6,437 matches
-
cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate: Împărțirea scutului în două semnifică unirea vechii așezări Crihana și a noii vetre Vâlcova, prima remarcându-se din vechime prin stăpânirea de câmpuri și pășuni întinse, iar a doua fiind un cătun de pescari situat pe malul bălților. Cele două cârlibane încrucișate, ambele având mânerele tradiționale în chip de stindard dacic: capul de lup și coada de balaur, semnifică atât una dintre ocupațiile străvechi de bază ale locuitorilor satului, cât și legătura cu strămoșii
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
iulie 1502, pomenindu-se aici, de asemenea, Valea și Gârla Cârhana, pe timpul lui Ștefan cel Mare, când, prin voia Măriei Sale, Mănăstirea Putna primește în dar mai multe sate. Una dintre legende spune că satul ar fi fost întemeiat de 5 pescari de prin părțile Chiliei (dintre care unul Crihan și altul Vâlcu), cărora le-a plăcut locul bogat în pește, păpuriș, stufăriș, vânat și s-au instalat aici cu familiile lor. Boierul Toader Șerban din Iargara, unde avea o fabrică de
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
de specii. Pescuitul are loc de obicei în apele rîului Prut, iar atunci cînd acesta își revarsă apele, în lunca inundată. Se pescuiește în cantități mai însemnate așa specii de pești: crap, caras, șalău și mai rar somn, știucă. Unii pescari, posedînd licență de permisiune pot pescui în apele lacului natural Manta, care se află lîngă teritoriului satului. Dacă pentru apicultori apicultura reprezintă un mic business, nu putem afirma același lucru și despre pescari, ei de-abia dacă asigură familia. Ca
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
șalău și mai rar somn, știucă. Unii pescari, posedînd licență de permisiune pot pescui în apele lacului natural Manta, care se află lîngă teritoriului satului. Dacă pentru apicultori apicultura reprezintă un mic business, nu putem afirma același lucru și despre pescari, ei de-abia dacă asigură familia. Ca orice sat mare, și Colibașul, are dezvoltată o mică industrie de deservire a populației. Satul dispune de o moară, construită în timpul existenței colhozului, la care colibășenii pot face făină de grîu, de porumb
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
se află pe malul stâng al fluviului Nistru. Alături de satul Roghi formează comuna Molovata Nouă. Satul Molovata Nouă a fost atestat în anul 1761. Legenda satului spune că o dată foarte demult pe cînd rîul Nistru era cît un pîrău, doi pescari pescuiau unul pe o parte a Nistrului și altul pe cealaltă parte. Atunci, cînd cel din dreapta Nistrului a întrebat cum merge pescuitul, cel din stînga rîului a răspuns în rusește “molovata”.De atunci și a fost numită localitatea "Molovata", iar
Molovata Nouă, Dubăsari () [Corola-website/Science/305165_a_306494]
-
Cobani este o localitate-centru de comună în raionul Glodeni, Republica Moldova. Denumirea localității de pe Prut provine de la îmbinarea de cuvinte "cu bani”. Cei care doreau să treacă râul spre Iași, Botoșani sau Suceava, ocolind vama, coborau la pescarii cu bărci priponite în crângurile de răchită, plăteau niscaiva bani și se porneau pe malul opus. "Lingă Cobani, pe malul sting al r. Camenca, în 1958 a fost descoperită o așezare tripolică târzie (sf. mii. II î.e.n.), relatează ESM. S-
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
de pe malul stâng al Prutului avea altă denumire - Zubreuți transformată mai târziu în Vasileuții de Jos, ea a fost menționată în scris la 3 iunie 1374 (Documente privind istoria României, Veacul XIV-XV). Inundațiile devastatoare ale Prutului i-au silit pe pescari să schimbe năvoadele pe coase și pluguri, să-și mute cuiburile peste colină, lângă stâncile ocrotitoare de pe râul Camenca, aducând pe vatra nouă și supranumele „Cu bani”. Astfel, Zubreuți, zis și Vasileuții Mari, s-au contopit într-o singură așezare
