentru care toți indivizii exprimă o preferință strictă de același sens (adică dacă preferă unanim o alternativă alteia). Cum paradoxul libertarian prezintă o inconsistență între drepturi individuale și paretianism, dacă drepturile sunt anulate, rezultatul trebuie să fie unul de consistență. De aici pornind, există o funcție de decizie socială care îndeplinește condiția libertariană a drepturilor alienabile și condiția Pareto slabă atunci când
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
criteriul Pareto tare. Pornind de la această observație, preferința socială va fi dată de două proceduri: condiția Pareto slabă și condiția Pareto tare. Cele două nu pot produce împreună inconsistențe, deci există o SDF care le îndeplinește atunci când domeniul este nerestricționat. Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale 90 4.2.* Soluțiile Gibbard [ d.4.2.1*] Preferințe necondiționale<footnote Preferințele separabile ale lui Breyer (1977) sunt aceleași cu preferințele necondiționale ale lui Gibbard (1974). footnote>: Un individ i are preferințe necondiționale (PN
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
este preferată social tuturor celorlalte alternative, deci mulțimea de alegere socială este nevidă. 4) 2a este preferată social tuturor celorlalte alternative, deci mulțimea de alegere socială este nevidă. Teorema este demonstrată. [o.4.2.1*]: Condiția libertariană formulată necondițional rezolvă paradoxul Gibbard, însă există o neclaritate în privința modului în care o face. Voi explica această afirmație. În (1974), Gibbard nota că „dacă o persoană are preferințe condiționale, atunci preferințele acesteia (pe x variantele ce o privesc) pot fi ignorate” [Gibbard, 1974
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Pentru a obține o mulțime de alegere nevidă este suficient să anulăm câte o singură decisivitate de fiecare, însă modul în care alegem care decisivități trebuie anulate este arbitrar. Demonstrație [t.4.2.3*]. Se face arătând că preferințele din paradoxul lui Sen nu sunt condiționale. Dacă arătăm acest lucru, înseamnă că, folosind o condiție libertariană consistentă cu domeniul universal, nu vom rezolva și problema descoperită de Sen. Demonstrația se face la fel ca aceea pentru [t.3.5.3*] din
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
lui Gibbard, drepturile le sunt alienate).. Preferința socială este: 2a este așadar alternativa preferată social. Același lucru are loc și în cazul alegerii cantității de muncă și în orice alt caz cu orice număr de indivizi și strategii. Restricția elimină paradoxul<footnote Nu am furnizat o demonstrație pentru n alternative și n indivizi. O astfel de demonstrație poate fi găsită în Gibbard (1974). footnote>. 4.3.* Soluția Blau [d.4.3.1*] Intensitate pozițională: Dacă o persoană i preferă pe 1a
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
singurele profiluri care pot da probleme de ciclicitate atunci când folosim procedura libertariană și cea paretiană. Susținerea sa este însă corectă din următoarele motive: în primul rând, indivizii nu pot avea drepturi decât pe x-variante și, dacă meținem alternativele ca în paradoxul lui Sen, atunci aceștia vor fi decisivi pe (a,c) și pe (b,c). În al doilea rând, se poate prefera fie pe a lui c, sau pe c lui a (decisivitatea lui prude) fie pe b lui c, sau
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
constă în faptul că ultima nu depinde de preferințele celuilalt, în vreme ce prima are loc dacă, și numai dacă, preferințele indivizilor implicați au același sens. Argumentul meu este că dacă acest sens este contrar sensului luat de preferințele libertariene, vom avea paradoxul libertarian. Restricția impusă de Gaertner și Kruger împiedică această contradicție în sensurile preferințelor pe x variante . [l.4.4.1*]: Oricare ar fi profilurile preferințelor individuale, dacă preferințele pe x variante ( x aspectele din decisivitățile libertariene) nu au sens contrar
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în acest fel) preferințelor pe x aspectele din perechile pe care acționează procedura paretiană, atunci preferința socială este aciclică. Demonstrație [l.4.4.1*]. Să presupunem că avem doi indivizi, i, j și trei alternative, ca în forma originală a paradoxului lui Sen, și că. Prin modul de acordare a decisivităților pe x variante. Prin U, orice profil de preferință este posibil. Putem, așadar, presupune că. Să presupunem, acum, că pe perechile rămase, adică , ceea ce face ca profilul social să fie
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
variante. Prin U, orice profil de preferință este posibil. Putem, așadar, presupune că. Să presupunem, acum, că pe perechile rămase, adică , ceea ce face ca profilul social să fie ciclic. Dacă însă, atunci fie. Prin oricare dintre acestea însă am elimina paradoxul. Același lucru se întâmplă și în cazul cu patru alternative, și în cel cu mai mulți indivizi și mai multe alternative. Voi lua exemplul dat de Blau în (1975) și îl voi descompune în decisivități<footnote Exemplul lui Blau este
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]