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
pe malul Lacului Tei, așezări din secolele XII-XIV . Începând cu secolul al XV-lea, mărturiile arheologice se completează cu izvoare scrise. Tradiția spune că întemeierea orașului s-a realizat în vremea lui Bucur, pe care unii îl cred cioban, alții pescar, boier, haiduc. Prima consemnare în scris a acestei tradiții este cea din 1761, a călugărului franciscan Blasius Kleiner. O altă tradiție, din secolul al XVI-lea, vorbește despre Negru Vodă ca întemeietor al Bucureștiului. Primul care scrie despre acest lucru
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
tungus. Acest imperiu s-a prăbușit în urma invaziei mongole condusă de Ginghis Han. Mongolii au distrus toate orașele Imperiuli Jurchen și au înrobit populația. Supraviețuitorii s-au ascuns în păduri și văile răurilor, începînd o viață de culegători de fructe, pescari și vînători. Conform tratatului din 1689 dintre Rusia și China, teritoriile de la sud de Munții Stanovoi, inclusiv Primorie, aparțineau Chinei. Odată cu slăbirea Chinei sub dinastia Qing, în a doua jumătate a vesecolului al XIX-lea, Rusia a început expansiunea în
Ținutul Primorie () [Corola-website/Science/304768_a_306097]
-
zone marine de importanță internațională conform convenției Ramsar. În timpul mareelor înalte doar o insulă de mai puțin de 1 km² (150m lungime și 40m lățime) nu este acoperită. Numele ei este "Maîtresse-Île" și pe acestea se află câteva case de pescari, actualmente nelocuite, ce servesc drept refugiu ocazional. Una dintre clădiri este o clădire a vamelor din Jersey, constuită în 1884, iar o altă "clădire" interesantă este o toaletă care este considerată cea mai sudică construcție de pe insulele britanice. O placă
Minquiers () [Corola-website/Science/305671_a_307000]
-
revendicat proprietate în cazul acestor insule, dar cu timpul revendicările au devenit din ce în ce mai puțin vehemente. În Secolul XIX, odată cu apariția convențiilor de pescuit ce au modificat în repetate rânduri apele teritoriale, autoritățile britanice și ale insulelor au considerat că activitățile pescarilor francezi în jurul acestor insule sunt iegale. În 1938, un grup de pescari din insulele Chausey, împreună cu pictorul Marin-Marie au debarcat pe insula principală din arhipelag pentru a afirma suveranitea franceză. După acest incident diplomatic, urmat de numeroase conflicte dintre pescrii
Minquiers () [Corola-website/Science/305671_a_307000]
-
din ce în ce mai puțin vehemente. În Secolul XIX, odată cu apariția convențiilor de pescuit ce au modificat în repetate rânduri apele teritoriale, autoritățile britanice și ale insulelor au considerat că activitățile pescarilor francezi în jurul acestor insule sunt iegale. În 1938, un grup de pescari din insulele Chausey, împreună cu pictorul Marin-Marie au debarcat pe insula principală din arhipelag pentru a afirma suveranitea franceză. După acest incident diplomatic, urmat de numeroase conflicte dintre pescrii din Jersey și Chausey, Franța și Regatul Unit au decis în 1950
Minquiers () [Corola-website/Science/305671_a_307000]
-
de vedere geologic, face parte din același grup de insule cu Les Dirouilles și Pierres de Lecq ambele situate spre vest. În timpul mareelor înalte doar câteva insule rămân deasupra nivelului mării. Pe trei dintre acestea se află câteva case de pescari, actualmente nelocuite, ce servesc drept refugiu ocazional: Nelocuibile, insulele au fost de-a lungul istoriei folosite drept ascunzătoare de către contrabandiști care încercau să introducă bunuri ori în Franța ori în Jersey. Odată cu celelalte insule ale canalului, arhipelagul a aparținut ducatului
Ecréhous () [Corola-website/Science/305688_a_307017]
-
revendicat proprietate în cazul acestor insule, dar cu timpul revendicările au devenit din ce în ce mai puțin vehemente. În Secolul XIX, odată cu apariția convențiilor de pescuit ce au modificat în repetate rânduri apele teritoriale, autoritățile britanice și ale insulelor au considerat că activitățile pescarilor francezi în jurul acestor insule sunt iegale. Franța și Regatul Unit au decis în 1950 să regleze litigiul pe baze strict juridice și au depus o cerere de arbitraj la Curtea Internațională de Justiție de la Haga. Chestiunea drepturilor de pescuit a
Ecréhous () [Corola-website/Science/305688_a_307017]
-
() este o colectivitate de peste mări franceză situată în Oceanul Atlantic de Nord, la est de coastele canadiene, în apropiere de Newfoundland. Insulele sunt printre primele teritorii locuite de către europeni în America de Nord, încă de la începutul anilor 1500. La început, pescari basci utilizau insulele drept locuințe temporare în perioada sezonului de pescuit, iar la mijlocul secolului al XV-lea pe insulă existau rezidenți permanenți. În secolul al XV-lea și la începutul secolului al XVI-lea atacurile britanice au obligat locuitorii să
Saint Pierre și Miquelon () [Corola-website/Science/305751_a_307080]
-
de l'Anglais" (Insula Englezului). În jurul insulei Saint-Pierre se găsesc câteva insule nelocuite: Insula Marinarilor (), Insula Pescărușilor ("île aux Pigeons"), Insula Învingătorilor ("île aux Vainqueurs") și Insula Grand Colombier. Numele insulei Saint Pierre este numele francez al Sfântului Petru, patronul pescarilor. Pe Insula Marinarilor se află un oraș fantomă, cei 700 de locuitori ai acestuia părăsind-ul din anii 1960. Cele două insule mari sunt separate de un canal cu o lărgime de 6 km străbătut de curenți foarte puternici. Este
Saint Pierre și Miquelon () [Corola-website/Science/305751_a_307080]
-
se vedea portugheză americanilor și americanii Luso). În [[Canada]], în special în provinciile [[Ontario]], [[Quebec]] și [[British Columbia]] s-au dezvoltat comunități însemnate portugheze din 1940. [[Argentina]], și [[Uruguay]] au avut imigrări din Portugalia la începutul secolului al XX-lea. Pescari, agricultori și muncitori s-au așezat dispersat în [[Caraibe]], în special în [[Insulele Bermude]] (3,75% la 10% din populatie), [[Guyana]] (4,3% din populatie în 1891), [[Trinidad]] și insulele [[Barbados]]. La începutul secolului XX,guvernul portughez a încurajat emigrarea
Demografia Portugaliei () [Corola-website/Science/306384_a_307713]
-
franceză de Lusignan a ocupat tronul Ierusalimului până la cucerirea orașului de mameluci în 1291, iar Regatul Ciprului până în 1489. Primele expediții ale lui Giovanni da Verrazzano și Jacques Cartier de la începutul secolului al XVI-lea, ca și desele călătorii ale pescarilor francezi către Marile Bancuri și Newfoundland din acel secol, au fost precursorii încercărilor de colonizare ale Americilor. Interesele Spaniei în America și izbucnirea în Franța a războaielor religioase la începtul secolului al XVI-lea, au împiedicat eforturile mai consistente de
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
strategic care lega capitala, Edo, cu orașele din vestul Japoniei Kyoto și Osaka. Totuși, șogunatul Tokugawa a considerat că Kanagawa-juku este prea aproape de ruta Tōkaidō, și a decis să construiască facilități portuare pe partea opusă a golfulețului în satul de pescari Yokohama. Portul Yokohama a fost deschis pe 2 iunie 1859. Astăzi, Yokohama este cel mai mare port din Japonia. Portul Yokohama a devenit repede baza comerțului cu străinătatea. Primul ziar japonez în limba engleză a fost Japan Herald, fondat în
Yokohama () [Corola-website/Science/306460_a_307789]
-
Indoneziei. A fost botezată de navigatorul olandez "Van Diemen" care a observat-o în 1633, dar prima debarcare a avut loc abia în 1696, fiind efectuată tot de către un navigator olandez. În Secolul XIX insula este "frecventată" doar de ătre pescari, vânători de balene și de către naufragiați. Insula a fost revendicată în numele Franței în 1843, care staționează aici un detașament de infanterie marină și câțiva pescari. Datorită sărăciei insulei și a protestelor britanice, guvernul francez nu aprobă actul de luare în
Insula Amsterdam () [Corola-website/Science/305782_a_307111]
-
efectuată tot de către un navigator olandez. În Secolul XIX insula este "frecventată" doar de ătre pescari, vânători de balene și de către naufragiați. Insula a fost revendicată în numele Franței în 1843, care staționează aici un detașament de infanterie marină și câțiva pescari. Datorită sărăciei insulei și a protestelor britanice, guvernul francez nu aprobă actul de luare în posesie, iar insula este treptat abandonată. În 1871 un locuitor din Réunion debarcă pe insulă, împreună cu familia și cu o trupă de vaci, în încercarea
Insula Amsterdam () [Corola-website/Science/305782_a_307111]
-
nao S. Paulo"". Navigatorul Olandez "Harwick Claesz de Hillegom" denumește insula Zeewolf un secol mai târziu, iar prima debarcare are loc abia în 1696, fiind efectuată tot de către un navigator olandez. În Secolul XIX insula este "frecventată" doar de ătre pescari, vânători de balene și de către naufragiați, în 1793 o navă britanică cartografiază insulă și găsește un marinar breton, abandonat de o navă americană. Insula a fost revendicată în numele Franței în 1843 împreună cu Insula Amsterdam, dar datorită sărăciei insulelor și a
Insula Sfântul-Paul () [Corola-website/Science/305783_a_307112]
-
într-o regiune catolică. Olandezii apreciau valorile lor calviniste umile, iar nu obiceiurile luxoase ale nobilimii catolice spaniole. Mișcarea calvinistă prețuia valori creștine precum: modestia, curățenia spirituală, cumpătarea și munca asiduă. Pildele simbolice din Noul Testament, care aveau în centrul lor pescari, constructori de corăbii sau alte ocupații simple, și-au găsit rezonanță printre olandezi. Elementele calviniste ale rebeliunii au reprezentat o provocare morală pentru Imperiul Spaniol. Făcând deja parte din echilibrul puterii în evul mediu târziu, pe lângă nobilii locali, mulți dintre
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
dintre principalele activități economice ale localității. Orașul este cunoscut pentru practicarea pescuitului și pentru construirea de bărci, fiind un vechi port pescăresc. În 1974 aici a fost deschis "Muzeul pescuitului pe Dunăre și a construcției bărcilor". Turtucaia continuă să atragă pescari, turiști, sportivi sau diferiți artiști. La recensământul din 2011, populația orașului Turtucaia era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, existând și minorități de turci (%) și romi Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Turtucaia () [Corola-website/Science/301502_a_302831]
-
sursă ei de cunoștințe, după care în conformitate cu acordul ei cu Sielawy Gustebalda a fost preschimbata în piatră din cauza încălcării condițiilor. Versiunea legendei sec. al XVI-lea spune că regele ce conducea Śniardwy, a fost atât de șocat de lăcomia de pescarilor care pescuiesc pe lac și începu să lupte cu ei, provocând furtuni teribile și răsturnările bărcile lor. Apoi foametea din Mikołajki a durat până în momentul cînd soția unuia dintre pescari a găsit un inel mic de fier care a inițiat
Voievodatul Varmia și Mazuria () [Corola-website/Science/299965_a_301294]